16,186 matches
-
promis, imediat după sosirea mea în Iași și vreau, mai întâi, să-ți spun că acum, la sosirea acasă, mi-am dat mai bine seama cât de plăcută a fost săptămâna pe care am petrecut-o împreună. În tren am călătorit destul de comod și am avut noroc de niște studenți care m-au invitat în compartiment cu ei. Aseară, am ajuns la Iași în jurul orelor 1900 și azi dimineață au venit la mine câțiva colegi ca să le povestesc cum m-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nemaiîntâlnită și de o adâncă mulțumire sufletească. Ești numai tu și turnurile albe de catedrală ale Ceahlăului; ele se înalță parcă spre necunoscut, întro blândă armonie cu luminosul soare ce se sprijină parcă pe piscurile de diamant, cu norii ce călătoresc de la un ev la altul. Privind în jos, vezi culmi unice în blânda lor arcuire, vezi casele ca niște ciupercuțe de culori vii, vezi niște furnici umblătoare, care nu sunt decât oamenii, care aici, sus, nu mai par atât de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
călătorie neplăcută. Simt cum frigul se apropie. Am trecut și de acest Ocean Înghețat. Acum mergem spre Atlantic. E mai bine. E mai cald. Ne întâlnim cu mai multe vapoare. Toate au o destinație precisă, numai noi nu știm încotro călătorim. E minunat. Am făcut o baie. Doi tineri s-au luat la întrecere. A întrecut Frantz. Mergem spre Oceanul Indian. Ce bine o să fie! O să fie apa cea mai caldă! Ne-am oprit puțin în Australia, apoi am pornit spre Cercul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
misterioase, să descopăr împărăția minunată a apelor, culcușul vântului și izvorul luminii. Dar vraja aceasta se rupe, căci se aude glasul răspicat al bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor lucruri neștiute, deosebite, care există doar pentru cei care vor să le privească? Ele există în adâncul sufletului nostru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
împărăția ce se află dincolo de nori. Dar mie îmi venea să râd, văzând ce năstrușnicii îmi spunea vântul. Dar, deodată, mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze, albine, păsări minunate și fluturi zglobii și multicolori. Toate păreau ca un vis minunat. Dar, numai ce aud o albină mititică spunând: ,,Zbor în slăvi la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a animalelor. Pe deasupra casei trecu un stol de gâște sălbatice. Gânsacul Martin a vrut să se ducă și el cu acel stol, dar ne-am aruncat în gâtul lui ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-am întors la zmeii și balaurii noștri, căci Ileana Cosânzeana m-a vestit că Făt-Frumos l-a răpus pe zmeul cel spurcat retezându-i capul. Mă bucură nespus gestul lui Făt-Frumos și-mi dau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o navă. Lucru foarte obișnuit pe Pluto. Este ca și când pe Pământ ai avea o mașină. Și, într-o dimineață, s-au sculat ca de obicei, au mâncat, au urcat pe navă și au plecat pe Marte. Ambii erau ziariști. Au călătorit multă, multă vreme, dar în cele din urmă au ajuns. Au văzut mai întâi o piramidă. Au ciocănit și le-a deschis ușa un marțian, tot așa de bătrân ca și ei, numai că avea pielea albastră și o fețișoară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă fac mică. Intru în calculator și ce să vezi? mă întâlnesc cu circuite integrate, cu memoria calculatorului, fel de fel de piese și altele. Toate îmi povestesc câte ceva. Altădată am visat că eram mare și lucram pe calculator și călătorind pe Internet aflam multe lucruri interesante de prin alte țări. Erau vise splendide, dar sălbatice și spulberătoare, vise ce probabil vor deveni realitate cu ajutorul celor de la programul P&G 2000. Vă rugăm acordați-ne șansa de a nu sta îngrămădiți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mici de aer, pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va muri. Vise. Asta suntem... Ciudățenii, asta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei, Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, recunoștea acest lucru, nu era. Luă geamantanul din mâna șefului, Îndoit din șale, cum cerea respectul față de superiori, și se strecură În vagon ca să privească de aproape pe cetățeana cu asasinatul și cu chestia ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful „de așa manie” Încât se simți obligat să așeze cu grijă valiza unde se țin Îndeobște bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas chiar când sforăia. Vorbea În somn. Ținea discursuri. Comenta cărți. Cerea audiențe. Făcea memorii. Călătorea În străinătate. Susținea teze de doctorat. Scria la Revista de pedagogie. Publica În Le français dans le monde, Învăța engleza fără profesor. Imagina proiecte de reformă a Învățământului. Muncea enorm. Trăia. Trăia și vorbea despre lucruri care, fără ea, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de buna funcționare a telefoanelor și să le las o petiție de Îndreptare grabnică a defecțiunii. Ați văzut ce a ieșit. M-am zăpăcit cu totul. Se apropie Anul Nou... Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa de fiecare zi. Între timp se va fi schimbat și el odată cu lumea. O fi și el o linie, acolo, un triunghi sau un cerc. Desenă câteva semne electorale. Simple. De portretele Marilor Dascăli nu mai putea fi vorba. Călătorise puțin În viață și numai cu ocazia războiului, dar i-a plăcut Întotdeauna geografia. La hărți era neîntrecut. Putea desena și acum harta Europei cu ochii Închiși. O antenă parabolică cu harta color a Europei pe ea s-ar vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
August, Îmbrăcați În sutane albe, un fel de salopete de sărbători și luminați de aura aceea a lor care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
restitui după fiecare călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales: să păstrez pașaportul, deși aveam o poză oribilă, sau să-l restitui. Am ales prima variantă. M-am gândit atunci la tine. Tu nu puteai călători decât prin peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Budapesta, la Balaton ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrebat: El ce face? El? Nu știa cum să-i spună. El e neschimbat. Adică? Adică le face pe toate pe de-a-ndoaselea. Mai precis, a zis ea. După cum știi, de Sfântul Vasile e bine să stai pe-acasă. Să nu călătorești, vreau să zic. Ori el tocmai asta a făcut. Cum? Așa, pur și simplu? Nu, ci Într-un mod stupid la care s-a adăugat și hemofilia lui... Tocmai când urma să Înzestreze cartierul cu antene parabolice... Ar fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aveam să ajung la Blackpool, iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă mai aveam o bucată de drum de parcurs, exista slaba speranță că voi găsi unele răspunsuri. Cât încă mai aveam de călătorit, eul meu mic și năruit putea exista în posibilitatea izbânzii. Dar când drumul avea să se sfârșească? Ce aveam să devin atunci? Ian ignoră toată forfota aceea cu mutatul cutiilor, uitându-se fix pe geam, la copaci sau la păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noi. Nu puteam să nu fiu impresionat. — Mai ai vreuna? Vreo bombă cu litere? Câteva. Dar prima funcționează întotdeauna mai bine. După aia, șansele scad. — Scout, de unde știi toate lucrurile astea? — Probabil pentru că sunt un geniu. Haide, doar n-o să călătoresc cu cineva ca tine fără să fac niște săpături, nu? Și-n orice caz... - se opri. Cuvintele pe care nu le rosti lăsară un mic gol de presiune acolo unde ar fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce-i. Voiam să merg la facultate, doar că mă hotărâsem să nu merg la aia. Putem lăsa acum în pace felul pripit în care iau decizii, te rog? — Scuze. Am rămas la fuga ta? Ea încuviință. — Toată vara am călătorit, încercând să nu ies în evidență. Am luat laptopul specialistului cu mine și din el am aflat unele dintre lucrurile pe care voiam să le știu, dar nu-i înțelegeam software-ul. Butonând la voia întâmplării, am declanșat ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai viselor vor fi, într-un fel, reconstituite și păstrate pe veci înăuntrul lui. Tradiția orală indigenă ne vorbește despre cum marii șamani și vraci călătoreau spre străvechi locuri sfinte pentru a trimite sufletele în peștii viselor atunci când acestea ajungeau la o vârstă înaintată. Acești șamani credeau că, odată ce se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spuse această poveste. POVESTEA LUI TEKISUI ȘI A ȘCOLII SHOTAI-HU UNU Istoria ne spune că un călugăr, Eisai, a fost cel care a introdus Zenul în Japonia, dar, înainte de vremurile acelea, a existat un număr de japonezi luminați care au călătorit în China și au studiat Zenul sub îndrumarea vechilor maeștri chinezi. Tekisui n-a călătorit în China pentru a învăța Zenul. El era un student sârguincios în artă și istorie, și s-a dus în China mânat de aceste interese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un călugăr, Eisai, a fost cel care a introdus Zenul în Japonia, dar, înainte de vremurile acelea, a existat un număr de japonezi luminați care au călătorit în China și au studiat Zenul sub îndrumarea vechilor maeștri chinezi. Tekisui n-a călătorit în China pentru a învăța Zenul. El era un student sârguincios în artă și istorie, și s-a dus în China mânat de aceste interese. Se spune că a petrecut mulți ani studiind caligrafia chineză din vremurile străvechi înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]