KorAP: Find »[drukola/base=călău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...95 >

2,351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o pasăre! COLONELUL: Și iartă-mă că eu... Cu șobolanul acela... Nu mai fac...CARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Mai sunt cazuri. GUFI: Bruno, ia spune lu’ domnu’, ce te-am învățat eu? GARDIANUL: Eu... eu... dacă nu veneați... Era în coș... GUFI (Către ARTUR.): Poftim! ARTUR: Gândește incoerent... GUFI (Către CĂLAU.): Tu, ăla! Ia spune, cum face iepurașu’? CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GUFI (Către CĂLAU.): Tu, ăla! Ia spune, cum face iepurașu’? CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune, Grubi, de, ce n-ai tăiat capul domnului Artur? CĂLĂUL: Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune, Grubi, de, ce n-ai tăiat capul domnului Artur? CĂLĂUL: Ne-a fentat, ne-a dus cu zăhărelul... GUFI (Entuziasmat, către ARTUR.): E extraordinar, nu? E o experiență unică. (Ca de la catedră.) Au alte structuri logice, au alt limbaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune, Grubi, de, ce n-ai tăiat capul domnului Artur? CĂLĂUL: Ne-a fentat, ne-a dus cu zăhărelul... GUFI (Entuziasmat, către ARTUR.): E extraordinar, nu? E o experiență unică. (Ca de la catedră.) Au alte structuri logice, au alt limbaj. La ei frica și răutatea se combină și dă un efect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
anumite criterii de prioritate. Mintea lor clachează în fața comunicării. De aceea trebuie puși la muncă. (Către cei trei.) Spuneți, mă, ceva! GARDIANUL: Spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce? culoare are? GARDIANUL (Avântat.): Spun eu, spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) COLONELUL (Pentru sine.): Cretin! GUFI (Sever, către COLONEL.): Ai zis ceva? COLONELUL: Nu, domnule. Mă doare dintele. GUFI (Lui ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în eroare de niște oameni care nu există. Ori dacă ei nu există, atunci nici plângerea asta (O scoate.) nu există... Nu? Pentru că asta e mușcătura lor, e lucrătura lor și ca atare... nu are nici o valoare. E un zero! CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, țopăie.) Aici a vrut să ajungă! (Către ARTUR.) V-a plăcut? COLONELUL (Enervat.): Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
E un zero! CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, țopăie.) Aici a vrut să ajungă! (Către ARTUR.) V-a plăcut? COLONELUL (Enervat.): Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gură, să vă mai vărsați și voi veninul! Nu mă prostiți voi... Și acu’ începeți cu scârboșeniile, acu’ când vreau să-mi iau și eu partea? Faceți mutre? COLONELUL: Gufi, zău... GUFI (Isteric.): Vreau să spun. ce am de spus! CĂLĂUL: Bine, da’ scurt! GUFI (Fericit.): Scurt! Scurt! (Către ARTUR.) Domnule, să presupunem că încă nu v-ați retras plângerea... Să presupunem că eu încă nu știu că v-ați retras plângerea... iată ce v-aș fi spus... întâi v-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
rău, atât de rău... GARDIANUL (Își revine primul din tăcere.): Gata? GUFI: Ar fi fost atât de frumos, atât de frumos.... COLONELUL: Lasă, Gufi, mai sunt zile... GUFI (Cu lacrimi.): L-aș fi convins de orice, de orice... Mă credeți? CĂLĂUL: Sigur, Gufi, mușcă și tu... (îi întinde para.) GUFI: Pe mulți i-am convins, pe mulți... Ah, ce osândiți erau altădată, ce osândiți... Și cum mă mai ascultau... cu gâturile alea ale lor subțiri, ca de sticlă... COLONELUL: Erau oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mulți... Ah, ce osândiți erau altădată, ce osândiți... Și cum mă mai ascultau... cu gâturile alea ale lor subțiri, ca de sticlă... COLONELUL: Erau oameni adevărați. Știau să moară. GUFI: Erau înalți și subțiri. Aveau degete lungi și ochi albaștri. CĂLĂUL: Nu tremurau niciodată. Erau drepți și aveau mâinile reci. GARDIANUL: Nu vorbeau niciodată. Erau tăcuți și inteligenți. COLONELUL: S-au dus... Unul câte unul... ARTUR: Mie mi s-a făcut somn... GUFI (Către CĂLĂU, continuă reveria.): I-ai numărat vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Aveau degete lungi și ochi albaștri. CĂLĂUL: Nu tremurau niciodată. Erau drepți și aveau mâinile reci. GARDIANUL: Nu vorbeau niciodată. Erau tăcuți și inteligenți. COLONELUL: S-au dus... Unul câte unul... ARTUR: Mie mi s-a făcut somn... GUFI (Către CĂLĂU, continuă reveria.): I-ai numărat vreodată? CĂLĂUL: La ce bun? GUFI: Când mă gândesc cum a fost... Îmi vine să urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu tremurau niciodată. Erau drepți și aveau mâinile reci. GARDIANUL: Nu vorbeau niciodată. Erau tăcuți și inteligenți. COLONELUL: S-au dus... Unul câte unul... ARTUR: Mie mi s-a făcut somn... GUFI (Către CĂLĂU, continuă reveria.): I-ai numărat vreodată? CĂLĂUL: La ce bun? GUFI: Când mă gândesc cum a fost... Îmi vine să urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Mie mi s-a făcut somn... GUFI (Către CĂLĂU, continuă reveria.): I-ai numărat vreodată? CĂLĂUL: La ce bun? GUFI: Când mă gândesc cum a fost... Îmi vine să urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm aici. COLONELUL: A adormit. CĂLĂUL: N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine... COLONELUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm aici. COLONELUL: A adormit. CĂLĂUL: N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine... COLONELUL: Să-l dăm afară-n brânci! Să-l gonim cu pietre! GUFI: Credeți c-o să vrea să plece? GARDIANUL: Ia te uită! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GUFI: Osândiții ăștia au ajuns într-un hal... Nu mai vor să plece. Dacă ar fi vrut ar fi plecat de mult. COLONELUL: Sigur, ar fi putut să fugă. GARDIANUL: Ar fi putut să mă roage să-i dau drumul. CĂLĂUL: Putea să ne cumpere. Are bani. L-am fi lăsat de mult s-o șteargă dacă ne dădea bani. GARDIANUL: Are bani, da’ nu vrea să-i dea. GUFI: Cerule! Ce stârpitură! CĂLĂUL: Dacă-l omorâm îi facem un bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mă roage să-i dau drumul. CĂLĂUL: Putea să ne cumpere. Are bani. L-am fi lăsat de mult s-o șteargă dacă ne dădea bani. GARDIANUL: Are bani, da’ nu vrea să-i dea. GUFI: Cerule! Ce stârpitură! CĂLĂUL: Dacă-l omorâm îi facem un bine. COLONELUL: Să-l ducem până la poartă, pe furiș... Să-l lăsăm în drum și să-nchidem poarta orașului după el. GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. O să facă scandal. GUFI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bine. COLONELUL: Să-l ducem până la poartă, pe furiș... Să-l lăsăm în drum și să-nchidem poarta orașului după el. GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. O să facă scandal. GUFI: Mai bine îl omorâm în somn. CĂLĂUL: Nu ține. Trebuie să-l executăm, nu să-l omorâm. GUFI: Fii serios! Îl omorâm, îl ascundem într-un sac și-l aruncăm în iaz. Și zicem c-a fugit. CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Știe că trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
facă scandal. GUFI: Mai bine îl omorâm în somn. CĂLĂUL: Nu ține. Trebuie să-l executăm, nu să-l omorâm. GUFI: Fii serios! Îl omorâm, îl ascundem într-un sac și-l aruncăm în iaz. Și zicem c-a fugit. CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Știe că trebuie să moară și doarme... GUFI: Omul ăsta nici nu există... COLONELUL: Să-l înfășurăm într-o pătură și să-l ducem pe câmp. O să se trezească dimineață ș-o să creadă c-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
poate să doarmă așa? Știe că trebuie să moară și doarme... GUFI: Omul ăsta nici nu există... COLONELUL: Să-l înfășurăm într-o pătură și să-l ducem pe câmp. O să se trezească dimineață ș-o să creadă c-a visat... CĂLĂUL: Numai să nu-l mănânce câinii... GARDIANUL (Cu silă.): Nu cred să-l mănânce... GUFI: Trebuie să-l facem pierdut. Când mă uit la el mă cutremur... (Îl lovește cu piciorul.) Hei, omule! ARTUR (Amețit.): Începem? GUFI (Se întoarce cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spatele, dezolat.): Poftim! GARDIANUL (Îl zgâlțâie pe ARTUR.): Fii bun și du-te! ARTUR: Cum? GUFI: Pleacă unde vezi cu ochii! ARTUR: Unde să plec? COLONELUL: Unde știi! Am hotărât să-ți dăm drumul. ARTUR: Da’ ce, voi hotărâți aici? CĂLĂUL: Nu pricepi? Ne-ai scârbit de tot. Ne-a ajuns până-n gât. Ia-ți boarfele și pleacă. ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]