11,853 matches
-
cele din urmă, că totul este pregătit pentru turnarea betonului. Maistrul Lica dădea ultimele îndrumări lucrătorilor săi și, când îl văzu pe inginer că înaintează spre balconul încă neconsolidat, strigă cât îl ținu gura: - Nuuuuuuuu! Dar era prea târziu. Inginerul călcase pe o scândură abia pusă și care nu fusese încă prinsă în cuie și scoabe și, chiar dacă ar fi fost, se vedea cât de colo că n-ar fi putut fi în stare să țină cele 90 de kilograme ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe din jurul piciorului aflat în suferință, Alex călca anevoie. Când calci strâmb nu se poate să nu te doară, reflecta el, negândindu-se doar la picior. Acum trebuia mai mult ca oricând să revină la drumul normal. Își controla cu prudență fiecare pas, pentru a putea evita orice
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe din jurul piciorului aflat în suferință, Alex călca anevoie. Când calci strâmb nu se poate să nu te doară, reflecta el, negândindu-se doar la picior. Acum trebuia mai mult ca oricând să revină la drumul normal. Își controla cu prudență fiecare pas, pentru a putea evita orice obstacol ce i-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare, de-a valma. Dar, bine, omule, nu ți-i teamă, că te vor călca dracii, pentru banii ăștia, lăsați, la vedere, fără nici o grijă? Nu! Cum nu? Așa cum vă spun, cum auziți și cum vedeți că procedez, fără nici un pic de frică. Dar, omule, banii nu sunt, oare, ochii dracului? Or fi, dar, banii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ieșea, ideea,care o sâcâia, ca o muscă ce nu te lasă în pace, uneori, în trafic. Opri la cișmeaua lui Vodă, cu apă limpede, ca lacrima. Să am grijă, la tren, își zise, apoi, în gând. și continuă să calce pe accelerație, moderat, întrebându-se, în continuare: de ce, oare, atâta liniște; de ce? Din care cauză? Pentru care motiv? Oare de ce? De ce să mă preocupe, un asemenea fleac, în timpul unei călătorii atât de importante, pe care o fac, pentru a fi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
loc pe care nu-l mai văzusem vreodată, dar mi se păru că-l recunosc, fiind familiar imaginației mele. Solul era acoperit cu mlădițe de nuferi albaștri care nu răspândeau nici un parfum. Am avut impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dă salvare, că dacă mor acu', nici bani dă o înmormântare ca lumea n-ai, gușpeniță ce ești!" Asta cam așa era, socoti în sinea ei nevastă-sa. Se uită mai atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da' chiloții și ciorapii ți-ai schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i plină numa' dă mașini bengoase. Dă nu v-o place vouă cum or să arate după ce ne facem treaba, să mă scuipi pă mine-n gură! Io sunt băiat finesco și am obraz, dacă mă-nțelegi... Da' dacă-s călcat pă coadă fac ravaje." Internistul dă din cap, în semn că a înțeles și reia dialogul cu celălalt medic: "Coboară repede, Radule! Treaba-i serioasă..." "Băi, Florine, băga-mi-aș picioarele-n ea de șmecherie! Ziceam că-mi termin și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
omul poate și azi să depășească curpenișul dur al cotidianului. Să depășească stereotipul în care se vede basculat zi de zi, ceas de ceas. Durăm atâta timp cât durează ficțiunile noastre (zice Emil Cioran, parcă.), miturile ca literatură. Numai așa nu vom călca pe nimic. Numai așa vom călca pe ceva. Cum va arăta omenirea fără poezie, fără metaforă? Simplu: omul va descoperi un alt mit, cel al exageratei demitizări și o nouă religie, cea a omului fără imaginație. Deci literatura viitorului să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
curpenișul dur al cotidianului. Să depășească stereotipul în care se vede basculat zi de zi, ceas de ceas. Durăm atâta timp cât durează ficțiunile noastre (zice Emil Cioran, parcă.), miturile ca literatură. Numai așa nu vom călca pe nimic. Numai așa vom călca pe ceva. Cum va arăta omenirea fără poezie, fără metaforă? Simplu: omul va descoperi un alt mit, cel al exageratei demitizări și o nouă religie, cea a omului fără imaginație. Deci literatura viitorului să fie oare, atunci o literatură a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mele reci, întrun final, prin tălpile ei, tăbăra tumultuos toată ființa de care Iozefina dispunea la acea vârstă. Era deja, după câteva săptămâni de întâlniri frecvente, un lucru firesc să mi se pară că-i simt Iozefinei tălpile fierbinți cum călcau peste ale mele; să am șansa de a-i mărturisi concomitent că în acele momente când timpul stătea parcă pe loc, eu îi simțeam aproape toate organele corpului pulsând - chiar mai mult, suflet și trup deopotrivă-cele două emisfere ale creierului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa cum oi fi reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat de Dumnezeu. Nu știau cât de tare aș fi putut fluiera în biserică. Îmi dădusem, cu siguranță, seama și că ei mă priveau fie cu milă, fie cu desconsiderare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt sănătoase, tovarășe? - face Valy țuguidu-și buzele pe un ton excesiv de mieros, propriu educatoarei de la grădiniță, pentru copilul care plânge - nu prea sunt în ton cu politica... În sfârșit, Valy părea fericit că eu, fără să mi dau seama, am călcat câș. Încerc să parez: Altfel de unde știam că, după ce i-am dezglodat pe ruși la Rahova, la Vidin, la Plevna, în 1877, și după ce aceștia obținuseră permisiunea de la Carol I, să se retragă cu oastea prin București, armata română a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel care cutează să pătrundă în curtea unui mare șef din oraș, la acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră în curte, încuie portița după el, se oprește puțin în verandă, descuie ușa bucătăriei și zăbovește cel puțin vreo cinci-șapte minute acolo. Se auzeau mișcări pe la chiuvetă, pe la aragaz, ca și cum voia să-și facă o cafea sau să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de vină... Nu, dar... Acest dar lăsa mult spațiu de gândire, chiar dacă nu fusese rostit intenționat. Era cam ambiguu, cum multe lucruri erau cam ambigue la Casa de Cultură condusă de Sima. Mă rog - zâmbesc fără să-mi vină. Cine știe cum călcaseră bieții de ei, cu stângul, când veniseră aici, la noi. Și? Bine. Au scăpat doar cu niște amenzi usturătoare, dar... Poate că nici eu nu am pășit cu dreptul, nu? Bine, domnule, dar dumneata ai deja vechime. Ce? Altfel mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plăcut că am catadicsit să vă las singuri, copilașilor, nu? Iozefina făcea fețe fețe. Puteți să veniți aici - își reia Roji discursul-și în afara programului de bibliotecă. Nu vă deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
note muzicale, până s-o întâlnesc pe Relia. Era ca și cum, cu ajutorul acestei melodii, cineva m-ar fi luat, ca prin vis, de mână și m-ar fi dus undeva sus, pe niște plaiuri pe care nu-mi aminteam să fi călcat decât demult, în copilărie. Oricum, nici prin cap nu mi-ar fi trecut să merg la înmormântarea Iozefinei, cu toate că vestea mă marcase profund. Din acel moment, parcă ceva se rupsese în mine. Îmi năvăliră în minte momente și momente din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
samă de cuvinte a lui Ion Neculce, că dacă va găsi pită în Țarigrad, îl va face pe acesta, adică pe Ghica, domn în Moldova. E-hei! Dacă Vlad ar fi fost pui de turc, précis nu și-ar fi călcat promisiunea. Chiar te fascinase când te angajase ca administrator la Casa de Cultură, ideea că Vlad ăsta n-a uitat de unde a plecat și că vei ajunge și tu mare, ca Ghica - vodă, adică te va face și pe tine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau trezire, ar fi super dacă totul s-ar schimba ca un fleș, dar asta necesită ani și ani, generații și generații, printr-o muncă asiduă individuală. Ceva s-a întâmplat și în interiorul meu și doresc altceva, dar nu pot călca totul în picioare, ca și cum ar fi un castel de nisip. Ceea ce am creat este viața mea și sunt mândră de tot, am depus efort, timp și suflet, iar dacă nu am creat mai mult și mai bine, înseamnă că nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta, când nu aprind nici focul în sobă cu mâna lor. Fie cum spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi să ne ție Dumnezeu sănătoși, că la târg vom veni ori de câte ori om vrea, dar colea cu șarabana pe care am să mi-o fac - știu eu o covălie - și care o să sune ca ceasul, iar armăsarii suri au să calce ca la paradă. De unde până unde doi cai suri la aceeași șarabană, Pâcule? Păi, când venim la târg pentru te miri ce n-o să hodorogim amândouă căruțele. O dată venim cu a mea, o dată cu a ta. Bun cuvânt, Dumitre? Mai bun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne, pezevenchi bătrân ce ești. Măi Dumitre, aici îi lume subțire și trebuie să fii cu băgare de seamă cum și pe unde calci. Că altfel mănânci mâncare rece. Sau și mai rău...Ți se arată un spate - ca să nu-i zic fund - cât o lume de mare și mâncare ioc - a întins coarda Pâcu, vorbind în șoaptă, cu o înfățișare șoltică. Mai bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uitat în hârțoage. El o închis toate hârtiile în lădița asta și o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văd inima cere, pentru că și eu am pătimit o viață din pricina femeilor... Să știi că firele astea albe din părul meu n-o ieșit degeaba... dar am respectat bărbatul care îmi era prieten, chiar dacă femeile lor ar fi vrut să calce strâmb... Un prieten face mai mult decât o muierușcă flușturatică...Apoi despre Costache nu poți spune că nu este prietenul tuturor cărăușilor. Surprins de cele spuse de Pâcu, Hliboceanu nu știa ce să spună. Pâcu - vulpoi bătrân - și-a dat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
celui mai bun prieten al cărăușilor. Crâșma lui Costache și a Măriuței este singurul loc unde cărăușii se simt ca la ei acasă... Am înțeles, moș Pâcule, tot ce mi-ai spus. Vezi, poate te împinge ucigă-l toaca să calci strâmb, Hlibocene, că păcatul și rușinea sunt ale tale. Și apoi să nu mai dai ochii cu mine și cu Dumitru! Abia noaptea târziu s-au dus la culcare... Dimineața, Hliboceanu părea alt om... Se vedea de departe că n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]