26,421 matches
-
vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le forțele, îi făcuse, în schimb, mai irascibili și mai violenți. Apropierea de haitele de lupi devenise pentru Lupino extrem de periculoasă. Fără să mai țină cont de vîrstă, de rang, de rolul deținut în cadrul haitei, săreau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de altă dovadă care să-l aducă, poate, mai aproape de adevăr: bătea pasul pe loc. Era din nou furios. S-ar fi bucurat să-și poată stinge cumva mînia, dar tot ce reușea era s-o înăbușe. Așa, minunat! Aduna: căldură, oboseală, leșin, neștiință și acum, mai nou, otrăvitoare furie. Grozav traseu! Își recăpătase cunoștința în secunda imediat următoare leșinului. Și parcă ar fi preferat să n-o fi făcut așa repede! Să stea acolo, întins, sub privirile perplexe ale interlocutorilor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile. "Începe iarăși", își spuse Lupino, neștiind ce să creadă. Cum putea acorda credit vorbelor unui lup care, amețit de căldură și de fumul gros pe care-l inhalase, părea să urmărească fantome?! Închise ochii preț de o secundă. "Ascultă-ți glasul inimii", spunea adesea Hana. Se lăsă, pentru a nu știu cîta oară, condus de glasul inimii și se relaxă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
depune osemintele - surdinizează același Lulu Chiracu). Atâtea vorbe frumoase despre persoana mea! Vorba latinului: de mortuis nihil... să spună mai departe tovarășul Capră, că a prins doi ani de latină în școala medie! ” Moment solemn, plin de efuziuni sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își aprinsese nervos o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și ce bine e să pui tu singur umărul la dezorganizarea propriului cotidian), trase aer adânc până simți că-l doare coșul pieptului și tropăi în jos sărind câte două trepte. La setul al patrulea simți așa, un val de căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de minte trezită din somn că urma să se întâmple un lucru care avea să-i dea de furcă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil clasic, lipsiți de identitate, identitate pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Instrucției Publice, a venit într-o zi de la Versailles, pe strada Grenelle, pentru a-și vizita ministerul și a constata starea în care l-a lăsat Comuna. L-am însoțit. Vizita odată terminată, dl. Jules Simon a coborît în grădină. Căldura era mare. Parisul părea gol. În depărtare, tunurile se auzeau bubuind. După ce am făcut câțiva pași, nu m-am putut împiedica să rup liniștea și să blestem această groaznică luptă care îi punea pe francezi unul împotriva altuia, în timp ce armata
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
primei cărți, adică Labirintul: Își zidea zi de zi sufletul în spatele unei construcții de piatră dură și rece. Îl privea adeseori cum stătea singur și trist și ar fi vrut să-i ofere mângâiere, dar zidurile o țineau la distanță. Căldura se pierdea la atingerea învelișului rece. Ar fi vrut să alunge singurătatea dărâmând tot ce-l îngrădea și uneori reușea, dar într-o clipă de neatenție zidurile se ridicau la loc, mai puternice, mai înalte. Poate că dacă i-ar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Poate că va reuși... Când și de ce începuse să construiască zidurile în jurul sufletului? Zidul reapare în Clipe fragile, cu aceleași funcții și valori: Se întorcea în spatele zidului protector, acolo unde sufletul nu mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și de iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Avem prin obsesii, metafore și protagonist o nuvelă în serial, o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind o nouă zi, nu-l auzise. Ratase deșteptarea dată de natură, dar se trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu mâna caldă, lama foarte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și termină de băut cafeaua în fața ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le descotorosise de buruienile invadatoare, se lăsau dezmierdate de razele soarelui de primăvară. Se bucură și ea de căldura lui binefăcătoare. Terminându-și cafeaua în compania gândurilor și a soarelui și spălându-și cănița, își dădu seama că nu are nimic de făcut. În graba în care plecase nu-și luase la ea nici jurnalul, nicio carte, nimic cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a o proteja. Nu era grav, dar era dureros. Căută vată și spirt și dezinfectă rănile. Usturimea medicamentului o resimți până în vârful degetelor de la picioare. Strânse din dinți și închise ochii, de parcă acestea ar fi diminuat cu ceva durerea. O căldură plăcută se răspândi apoi ca un fluid, prin tot corpul. Ce fusese mai greu trecuse, se obișnuise cu durerea. Numai să nu urmeze alte lovituri mult mai puternice și mai greu de înțeles și acceptat. Se întinse pe spate, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ochii își aminti de ce coborâse și că i se răcea cafeaua așteptând-o, ea întârziind în brațele lui imaginare. Coborî repede cele câteva trepte de la intrarea în bloc. Ieși în stradă și aerul rece al dimineții o învălui, înlăturând treptat căldura îmbrățișării. Realitatea era rece, iar senzația că e urmărită își făcu iarăși simțită prezența. Se uită în toate direcțiile, dar nu văzu nimic suspect. Și totuși nu putea alunga acel semnal de larmă din mintea ei, care o îngrijora. Da
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a trupului său fierbinte, persista încă pe pielea ei rece. Îi lipsea atât de mult acea îmbrățișare, singura care putea să dezghețe inima aceea rece. Cum să se iubească? Ce să iubească la acel trup plin de defecte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ei devin așa datorită unor traume în urma cărora au suferit îngrozitor. Pe unii durerea îi face mai umani, pe alții mai răi. Știa acest lucru, sau cel puțin așa voia să creadă și de multe ori i se confirma ipoteza. Căldura îmbrățișării dispăru treptat. Trupul gol, acoperit doar parțial de părul lung, îi crea repulsie. Ce să iubească la el? Vocea tăcu, obosită, renunță să-i mai ofere argumente pro-iubirea de sine. Pierduse lupta aceea. Nu putea lupta cu concepțiile ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care o privise de sus din start. Locul ei nu era acolo. Ajungând în stradă își
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acele întrebări privindu-l în ochi, nu prin scrisori. Ar fi putut să o mintă cu ușurință și în acest mod, dar ar fi simțit. Instinctul nu ar fi înșelat-o, nu în privința lui. Vara trecuse fără să-i simtă căldura adorată. Soarele strălucise, luminase în împărăția lui nesfârșită, dar nu și pentru ea. Se ștersese cu buretele bucuria de a trăi fiecare clipă așa cum era, cum vene cu tot ce-i oferea. Unde dispăruse tot ce o încânta cândva? Le
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
era o pierdere pentru nimeni. Își va lăsa mantia pictată în culorile împrumutate din apus peste verdele verii, iar când soarele o va privi din înălțimea lui, își va aminti că... a fost și ea odată. Karina se sufoca de căldură așteptând cu nerăbdare lacrimile toamnei. Avea nevoie de ele la fel de stringent ca de ale ei. Și așteptarea se prelungea nejustificat de mult în timp ce în jur totul se usca, devenea arid. Nu avusese curajul să urce în clădirea aceea înaltă, din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi fost la fel de interesantă povestea? - Poate că nu, dar nu ar mai fi fost tot zbuciumul acesta care m-a consumat în totalitate.” Se întorcea în spatele zidului protector, acolo unde sufletul nu mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece de zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Ajunsese la poarta parcului. O poartă imensă din lemn masiv care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri definitive trebuie să luăm numai după o îndelungă chibzuință, asta pentru a evita dureroasele pierderi ireparabile. Iubirea sinceră, devotată este una dintre căile care conduc spre adevăr. Dacă pământul nu simte căldura și dragostea inimii și brațelor muncitorului, nu se grăbește să cedeze din bogăția tăinuită în adâncul său... Grăbiți unii dintre noi să o ia înaintea timpului, uită că trecerea timpului este în defavoarea acestei vieți; despre viața de dincolo nu știm
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
goarnă cât de tare, cel care face pe surdul tot n-o va auzi... Viața este o poveste... Depinde de fiecare dintre noi ca „povestea” aceasta să fie sau nu frumoasă! Transpiră vara pe „câmpul” muncilor tale ca să ai iarna căldură în casă! În timp sunt „urme” care țin de istorie; unele sunt mai adânci, altele mai de suprafață; unele sunt binefăcătoare, altele supărătoare... Când ești trădat, bucură-te! Astfel satisfacția trădătorilor va fi mult mai mică, meschin de mică! „Trecutul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie fața vine de la ea și îi aduce efluviile sale, dorința sa arzătoare, parfumul său, ceva din căldura ei; întredeschide gura pentru ca s-o aspire mai bine. "Ceva îmi va aduce de la ea și în acest ceva o voi vedea pe ea toată". Și îi crește un abces de gelozie, ca o neșteptată tumoare amoroasă a sufletului; îi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa, fiica generalului poartă în adâncul ei caracterul inflexibil al Mannonilor; de fapt, ea își ascunde slăbiciunile propriei ființei umane sub aparența unor principii morale intransigente - trăsături caracteristice bărbaților neamului Mannon, căci femeile pătrunse în familie prin căsătorie au adus căldură sufletească, pasiune, opunându-se rigidității soților lor, rezistenței lor de granit la tot ce înseamnă afecțiune. De aici revolta celor intrați în familie, a elementului feminin în special, ce va conduce la ură și dorință de răzbunare. Cu toate acestea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]