2,788 matches
-
de-a tremura În rulotă și de a-l aștepta pe Charlie să apară cu cheile până la patru dimineața, decât acela de-a fi atacată de Matthew. Era târziu și Întuneric și, deși se afla Încă În holul mare și călduros al hotelului, gândul că trebuia să se Întoarcă În rulota friguroasă Îi dădea fiori reci. Trebuia să-și găsească alt adăpost În seara asta. De ce n-ar fi rămas la Matthew? Își simțea capul Îmbibat de Mojito, de dorința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
multă răbdare cu Desert Rose, pentru că se simțea rău, dar nu era În stare. Duhoarea, frigul, singurătatea o deprimau. — Sigur nu vrei să stai să vezi filmul, să rămâi aici peste noapte? Știu că e frig, dar plapuma e foarte călduroasă, am băgat câteva kilograme bune de fulgi de gâscă În ea. Kitty simțea că dacă rămânea peste noapte avea să se transforme În Desert Rose, avea să fie atrasă În acel univers, ca Într-o gaură neagră, să se contamineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
devenisem drag tuturor, doctorii ar fi vrut să mă mai țină acolo. Pe urmă s-au gândit probabil că ar fi fost nedrept și păcat să se așeze în calea norocului meu. Mi-au dat ieșirea din spital cu recomandări călduroase, ca să pot ocupa acel post, încredințați că, în curând, voi reuși să mă înscriu și la cursuri. În seara dinaintea plecării au dat chiar un mic banchet, destupând o sticlă de șampanie în cinstea mea și urându-mi să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gheața, specialistă În boli infecțioase la spitalul universitar din oraș. Vizitau Împreună tot felul de locuri spirituale și părți de lume uitate de timp În care bîntuiau cele mai rare boli infecțioase. CÎnd Zelda sună din nou, răspunde. Ia ceva călduros cu tine, spune Zelda. SÎnt minus 7 grade acolo și ninge. Măcar ai și tu un palton? Îl Împunge ea. Wakefield așteaptă ca ea să-l Întrebe ce vînt Îl poartă spre un oraș numit Typical și ce are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lasă cu o Îmbrățișare În grup. Wakefield se simte excepțional de acasă În casa femeilor, inspirîndu-le parfumurile și căldura. S-a făcut frig, Începe să ningă și le este foame. — Lihnită! decide Milena. Cad cu toții de acord că cel mai călduros loc În care ar putea să intre este un restaurant ucrainean, din cauza aburilor de la borșul de varză și de piroști, și se Înghesuie În primul care le iese În cale. Chelnerița care le ia comanda este trecută de prima tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de răsunet ale afinului său, „Sâr” Péladan (o prezentare detaliată a vizitei, în Theodor Enescu, op. cit., pp. 48-58), cu un ecou disproporționat în raport cu valoarea destul de modestă a personajului (amestec kitsch de ezoterism și erotism morbid): „Într-adevăr, primirea era excesiv de călduroasă și este uimitor cum atîția oameni politici de vază s-au întrecut în a fi în preajma «Sâr»-ului, la banchete și recepții, a da dejunuri în cinstea lui (ca N. Filipescu și C. Holban), a-l saluta cu toasturi entuziaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sondei din Moreni“, publicat în nr. 96-97-98 al revistei: „Prietenul nostru F.T. Marinetti, creatorul artei futuriste și marele animator al modernismului, trimite României prin numărul de față al Contimporanului semnul amintirei sale și al dragostei ce-i păstrează, omagiul său călduros, în emoționanta lucrare ce publicăm, „Incendiul sondei din Moreni“. Contimporanul e fericit să înregistreze acest ecou al interesului pentru țara noastră pe care a știut să-l cultive printr-o activitate neîntreruptă, timp de 15 ani, de relațiuni și schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l avea pe Napoleon iar cu el. Fața lui de cal era toată numai zâmbete de când se sculase. Tomoe și Gaston au luat autobuzul spre cartierul M., unde presupunea Higurashitei că-l dusese hingherul pe Napoleon. Era o zi foarte călduroasă, ca în toiul verii. După ce au coborât din tren, au dat peste un râuleț negru de murdărie. Pe ambele maluri se întindeau case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Fukushima, Yonezawa, Yamagata și Akita se pregătește de plecare. Poftiți la peronul numărul doisprezece.“ — Asta e, Gaston, spuse Tomoe atât de încet, încât abia o auzi. La revedere! Gaston îi luă mâna pentru a doua oară și i-o strânse călduros. — La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. A luat-o prin mulțimea care se îndrepta spre peron. Tomoe a rămas cu privirile ațintite, incapabilă să-și mai ia ochii de la silueta care se îndepărta. Costumul îi era prea mic, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Singurele diferențe dintre cele două ținute erau că purta haine clar de firmă, cămașa era de mătase, puloverul de cașmir, iar lănțișorul din aur. M-am tras puțin Înapoi ca s-o privesc mai atent, În vreme ce ea Îl Îmbrățișa foarte călduros pe Dan. După aceea, se Întoarse către mine cu un zîmbet cordial pe chip. I-am zîmbit și eu și am ezitat puțin, neștiind prea bine dacă să-i strîng mîna sau să o sărut pe obraz și nevrînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pace, vaca bătrînă, spuse Linda pe un ton suficient de scăzut pentru a nu fi auzită de soțul ei, iar Emma Își dădu ochii peste cap și se Întoarse la revista ei. — Aha! Dan sări În picioare și-și Îmbrățișă călduros fratele. — Fiul rătăcitor se Întoarce. — Richard! Linda se repezi la el și aproape că-l Îmbrînci pe Dan din drum, ca să-l Îmbrățișeze și ea, după care Richard se aplecă și depuse un sărut pe obrazul Emmei. Mie Îmi strînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
izvor. Gisulf guverna cu înțelepciune, iar Romilde își căuta împăcarea în Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a și adeverit. Adriano locuia într-o casă modestă în afara orașului Cividale, pierdută printre fagi și castani, în vecinătatea unei biserici cu hramul Sf. Ștefan, pe drumul care urca spre muntele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viața îngropați sub dărâmături sau înecați. Pe colina romană Celio ne-am întâlnit cu Adeodato, care ne aștepta. Nu aveam de gând să mai zăbovesc în orașul acela care nu mi-a plăcut niciodată, dar atât de mult și de călduros a insistat cardinalul, încât am poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cred în mine, dar să mă întrebe e sunetul acela prelung și neînțeles, zvonul că voi ajunge. Deaconescu Daniel, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Întâlnirea din vis Din patul meu confortabil și călduros priveam geamul aburit și jocul fulgilor de nea ce acopereau orașul într-un văl alb ca de mătase. Într-un târziu, după ce ninsoarea s-a oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început să visez
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată vara ce urmează. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare. Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului. Dintr-un prieten bun al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie, acum soarele se transformă într-un veritabil dușman al acesteia. Roșca Șerban, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” Breaza - Prahova profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
băieți au putut merge să-și viziteze familiile. O dată, Nakht-re și Re-nefer s-au dus să-l viziteze pe Re-mose la Memfis. Totodată, au mers și în pelerinaj la mormântul tatălui lor de acolo. S-au întors cu cele mai călduroase urări pentru mine și cu vești despre cât crescuse; după patru ani petrecuți departe, era mai înalt decât Nakht-re, vorbea foarte frumos și era foarte sigur pe el. Au adus de asemenea dovezi ale bunei lui educații - bucăți de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Yves și să aibă o explicație cu el, Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul aceluia care-l scosese din celulă ca să-l ucidă. Și Își semnaseră condamnarea la moarte. Apartamentul din apropierea Arsenalului era după chipul și Înfățișarea Mariei: luminos și călduros. O cameră la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Deschid ușa de la intrare și În pragul ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zîmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atrase N’jamo atenția, iar eu o să-ți răspund, tot numai ție, că așa cred și eu. - Moru mi-a zis că vorbele n-o să ne dea decât case mai mari, focuri mai calde, hrană mai lesnicioasă și haine mai călduroase. Înțelepciune, nu. N’jamo scoase un fel de păcănit și făcu semn că da. Cică toți Vindecătorii știau asta. Cică de-aia ajunseseră să nu mai cadă la Învoială când vorbeau despre ce-i de făcut cu cuvintele. - Jocul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care le așezau unele peste altele, alcătuind case deasupra gropilor. Unul dintre ei se apropie de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi măi Krog, măi, că n-o să fie altele mai călduroase pe ghețarul ăsta! Of, of, m-am zgribulit de Îndată ce le-am zărit zidurile de gheață. Oamenii ăștia erau grași cu toții și se dăduseră pe piele cu seu care Îi făcea să miroasă a rânced. Eram sigur că nu le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceea ce Îi bucură din cale afară pe cei din neamul ei. Ei credeau că se trag dintr-un cerb, pe nume Cipusik. De cum terminară una dintre case, mă invitară În ea. Nu-mi venea să cred - era Într-adevăr tare călduroasă, dar mirosea atât de rău Încât, preț de o vreme, habar n-am avut cum să fac astfel Încât nici să nu-i supăr, dar să și răsuflu În același timp. Mi-a venit un gând bun doar după ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbele, dar i-am ascultat cu atenție și am văzut că era un lucru bun. - Of, of. Hai că venit toți, am auzit un glas din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui Krog cea mai călduroasă casă de pe ghețar. Nunatuk era mare și grasă. Tânără și cu țâțele mari. Avea părul negru, buzele cărnoase și vineții, iar gura i se lăbărța de la o ureche la alta. Ochii, la fel de negri ca părul, Îi jucau, mari, deasupra obrajilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de un vișiniu de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
oară. Avea chelie, se îngrășase. Colonelul Frank Wirtanen avea o înfățișare insolentă, de prunc trandafiriu, pe care se pare că victoria și o uniformă americană de luptă o dădeau multor bărbați mai în vârstă. Mi-a zâmbit, mi-a strâns călduros mâna și mi-a spus: — Ei bine... ce părere ai avut, Campbell, de războiul ăla? — Aș fi preferat să stau de-o parte, am spus eu. — Felicitări! zise el. Oricum, ai supraviețuit. După cum știi, o mulțime de oameni n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fiu un om liber, susține Dobrowitz, este o cât de mică dovadă că a existat o persoană cu numele de Frank Wirtanen și că Wirtanen m-a făcut spion american. Ei, și-acum despre scrisorile de astăzi: Prima începe destul de călduros. Mi se adresează cu „dragă prietene“, în ciuda tuturor relelor care mi se spune că le-am făcut. Sunt luat drept profesor. Am explicat într-un capitol, mai la început cred, cum s-a întâmplat ca numele meu să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]