1,852 matches
-
Mănăstire Topolița. Satul este atestat documentar de Domnitorul Ieremia Movilă în aprilie 1598, dar mănăstirea exista deja cu mult inaintea acestei date, ctitorul său fiind Domnitorul Petru Șchiopul (n. 1537 - m. 1594). În această ctitorie s-au mutat, pe la 1550, călugărițele de la Mănăstirea Boiștea (atestată printr-un document din 6 iunie 1446). De la Mănăstirea Topolița pleacă, în 1781, Maica Olimpiada și construiește un nou așezămănt mănăstiresc la Văratec, între anii 1781-1785. În 1790, locțiitorul de mitropolit Ambrozie vede că, din cauza extinderii
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele de ), când domeniul era unul ecleziast, ținând de călugărițele dominicane din Satu Mare (Mințiu). Ulterior satul face parte din domeniul (numele maghiar al nobililor români din familia voievozilor Dragoș/Dragoșești), apoi din domeniul cetății Satu Mare (cetatea împăratului habsburg), din 1648 din domeniul lui , principele Transilvaniei, iar din 1668 (prin donația
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
poate face în Satu Mare, Chilia aflându-se la doar 23 de kilometri de oraș, dar o opțiune o constituie și cazarea la localnici. Tradiția locală spune că în vremuri străvechi zona era ocupată de o mânăstire și chilii cu măicuțe/călugărițe; de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mânăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se "chilienii". Ca urmare a acestui "păcat", mânăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
la localnici. Tradiția locală spune că în vremuri străvechi zona era ocupată de o mânăstire și chilii cu măicuțe/călugărițe; de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mânăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se "chilienii". Ca urmare a acestui "păcat", mânăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
călugărițe; de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mânăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se "chilienii". Ca urmare a acestui "păcat", mânăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la "Poalele Codrului" mai
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
nu împiedică autoritățile sovietice să declare că poeta avea o orientare "burgheză și aristocratică", și să o condamne pentru temele poeziilor ei, pe care le vedeau restrânse la credință și la dragoste, caracterizând-o pe poetă ca fiind pe jumătate călugăriță și pe jumătate prostituată. Din 1923 au început să apară o serie de articole critice la adresa ei, urmărind distrugerea ei ca scriitoare. Un prim articol foarte provocator a fost cel al lui Kornei Ciukovski " Две России. Ахматова и Маяковский" ("Două
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
o biserică și o școală cu 71 de elevi (dintre care 6 fete). Comuna Ciulnița, cu satele Ciulnița și Prundeni avea 768 de locuitori ce trăiau în 165 de case; și două biserici. Comuna Glâmbocata, alcătuită din satele Glâmbocata și Călugărița, avea o moară de aburi, două biserici și o școală, populația ei fiind de 1023 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Budișteni, celelalte două comune muscelene (Ciulnița și Leordeni) făcând parte din aceeași plasă: comuna Ciulnița avea
Comuna Leordeni, Argeș () [Corola-website/Science/300627_a_301956]
-
în satele Glâmbocelu și Schitu; iar comuna Leordeni avea 2040 de locuitori în satele Băila, Cârciumărești, Leordeni și Prundu-Leordeni. În același timp, comuna Glâmbocata era în plasa Bogați a județului vecin Dâmbovița și avea 1678 de locuitori în satele Bâutan, Călugărița, Glâmbocata și în cătunul Cotu Malului. În 1931, comuna Ciulnița a primit numele de "Ciulnița-Budișteni", având în compunere satele Băila, Budișteni, Ciulnița, Glodu, Prundeni și Schitu-Scoicești, și reședința în satul Budișteni; iar comuna Leordeni a rămas cu satele Cârciumărești, Leordeni
Comuna Leordeni, Argeș () [Corola-website/Science/300627_a_301956]
-
a rămas cu satele Cârciumărești, Leordeni și Moara Mocanului. Mai târziu, comuna Ciulnița-Budișteni a luat numele satului de reședință, Budișteni. În 1950, cele trei comune au fost transferate raionului Topoloveni și apoi (după 1952) raionului Găești din regiunea Argeș. Satul Călugărița din comuna Glâmbocata a primit în 1964 denumirea de "Glâmbocata-Deal". În 1968, ele au trecut toate la județul Argeș; iar comunele Budișteni și Glâmbocata au fost desființate, satele lor trecând la comuna Leordeni. În comuna Leordeni se află Biserica de
Comuna Leordeni, Argeș () [Corola-website/Science/300627_a_301956]
-
ruinele unor case egumenești, ale chiliilor, ale unui turn clopotniță și ale zidului de incintă. Mănăstirea Berca nu mai funcționează ca atare, ea având o biserică nouă la care slujește un preot de mir, și în cadrul ei trăind doar două călugărițe. Celălalt este mănăstirea Rătești, mănăstire ce dateaza din secolele al XVII-lea-al XIX-lea și funcționează și astăzi, ea fiind organizată ca sat în cadrul comunei. În afara acestor monumente de interes național, în comuna Berca există și alte monumente de
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
muntele Colți, care străjuiește satele; acest munte are culmea în formă de semicerc, cu 7 colți de piatră. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Colți făcea parte din plaiul Buzău a județului Buzău și avea în componență satele Aluniș, Călugărițele, Colții de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună funcționau
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
pe valea Colților și una pe valea Boului), o pivă, 3 fierăstraie, o stână și 4 biserici (între care și cea de la Aluniș, săpată în piatră). În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, având 2307 locuitori în satele Aluniși, Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu, Paltinu și Valea Boului. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, în componența
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
anul 1802 pe cheltuiala boierului, stăpânul de atunci a moșiei, V. Curt. Deasupra ușii de intrare, sub o serie de sculpturi florale, se află săpat în ușorul ușii „1902, mai 21”. Biserica își trage ființa de la un schit vechi de călugărițe ce era pe vremuri aici, în mijloc de codru. Cine și când s-a ridicat acest schit, nu se știe. Biserica se află situat în câmp între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la 2 km distanță de fiecare sat, în apropiere de
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
era pe vremuri aici, în mijloc de codru. Cine și când s-a ridicat acest schit, nu se știe. Biserica se află situat în câmp între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la 2 km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică se află clopotnița. Corpul construcției este din
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
Panaghia este un sat în comuna Calopăr din județul Dolj, Oltenia, România. Satul are circa 736 de locuitori. Numele satului este de origine greacă. Aici se aflau în trecut chilii de călugărițe. Majoritatea celor care au pus bazele așezării în secolul XIX au fost refugiați din zona comunei Podari. Marin Cătălina Cel mai celebru a fost sculptorul Anton Barbu, cel care a realizat statuia lui Ion Oblemenco din fața stadionului care îi poartă
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același an, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obște de călugărițe. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
continuate de discipolii săi. În 1524 o parte din țărănimea din sudul Germaniei, Austria și Elveția s-a folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru declanșarea Războiului Țărănesc ("Deutscher Bauernkrieg"). În 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoțimii. Restul vieții și l-a petrecut scriind, ținând predici și organizând reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 18 februarie 1546 în orașul său natal, Eisleben
Martin Luther () [Corola-website/Science/298656_a_299985]
-
au fost luate de armata boliviană și duse, cu ajutorul ofițerilor americani și agenților C.I.A., cu elicopterul în orășelul Vallegrande, unde au fost expuse pentru mass-media, în spitalul local. Sute de persoane, soldați, civili și curioși au venit să vadă corpurile. Călugărițele din spital și din oraș au remarcat asemănarea frapantă cu Isus și i-au tăiat șuvițe din păr pentru a le păstra ca talismane. După amputarea mâinilor de către un medic militar, pentru a autentifica corpul și a păstra o probă
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
editeze "Encyclopédie", un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți. Una din piesele sale, "Le Père de famille" (Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul "dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, "La Religieuse" (Călugărița, 1796) - roman psihologic, "Jacques le fataliste" (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira "Le Neveu de Rameau" (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute. De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice: "Pensées philosophiques" (Cugetări filozofice, 1746) și "Lettre sur les
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
Cum proiectul enciclopedic era pe sfârșite, Diderot putea să se consacre altor forme ale scrisului. De-a lungul anilor precedenți, el începuse deja redactarea câtorva opere narative importante, fără a putea să le termine. Este cazul, de exemplu, a romanului "Călugărița" a povestirii filosofice "Jacques fatalistul" și a dialogului "Nepotul lui Rameau". În sfârșit are timp să se refacă și să le termine. Dacă operele sale vor fi publicate sau nu, contează mai puțin pentru autor. Diderot este un filosof pentru
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
temporar la mănăstirea Govora, cu această ocazie făcându-se unele reparații și înbunătățiri la clădirile anexe. Pe 20 iulie 1959, regimul comunist, printr-un act arbitrar, modifică statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici prin aducerea a 21 de călugărițe de la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), în frunte cu stareța acestora Evghenia Racoviță (1959 - 1964). Maicile care au urmat în stăreție, au contribuit la refacerea și modernizarea vieții monahale din acest lăcaș de închinăciune, astfel că, în ziua de azi, se
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
se termine odată cu moartea tatălui său. Grigore a renunțat la înalta funcție deținută și a intrat în viața monastică. Afinitatea pentru traiul monahal s-ar putea datora familiei sale, mama sa trăind ca o sfântă, iar surorile tatălui său erau călugărițe. Astfel Grigore și-a împărțit întreaga avere săracilor și a ctitorit șapte mănăstiri, dintre care șase în Sicilia. Și-a transformat casa părintească de pe "Colina Caelius" în mănăstire închinată Sf. Apostol Andrei, în care a adăpostit călugării benedictini, alungați din
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
noastră, de Soroca”". Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița. Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale, Marica
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale, Marica Călugărița, la bătrânețe. În anul 1615 satul și teritoriile sale sunt cumpărate de Ștefan Tomșa care le va face danie Mănăstirii Solca, în a cărei proprietate vor rămâne până la 1785, când domeniile mănăstirii se desființează. Până în 1849 va face parte din
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
Filip Melanchton să întocmească un Catehism, Loci communes, în care Biserica Invizibilă primea un oarecare contur, credința individualizată trebuia să se supună unor principii etc. Luther a îndemnat călugării la părăsirea jurământului depus, el însuși căsătorindu-se cu o fostă călugăriță, Katerina de Bora și având șase copii. În fața încercării împăratului Carol Qiuntul (1519-1556) de a limita sau stinge urmările reformei, luteranii s-au întărit la dietele din Spira (1529) și Augsburg(1530) unde și-au redactat celebra Confesio Augustana, mărturisirea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]