1,732 matches
-
încă... Asta până când ne-am adunat cam 10-12 persoane. Atunci Mihai a intrat în panică și a început s o mobilizeze pe Alice ca să încropească ceva de-ale gurii, de-ale băuturii... Casa Rădulescu era însă o casă serioasă, cu cămări totdeauna pline, așa că se punea problema doar a organizării într-un mod mai plăcut și mai festiv a tuturor acestor bunuri care, puse bine de prevederea gazdei, abia așteptau o fericită ocazie pentru a se risipi peste oaspeți ca dintr-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai festiv a tuturor acestor bunuri care, puse bine de prevederea gazdei, abia așteptau o fericită ocazie pentru a se risipi peste oaspeți ca dintr-un corn al abundenței. Agitată, Alice s-a retras în sanctuarele sale din fundul casei - cămări și bucătării -, iar noi, oaspeții, strânși în camera lui Mihai, atât de plăcută pe lumină de seară, stăteam la taclale, sorbeam din tării și ne simțeam extrem de bine cu toții, tocmai datorită acestui neprevăzut, acestei improvizări care ne reunise însă într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vreme-n vreme." (M. Eminescu) Într-o după-amiază târzie de toamnă, mama Dumnezeu s-o ierte! ne-a chemat pe cei patru frați mai mari în camera din stânga a holului care între timp devenise bifuncțională obținând statutul de "magazie plus cămară de alimente", și ne-a zis: Dragii mei copii, priviți aici: acesta este stocul de combustibil pe care îl mai avem: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Nu avem bani să ne cumpărăm nici lemne și nici cărbuni. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obligată să găsească un alt vas în care să golească din preaplinul căldării care dădea pe afară. Aspectul și mirosul pestilențial ne demoralizau și ne făceau viața un chin. Însă acum, problema stringentă era mâncarea. Din ce vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de kilograme de porumb boabe. Așa că am trecut la un regim alimentar de supraviețuire. Erau două modalități de consumare a boabelor de porumb: fierte în ceaun ori coapte pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat, făcând cale-ntoarsă de unde am plecat. M-am culcușit în patul nostru cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tulpini de bumbac, de floarea-soarelui, de coceni; am ars aproape tot. Dar nu tot așa stăteau lucrurile cu familiile în care forța de lucru era matură, iar toți membrii ei apți de muncă. Ei aveau tot ce le trebuia: și cămara plină de alimente și material pentru încălzit care le prisosea, ajungându-le până-n vară. În aceste familii nu s-au făcut simțite nici foamea și nici frigul. Alții își permiteau să-și cumpere lemne de la depozitul din Jianu comuna cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ai autotorturat citind cărți "obligatorii" din bibliografie, te-ai uitat lung după fete, ai adormit cu capul pe masă chiar după ce ai băut un litru de cafea, ai simțit setea nebună a cunoașterii? O bibliotecă este mai mult decât o cămară de cărți căreia te apuci să-i faci rapid inventarul. Accept cu plăcere provocarea. Iarna canadiană și căldura lecturii Biblioteca de științe sociale a Universității Laval, Québec, Canada. Circa două milionae de volume în libre-service, etalate de-a lungul a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru secretarul său, alta pentru musafiri și diverse dependințe. La numărul 5. ni se povestește că există o grădină plantată cu roze și alte flori. La numărul 6. se află clădirea administrației, și ea prevăzută cu camere de locuit, bucătărie, cămară, magazii și alte dependințe, la 7. o pivniță în care încap 50 de butoaie a câte 40 de găleți, la 8. un șopron sub care se află un atelier de dogărie, la 9. un alt șopron sub care se pot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mare de dependințe care servesc procesului de fabricare a sticlei ca și administrației acesteia și anume: - un șopron înalt și spațios, în bună stare cuprinzând un topitor cu trei cuptoare pentru topirea amestecului din care se fabrică sticla, precum și trei cămări intermediare pentru depozitarea producției neterminate. - un depozit lung cu pereții din bârne, în care se află un cuptor pentru turnarea tablelor de sticlă. - un alt depozit tot din bârne, pentru conservarea produselor din sticlă pe termene mai lungi. - o clădire
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru turnarea tablelor de sticlă. - un alt depozit tot din bârne, pentru conservarea produselor din sticlă pe termene mai lungi. - o clădire a administratorului, cu două camere din bârne, pe fundament de piatră, cu acoperiș de șindrilă, prevăzut cu două cămări mici. Alături se află un grajd pentru caii administratorului, construit mai recent pe cheltuiala acestuia. - opt case mici țărănești, separate una de alta, cu acoperiș de paie, cu pereții din bârne, destinate ca locuințe de servici pentru lucrătorii angajați ai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
strîngeam să bem pe la blocuri, dădeam bani pe băutură (și cel mai des cumpăram vodcă poloneză sau uzo albaneză), de cînd am des co perit chestia cu mersul acasă la Preotu’ n-a mai fost nevoie să dăm nici un ban. Cămara lui taică-său era plină de sticle de vin, țuică sau vișinată. Problema era însă că trebuia să bem o sticlă întreagă - sau două, sau trei ; totul era să nu mai rămînă băutură în sticlă, că atunci taică-său ar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
competența și, ca să fie corectă, mi-a pro pus să mă vadă și un cadru universitar. și mi l-a recomandat pe un domn Angelescu. Am fost la acest domn numai o dată cînd, în atmosfera folclorică a bucătăriei (ușile de la cămară și scaunele erau încrus tate cu motive naționale), a trebuit să scriu timp de vreo oră caracteristicile prozei lui Creangă. Am înși rat, desigur, lucrurile din manual - cu oralitatea, umorul și celelalte prostioare -, pentru ca, la corec tură, distinsul universitar să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mă bătea cu ce avea la îndemînă în momentele respective : umbrelă, bătător de covoare, cratiță sau, pur și sim plu, nuia ori băț - cînd eram în natură. Avea și o preferință : racheta de tenis, pe care o punea bine, în cămară, să știe de unde s-o ia la nevoie. Era vorba, de fapt, de un set de rachete, galbene, roșii, porto calii, imitații de plastic foarte reușite. Rachetele aveau un singur inconvenient : din cînd în cînd, se rupeau (inconvenient minor, pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. Timpul devastator Vârcolacii devorează Luna și lasă Pământul în întuneric; Rugina corodează metalele neprotejate și le face inutilizabile, condamnându-le la dezintegrare; Uitarea părăduiește nediscriminator zestrea cognitivă și afectivă tezaurizată în cămările memoriei; Și timpul acționează distructiv asupra personalității umane, în integritatea ei, făcând-o de nerecunoscut. Acestea - și multe altele - sunt adevăruri care se însumează în filosofia existențialistă a lui Dumitru Dascălu acum când se află tot mai aproape de capătul drumului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care îi veghează. Va duce cu el, în înstrăinare, dorul mereu arzător pentru locurile natale, amintirile neșterse ale copilăriei, dragostea părinților și neuitarea - a încheiat emoționanta sa povestire Dumitru Dascălu. Amintiri la vânzare Aproape fără excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
intrarea în curte, pe o tăbliță era scris destul de mare ”Câine rău!”. Casa noastră era compusă din doua camere de șase pe șase metri, o cameră de cinci pe patru metri, o bucătărie de patru pe trei metri, două cămări de alimente de patru pe doi metri și un antreu de nouă pe doi metri. Privită de sus arăta ca litera ”L” dar cu talpa spre stradă. Existau două intrări, amândouă din curte, una în capul coridorului și una la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am rămas blocat când am văzut carnetul meu de note pe masă. Instinctiv m-am uitat la Siegfried, el se uita implacabil pe pereți. Cumnatul meu pregătea cina și se făcea că nu mă vede. Sora mea a dispărut în cămară. Când am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe masă. Instinctiv m-am uitat la Siegfried, el se uita implacabil pe pereți. Cumnatul meu pregătea cina și se făcea că nu mă vede. Sora mea a dispărut în cămară. Când am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dincolo de distanțe, de viață, de voința celorlalți. Și lucrul ăsta, Mouette, este un har divin al lui Dumnezeu; el ne-a distins, el ne-a ales. II Duminică [9 mai 1948] [...] Am invitat-o la prânz pe Măriuca, și, cum cămara era goală și de la bătrâna Ly încă n-am văzut un ban, mi-am spart capul ca să încropesc un meniu onorabil - pe care micuța l-a onorat din plin. Dar, până la ora două, nici urmă de Măriuca; atunci m-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată de conopidă, iar pentru sandviciuri icre negre de la expoziția URSS. Zece persoane, dintre care le
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de joc e de-acolo, ca și tortura (tortura era pentru Fleming ce era agricultura pentru Tolstoi), ca și femeia fatală, ca și concluzia finală a lui Bond în privința ei (o grosolănie bufnind ca o ușă trîntită definitiv peste singura cămară încălzită din inima lui), iar Daniel Craig e primul interpret care găsește cheia originară a personajului (de fapt, singurul lui mister) : faptul că, deși e dependent de viața pe picior mare, ea adică viața nu prea îi priește ; n-are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
perioadă, aceleași condiții de viață le aveau milioane de români, siliți de politică partidului să se înghesuie la comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regulă unul și același grup sanitar, una și acceasi bucătărie, una și acceasi cămara. Cât despre camerele de trecere, nu de puține ori se întâmplă că aceasta să coincidă cu dormitorul unei alte famihi, înghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, așadar, generală. Ceca ce încearcă însă Iliescu să sugereze, în context postdecembrist, este condiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la o școală mare din capitală!!! O asemenea ocazie putea tenta pe oricine, dar nu și pe noi! Era iarnă, abia ne gospodărisem în acel loc, bucurându-ne de o casă mare, frumoasă, luminoasă, călduroasă. Să ai de toate în cămară și să te duci să cumperi pe cartelă? Dar ce vom face în acel mediu măcinat de certuri și reclamații? Nu plecasem din Priponești dintr-un asemenea loc neprielnic muncii și traiului cotidian? Dar noi, cum vom face față cerințelor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aceea de a îmbina suma cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor despre aceste locuri, cu imaginația care aici își poate da frâu liber. Un mister optimist, generat probabil de coloanele colorate, de camera tronului sau apartamentele regale, de frescele restaurate. Cămările pentru depozitarea proviziilor cu uriașele recipiente, camera de baie, toate bănuite, sugerate doar, dar relevând o efervescență vitală cum rare ori mai poți percepe în astfel de așezări arheologice. Aici templul se află alături sau în palat și acest lucru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o anumită etapă a opoziției lor față de țar. Peste zumzetul de glasuri, o pendulă Înaltă dintr-un colț Întunecat bătea ora ca la Westminster; și dincolo de sala de ședințe erau profunzimi misterioase - magazii, o scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]