5,129 matches
-
plăcere/ și guriță și vedere / Și-n lume n-are pereche/ Când îți cântă în ureche?// Nu-i sminteală că îl caut./ Gâdilă ca și un flaut!/ Îmblânzește limba fiarei/ Și tocește colțul ghearei,/ Pune iernii primăvară,/ Peste tot dragoste cară./ E ca raza lucitoare: Omoară tot ce te doare.// I-s splendorile divine / Fiindcă din lumină vine./ E-un amic cu substantivul.// L-am ghicit: e ADJECTIVUL.” (Rostul Adjectivului). Cum plastic se exprimă autorul printr-o metaforă, adjectivele sunt „aripile
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
de la mal le aducea atîta țuică, de le mai rămînea și pentru vînzare și Lilicuța era ca o negustoreasă, scotea bani din tot ce putea, vindea brînză și lapte la piață și avea și cliente stabile, niște doctorițe cărora le căra lapte bătut și ouă proaspete în fiecare săptămînă dată de la Dumnezeu ... Ignațio s-a bucurat că a fost băgat în seamă și a comandat bere pentru toată lumea, pe care a și plătit-o dinainte, ca să nu-și mai bată capul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
mă-ta, dar oamenii știau că podul cu pricina fusese făcut de ăia cu schela petrolieră, ca să nu mai rămînă izolați pe celălalt mal cînd veneau inundațiile și întreaga vale dintre dealuri se acoperea de ape repezi și furioase, ce cărau la vale copaci întregi și vite înecate ... Ce să fi avut madam Jorjet de împărțit cu primarul, nimeni nu putea să ghicească, dar deja ditirambele ei erau atît de previzibile, încît pînă și acei gură cască, obișnuiți cu datul ei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
nu voiau bani, își făceau și ei o pomană, e păcat mare să faci negoț cu apa, nu vedeți că nici Dumnezeu nu ne mai cruță, vai de păcatele noastre ... Pe pod nu prea mai stătea nimeni la taclale, unii cărau apă din rîu pentru animale, alții își căutau oile, începuse construcția cîtorva case, se ridicau acoperișuri, se săpau fundații noi, în fine, bărbații aveau iarăși treabă, sîmbătă seara parcă explodau crîșmele, muzica le bubuia în creier și le spăla mințile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
o altă denumire, sexi, nu sexuală, strălucitoare, insinuant-artistică, dominant-aiuristică, fierbinte ... ah, două fete fierbinți ... sau fetele fierbinți ... sau, mai bine, fetele înfierbîntate ... Sigur că da! Ideea trebuia sărbătorită, așa că s-au luat una pe alta de mînă și s-au cărat la bar, ca să-și sărbatorească hotărîrea. Și pe drum le-a venit ideea primului șlagăr, pe care l-au cîntat la întoarcere, pentru că aveau deja coardele vocale lustruite de cîteva halbe de bere, cu care le făcuse cinste un individ
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
a publicat câteceva, pe ici pe colo, de la revista „Viața Studențească” și „Flacăra” din București, până la „Crișana” din Oradea. Apoi am făcut, o vreme, o pauză de scris destul de substanțială, timp in care m-am (stră)mutat în Australia. Am cărat cu mine, ca mai toți românii emigranți, valize pline de carți românești. Vroiam să mă înconjor de o mică Românie... literară, pentru a nu fi chiar atât de singur printre străini, pentru a nu uita de prieteni, de strămoși, de
TAINA SCRISULUI (1): FĂ BINE CE FACI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356872_a_358201]
-
îl desfăceam pe al doilea, mă juram că o să mai fumez doar o țigară și apoi o să mă las. Grigore Țăranu, ras proaspăt și îmbrăcat elegant, cu pantaloni negri, cămașă albă cu mînecile suflecate pe brațele lui puternice și păroase, căra din casă brînză și alune, păhărele de țuică și sticle cu bere, sarmale și salată de varză acră cu piper, iar Lilicuța aducea pîine și salam în farfurioare și fripturi de porc, care încă mai sfîrîiau în tigaie (fripturile, nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
el, numai dacă ar ploua vreo cincizeci de zile la rînd, s-ar satura pămîntul de apă, că era sec de atîția ani, îi crăpa sufletul de dor de ploaie reavănă pămîntului, dar el se va lupta din răsputeri, va căra apă cu căruța, iepele lui sînt deja puternice, și-a luat el de la gură, ca să bage porumb în ele, le strălucește părul ca soarele, găinile au umplut fînarul de ouă, are lapte, are cartofi, are căruță, o să mai scoată un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
mare, domnule deputat!”. L-am întâlnit zilele trecute, după ce coborâse cu greu dintr-o limuzină neagră... Aproape că nu l-am recunoscut. Era pus la patru ace, cu încă un ac la cravată și însoțit de o gorilă ce-i căra geanta diplomat. Destul de amabil când m-a bătut pe umeri și m-a întrebat cum merge planul, s-a supărat pe dată când am adus vorba de ședințele din Parlament și l-am întrebat cum se descurcă. Surprins, mi-am
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
pasul furișat. Asprimea vremuirilor în goană Obrazul îl brăzdară nemilos, Din trudnicia vieții o icoană, Iluminarea chipului pios. În zumzetul de harnică stupină Tăcute veșniciile se scurg. Cu fața gânditoare și senină Întruchipa un alter demiurg. Parfumul concentrat de melifere Cărat cu hărnicie strop cu strop, Dar furii să nu-ncerrce, să nu spere Că ar intra aici ca un potop. Ci ochiul cercetează și admiră Cum totul e perfect alcătuit, Culoare și mireasmă într-o miră În fagurul gingaș și aurit
ICOANE VECHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356972_a_358301]
-
mă bântuie ca și pe dânsa. Nimic solid, nimic sigur. Totul este doar dizolvare. Curenți peste curenți, flux, reflux, valuri, valuri, valuri... Într-însa dorm. Ea îmi este și culcuș...dar și iubită. N-am cum să îi rezist ispitei. Cară în ea prea mult mister, prea mare. Nicicând nu știi ce poate să facă. Uneori își ridică un val și mă acoperă, mă încinge cu suflarea ei spumegândă. Deși în mine, o visez în fiecare noapte. La malul dânsei stau
EL ... MAREA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357006_a_358335]
-
vârsta copilăriei am fost de ajutor mamei. Astfel, de la 7-8 ani păzeam 2-3 capre ale noastre, pe văile Căprăreței, Ruginei și Maldăr și vaca în Valea lui Butie, iar pe la 9 ani păzeam vaca după coasă în Padina Grozei, vara căram vreascuri cu croznia de pe văile și viroagele din apropierea casei, iarna tăiam prăjini de brad pentru gard și alte întrebuințări și diferite lucruri în gospodărie. Tot vara, toată vacanța mă duceam cu plată, cu cârligul, la aducerea metrilor și a buștenilor
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
nu mai ajungem acasă. Pe la vârsta de 10 ani, unchiul meu Mihai Pârnuță, care avea căruță cu boi s-a îmbolnăvit rău și nu mai putea să facă chirii cu căruța, m-au trimis pe mine pe post de chirigiu, căram lemne și piatră de calcar pentru varnițele din Vârful Mateiașului ale lui Milea. Cu căruța trasă de “Plăvan” și “Suran”, încadrat între Niță Bărbucu și Moise Olteanu, încărcam câte trei metri de lemne de fag de la fântâna lui Iordache Mincu
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
situația fetei, exprimându-și consternarea și dezamăgirea cu privire la indolența lor. − Am stat și v-am urmărit cât de “profesioniști” sunteți, vă lipsește până și ultimul strop de omenie din voi! Ați văzut pe biata mama cât de greu și-a cărat fata până la mașină, dar n-ați dat o mână de ajutor. Ce sunteți voi? Călăi? E păcat de aceste uniforme frumoase pe care le purtați, din banii noștri, ai proștilor care vă plătim și salariile. Voi nu meritați nici aceste
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
M-am supărat că nu-mi găseam papucii: Oare-am ajuns și eu printre uitucii Porniți să tot întrebe și să ceară? De ai afla, ți-ai face semnul crucii: Colecție de sute, cum să piară? Tot pe furiș erau cărați în gheară. De vină sunt pisicile duducii. Am auzit și noi dintr-o poveste: Ziceau, cuprinși de milă, locatarii, De la un străbunic ce nu mai este. Papucii de-ai abandonat, șalvarii, Să nu te-ntorci pretențios „de peste”, Din vremea-n
O POVESTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356528_a_357857]
-
asudat : Atunci s-a oprit în gura colibei noastre de paie o lumină clară și blândă. În miezul ei, ca sâmburele-n piersica despicată, era trupul Lui. Era Iisus, dar și un om transpirat, care respira ca ca și cum ar fi cărat saci de nisip, urcând în goană coasta aceea cu arătură și viță de vie prinsă în araci. Avea pletele retezate și date spre spate, barbă subțire neagră-albastră și ochi albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
în suflet și aș sfătui pe oricine are un resentiment față de cineva, să-L dea Domnului și să ierte, pentru că un resentiment nu ne aduce nimic bun, ci ne mănâncă și ne macină. Reporter: Când nu iertăm pe cineva, îl cărăm ca o povară pe sufletul nostru. Poate cel care ne-a greșit nu suferă deloc, ci tot noi înșine suferim cumplit în inima noastră. Biblia ne învață să-i iertăm pe cei care ne greșesc, pentru că și noi am fost
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356606_a_357935]
-
mai avem. Atât. Noi le dăm ultima mână de aur, care o mai avem și ei vor tur na peste Roșia Montana un con al abundenței cum nu a turnat nici o altă stăpnire în două mii de ani în care au cărat aurul moților de acolo, începând cu romanii. O sută de ani, romanii au extras de la Roșia Montană trei tone de aur pur pe an, deci trei sute de tone de aur în total. Popoarele migratoare, fiind în marș migrator, s-au
PAMFLET: CIANURA DIN CEAŞCA DE CAFEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356720_a_358049]
-
Viena cât e de măreață, datorită și aurului de la Roșia Montană. În vremea habsburgilor a apărut: „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă” , în vremea lor a fost răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan. Cu cât se căra mai mult aur cu atât erau mai săraci și nevoiași moții. Nu s-a făcut mai nimic pentru ei, cu excepția regimului comunist: locuri de muncă, locuințe, școli, spitale, ședințe și defilări de Întâi Mai. După 1989, Ion Marcel ilici Iliescu
PAMFLET: CIANURA DIN CEAŞCA DE CAFEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356720_a_358049]
-
e un număr al destinului? Nu știu! Atelierul Demontaj, era tocmai la capătul halei RR (reparații cu ridicată), asadar am avut de străbătut un drum lung prin hala de reparații. Ingenuozitatea maistrului Andreescu a dat roade. M-a pus să car un capac de biela, cateva kilograme bune, până în biroul inginerului șef. Eram îmbrăcată că o adolescentă din acele vremuri, pantalon reiat asortat cu o bluză oarecare... Ce se mai găsea prin magazine. Deși eu pe strada eram altă... În imaginația
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
șatră de lăieți... Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Coșerii. -Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era așezat răzor cu morții. Luna
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
să-mi fie teamă că nu pot să o încui! Îmi spuse Giulia înțelegătoare dar, nu aveam poftă de sechestrarea mea, benevolă, așa că ne-am luat picioarele în spinare și le-am condus în stație. Lor le convenea să-și care piciorușele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, și care erau ale unui băiat obișnuit, adică puțin crăcănate, păroase și cu golul inerent al tinereții. Să nu vă închipuiți că eram un Brad Pitt sau
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
cumsecade și săritori, cine știe cât ar fi trebuit să aștepți în spatele blocului ăsta în care oamenii se aruncă pe fereastră ca într-un bazin de înot. Interpelații plătesc. Br. 1 (escrocului): Scoate tăticu' ceva din portofel că doar nu te-am cărat pe degeaba în cârcă. ESCROCUL: Păi,... am plătit. Br. 1: Sorry bătrâne, dar nu mie. Br. 2 (lui Cucu): Dumneta stai așa de lemn Tănase? Dac-ai ști câți bani dau eu pe medicamente că am o spondiloză de toată
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
în cel mai scurt timp, echipele de la “Ilicit” vor descinde la respectivele firme. Rânjind visător, Francisc nu putea decât să își imagineze “bucuria” profundă pe care o vor simți anumite persoane, când se vor trezi cu “Ilicitul” la ușă. - Afară!! Cărați-vă!! Chem poliția!! - Noi suntem poliția! o informă discret Ade. Dorim să discutăm cu domnul Deaconu Vergilius... - Daaa...? și ce-aveți voi de discutat cu fiumeu?? Sughiță cucoana, curioasă de moarte. Asta o să-i spunem dumnealui personal... Iubita Porcului este
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
m'est arrivé qu'un cheval Voulait absolument me parler. Îl se tenait sur șes quatre pâtes et non à verticale Et se plaignait qu'il n'aimait plus pâtre. « Bon », lui dis-je, « bois un café et pipe une cigarette », Car personne n'en mourra pas... POUR ÉCRIRE SUR UNE FEUILLE Pour écrire sur une feuille, Maintenant, quand l'automne arrive, Le silence devient confus; Pourquoi je ne le réalise pas? Lorsque debout sur la porte de la nuit, Avec leș étoile
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]