1,541 matches
-
obraznică pe care s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
copiii, se stropșește baba. Nesimțiți, asta sînt, ai auzit? Daa? Baba Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi l-ai rupt tu! Începe să plîngă, fără a se ridica de jos. Să te ajut? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și să-l asigure că au suferit enorm cît a lipsit. Romeo le oferea cîte ceva, le vorbea despre viața lui de șofer de TIR, despre aventurile amoroase cu tot felul de pupeze întîlnite pe traseu. Neamurile ascultau cu gurile căscate și cereau amănunte. Și cît i-ai oferit? Ce? Cît ai dat fetei care..., întreabă o verișoară de departe. Nimic, ce să-i dau? Așa, pentru... știi tu. Păi, să zică mersi. Așa un băiat frumușel, spălățel și să... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vorbeam de cele spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mă las să cad pe canapea. N-am cui să-i spun, cu cine să mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pedeapsa vina mea Își găsește justificare pierde din gravitate las-o să fie puternică să ne putem continua lupta) ... păi știi dumneata cum Îi, cînd Îți vine așa pă nepusă masă, vorba aia, bună, zdravănă și deodată rămîi cu gura căscată și Începi să te zbați ca peștele pă uscat și aerul nu vrea neam să mai intre În tine, dă zici că ăl de sus ți-a pus ștreangul de gît și te-a legat ca p-un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ghemuiesc cuminți În somnul gîtului și-și continuă existența larvară mimînd ceea ce se Întîmplă dincolo de ușa Închisă; mici scenete aidoma celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Iar cînd balamucul a luat sfîrșit, dumnealui a șters-o... — Nu țin minte să-l fi văzut vreodată pe omul ăsta, zise Rowe. Individul replică, agitîndu-și pălăria: Voi repeta sub jurămînt tot ce-am spus. Beavis urmărea scena cu gura căscată. — N-avem timp de gîlceavă, chicoti domnul Prentice. O să faceți cunoștință mai tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe nu era singur. În fața lui ședea o doamnă În vîrstă, pe care-o ajuta să desfășoare un ghem de lînă. MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor accepta niciodată: nu era și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l facă celebru. — Sunteți din provincie? Asta-i rău. Trebuie să veniți la Paris, imediat. Aveți talent. Îl anunță pe Bruno că va publica textul despre Ioan-Paul al II-lea În următorul număr din L’Infini. Bruno rămase cu gura căscată; nu știa că Sollers era În plină perioadă de „contra-reformă catolică” și că-și Înmulțea declarațiile entuziaste În favoarea Papei. — Péguy mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În această direcție, era clar, trebuiau orientate cercetările. Eliberat de dosarele și cărțile Înghesuite pe rafturi, biroul lui Desplechin părea imens. — Ei bine, da..., făcu el cu un surâs discret. Ies la pensie la sfârșitul lunii. Djerzinski rămase cu gura căscată. Sunt oameni pe care-i Întâlnim ani În șir, uneori zeci de ani, obișnuindu-ne puțin câte puțin să evităm chestiunile personale și subiectele cu adevărat importante; dar păstrăm speranța că mai târziu, În Împrejurări mai prielnice, vom putea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
omului, ne dezvoltăm și murim. În spațiu, În spațiul uman, efectuăm măsurări; iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe eBay, pentru Începerea licitațiilor la cele 27.353 de fragmente de meteorit găsite.“ 24 martie. Un dentist slovac pretinde că a descoperit În mod accidental călătoria În timp. În autobiografia sa, intitulată I-am lăsat pe toți cu gura căscată, el povestește cum televizorul lui este de fapt un portal spre cea de-a patra dimensiune. „Aseară, mă uitam Împreună cu familia la Casablanca. Semnalul era prost și m-am apropiat să-l reglez. Brusc, m-am trezit cântând la pianul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-au luat cu autostopul. Lasă-i, că se trezesc ei. Te pup, a spus și, sărind sprintenă peste un trunchi de copac doborât, a dispărut În spatele unui hățiș, acolo unde materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu burta pe carte, devenind o studentă eminentă. Nu În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
comerciale ieftine. Dacă n‑ar fi așa de grosolan, n‑ar fi fost în stare să ucidă. Avea nevoie de grosolănia asta. Slăbiciunea ar fi fost neavenită, ar fi contrazis imaginea acestei meserii. Mama are încă în fața ochilor gura lui căscată la comedia cu Heinz Rühmann. Acest film preferat, favoritul absolut în materie de filme, e Crușon flambat. L‑a văzut de mai multe ori, dar nu s‑a plictisit de el. La acest film doar el a remarcat finețurile, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie, fără acoperiș deasupra grajdului, în bătaia ploii. Sophie a rămas cu gura căscată. Ceva se petrece în sinea ei, numai că nu știe încă ce. Sper că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe cele la care nu faci decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde avea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se grăbește să‑l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și al interesului general, sunteți pus la contribuție, executat, răscumpărat, exploatat, monopolizat, extorcat, mințit, furat. Pentru ca apoi, la cel mai mic semn de rezistență, la primul cuvânt de Împotrivire, să fiți reprimat, amendat, hărțuit, vânat, abuzat..... Am rămas cu gura căscată. Textul ăsta, pe care noi Îl distribuisem tuturor candidaților, a fost Învățat pe de rost de unul de la România Mare și scandat acuzator În fața primarului PSD care mai visa la un mandat. De unde oare furia candidatului lui Vadim? Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se Înțeleg cum trebuie? Habar n-aveam, dar merita spectacolul vociferării transpirate a ăluia. Primarul PSD era stupefiat, deci obținusem, chiar dacă printr-un delegat peremist, efectul pe care-l urmăream de atâta vreme. Confuz, aproape speriat, pesedistul asculta cu gura căscată. Cel mai probabil că nu citise textul, deși i-l trimisesem și lui. Sau poate că-l citise, dar nu se aștepta să-l audă acolo, din nou, Împroșcat. Oricum ar fi stat lucrurile, noi am mai găsit un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]