1,506 matches
-
de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru clătitul cănilor de servit braga, tot din alamă lucrată și lustruită lună, și cu coșul lor plin de minunile care Înveseleau ochii și gurile noastre căscate: acadelele roșii, verzi și galbene, cu gust de mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede de se topeau În gură; zaharache, figurini grotești din zahăr colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci și Fanache. Orchestra a amuțit și ea. În liniștea teribilă care s-a lăsat am auzit toți, limpede, ce a rostit domnul Toma amenințător: Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un întreg sistem planetar se înghesuie într-un cocoloș cât să-l ții într-o mână. Stomacul lui Gigel a procesat instantaneu parizerul neconceptualizat, dezvoltând o capacitate de absorbție a substituenților de carne ce i-ar fi lăsat cu gura căscată pe nutriționiști. Mai ales că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vremea lui Pericle sau raționalist francez din secolul al XVII-lea, ca Descartes, Clăpocea părea să se trezească brusc din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mi-a spus - poți să pleci, că nu mă supăr. Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai rele pe lume, totuși nu reușeam să conversez relaxat. Rămâneam cu gura căscată la jumătatea frazei, cu privirea lipită de fața sa gloduroasă, mușcată de boli de piele agresive. Avea niște urechi și un nas ce meritau să fie povestite. Ce poți să spui despre un nas? Nimic, dacă e ca la toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chestiunea evreiască, nici nu știa că există o chestiune evreiască. Dar, fiindcă Gherasim avea în fiecare zi o părere, socotea că era politicos să aibă și el una. Numai că una care-l lăsa pe Gherasim din Tăbârcani cu gura căscată și abia după un timp lung de gândire îl scotea din minți. „Evreii conduc lumea“, zicea acesta cu aerul că de-aici trebuia să pornească orice discuție. „E normal - zicea Vasile B. -, dacă tăbârcanii tăi nu s-au trezit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
O mulțime pe pământ? Dar mai întâi vreau să știu De ești mort sau de ești viu Și hoinărești ca-n Cișmigiu Cu buzunarele goale Printre căile astrale? Mai sari gardul câteodată La vreo împopoțonată S-o lași cu gura căscată Cum făceai tu altădată? Sau când ți-e dor de-o femeie Străbați căile lactee Spilcuit și fain berbant În costumu-ți elegant? O tu, frate-al meu mai mic, Te-ai mutat de-aici un pic Și purtat de alizeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost trimiși să recolteze stuf în Deltă la Periprava. N-ai auzit, nu? Stai țeapăn acolo și învață meseria de la mine că-s cel mai bun dintre toți. Bagă la cap și... ciocu' mic! Tânărul milițian a rămas cu gura căscată, completamente fâstâcit și pierdut. Obosiți și flămânzi, marcați până-n străfundurile ființei noastre de modul barbar în care eram tratați de celebrul detectiv-psiholog, aspirant la Premiul Nobel, niște furnicături pe post de emisari îmi comunicau faptul că piciorul stâng a amorțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
echipați în haine lungi și cernite de culoarea cernoziomului hrănitor și în care intrarea era permisă doar pe bază de abonament realizat metodic prin mici atenții sub formă de pomelnice, acatiste, agheasme, sfeștanii etc., plătite cu bani peșin de naivii, căscații și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și atoateprimitor unde intră de-a valma alături de cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cetăți inexpugnabile, cu mușchii încordați la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin formularea unui elogiu care ne-a lăsat cu gura căscată, mângâind cu blândețe și alinând sufletele noastre amărâte, greu încercate. Vai dhagă doamnă Hozalie, dar ce copii fhumoși ai și ce bine educați! Da, da. Urechea mea a sesizat cu surprindere că reprezentanta vulturilor din America Latină manifestă o vădită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adaptarea cunoștințelor de literatură la cerințele și ideologia societății socialiste multilateral dezvoltate. Vorbea supărat, în limbajul specific al cadrelor, aproape țipând și nu știam ce să fac să-l opresc. Mă bălăcărea în fața celor treizeci de elevi rămași cu gura căscată și mă gândeam - fără emoții, pentru că mai văzusem chestii de genul ăsta, adică activiști urlând - cum să fac să-l opresc. După ce inspectorul și-a vărsat tot năduful, s-a-ntors spre mine și-a spus: — Dumneata iei banii statului degeaba! M-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am patru mere. A mai venit Ionel și mi-a dat două mere. Cîte mere am eu ?“. Merele erau înlocuite cu nuci, gutui, creioane sau lei. El, în schimb, venea cu niște chestii de îi lăsa pe toți cu gura căscată. Cea mai apreciată dintre problemele lui a fost cea cu hora : „într-o horă joacă cinci băieți. După ce au jucat cît au jucat, doi dintre ei au obosit și s-au simțit cam amețiți. De aceea s-au lăsat păgu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că merg la părinții tăi !“ - se oțărîse tatăl. „L-am pierdut, l-am pierdut !“ - o ținea una și bună Aurora. Apoi se îndepărtă, iar cei doi rămaseră cu gurile căscate. Primul care și-a reve nit a fost tatăl care, după un moment de cumpănire a situației, îi spuse lui Dănuț s-o bată la cap de-acum încolo tot timpul să-i dea inelul pe care i l-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
drumul, fără să-mi ceară prea multe explicații). La București, am vizitat casa în care Ioana stătea cu părinții, unde am văzut tot felul de antichități, tablouri și panoplii de arme (chestie care pe mine m a lăsat cu gura căscată), apoi am mers într-o garsonieră pe care o aveau ai ei și o închiriaseră unei studente la ASE. Am găsit-o pe tipă acolo. Stătea în bucătărie, cu toate focurile aprinse, să se încălzească, și citea nu știu ce curs. Noi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cele scrise de mine în cancelarie. Am observat imediat că aveau unele mici corectări cu cerneală roșie, iar în colțul din dreapta sus era notat 10 atât în cifre cât și în litere între paranteze, lăsându-mă din nou cu gura căscată. Însă mi-am revenit repede din uluială auzind vocea blândă a directorului cum o lămurea pe „mut”(mama) ca să nu mă mai dea la „ extra stunde”adică la ore suplimentare. Atunci chiar că l-am privit cu recunoștință pe domnul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
impus conceptul de auteur, ceea ce a dus în timp la un divorț verificabil între Artă & Comerț. Astăzi, acest divorț este validat de sintagme precum film de autor sau cinematograf de artă și eseu (arthouse), criticii fiind făcuți răspunzători pentru prăpastia căscată între ceea ce ar trebui să fie cinematograful pur și simplu și publicul său. Problema este că noi, criticii, simțim nevoia să promovăm ceea ce ni se pare nou și inovator, în timp ce marele public ajunge la aceste filme ceva mai târziu... Totul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi, mama a tăcut, îndesîndu-și mai bine spatele în soba caldă, iar tata, așezat pe scaun în fața sobei, a răscolit jarul. Eu stăteam undeva pe pat și ascultam cu gura căscată. Să nu care cumva să spui la cineva ce vorbim noi în casă, mi-a spus mama, că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-a amintit că săptămâna asta am de citit, ca toți profesorii, un capitol lung din ma rele pedagog Cairov și o broșură de Roller, marele nostru academician. Trebuie să mă opresc, draga mea, ca să nu mai rămân cu gura căscată, cum mi se întâmplă foarte des când nu sunt în stare să recit fraza stereotipă pe care o așteaptă de la mine ceilalți. Ah, draga mea, frica de examene, pe care am târât-o după mine în visele și în coșmarurile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
O să-mi trag ceva pe mine înainte să plecăm. — Ce-ai zice să te ajut să-ți alegi ținuta? zic ferm, și mă duc țintă spre șifonier. Deschid larg ușile acestuia, pregătindu-mă pentru un șoc - și rămân cu gura căscată de uimire. Nu-mi vine să cred. E cea mai extraordinară colecție de îmbrăcăminte pe care am văzut-o în viața mea. Costume de călărie, rochii de bal, croieli din anii ’30 se luptă pentru spațiu cu sariuri indiene, ponchouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceai, apoi se uită la ceas. Mi-e teamă că trebuie să plec. — Poftim? Mami ridică privirea, uimită. Deja? — Luke, ești bun să aduci mașina? — Imediat, spune Luke, golindu-și ceașca. — Poftim? Acum e rândul meu să rămân cu gura căscată. Luke, ce se întâmplă? — O duc pe mama la aeroport, zice Luke. — De ce? Nu poate să ia un taxi? În clipa în care cuvintele îmi zboară de pe buze, îmi dau seama că a fost cam nepoliticos din partea mea - dar, serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta ideea. Ideea e că ar trebui să cunoaștem oameni din ăștia. — OK, Becky, spune Luke, ridicând o mână. Am o soluție. Tu organizează luna de miere. Oriunde vrei, până în două săptămâni. — Pe bune? Mă uit la el cu gura căscată. Vorbești serios? — Foarte. Ai dreptate, nu se poate să ne căsătorim și să nu avem o lună de miere ca lumea. Îmi zâmbește. Aștept să mă surprinzi cu propunerea ta. — Bine, OK. Ai să vezi! Iau o înghițitură de șampanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar, pe bune... Ridic vag din umeri. Apoi, mă străbate un gând. Păi, și cui i-ai lăsat toată averea ta? — Ție, zice Luke. Minus câteva chestii, pe care le-am lăsat altora. — Mie? Mă uit la el, cu gura căscată. Pe bune? Mie? — Se obișnuiește ca soții să își lase averea soțiilor lor, îmi spune cu un mic zâmbet. Sau ai ceva împotrivă? — Nu! Normal că nu! Doar că... nu m-am... așteptat la așa ceva. Simt o încântare ciudată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tralala. — Tralala? Mami se uită la mine cu atenție. Cum adică? — E... îndrăgostită de Luke! — O, Doamne! — Da, și are ideea asta fixă că ea o să se mărite cu el. — Că o să se mărite cu el? Mami rămâne cu gura căscată. — Da! La hotelul Plaza! Se pare că a încercat pe bune să... ăă... să-și facă programare acolo. Sub numele meu! Degetele mele se răsucesc în noduri complicate. Cred că am luat-o razna definitiv. Mami n-o să creadă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe să i se schimbe. — Bex... Hai mergem să ne uităm la hăinuțe pentru bebe! zic iute. E magazinașul ăla dulce de tot chiar aici după colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nou val de șoc. Dar nu se poate. N-am făcut încă lista cu invitați. — Ba da, prostuțo! Asta ce-i? Apasă pe niște butoane ale computerului ei și pe ecran răsare o listă. Mă holbez la ea, cu gura căscată. Prin fața ochilor îmi trec, unul după altul, nume și adrese pe care le cunosc. Numele verișorilor mei. Numele prietenelor mele din școala generală. Simt un junghi în stomac în clipa în care citesc „Janice și Martin Webster, The Oaks, Elton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]