1,583 matches
-
ridică pe tânăra femeie peste el, penisul lui intrându-i din nou în vagin. Într-un triptic de imagini reflectate în vitezometru, ceas și tahometru, actul sexual dintre Vaughan și femeia aceea tânără avea loc în grotele acoperite ale acelor cadrane luminescente, moderate de acul în urcare al vitezometrului. Carapacea proeminentă a panoului de bord și sculptura stilizată a carcasei coloanei de direcție reflectau o duzină de imagini cu fesele ei care se ridicau și cădeau. În timp ce făceam mașina să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stătea în întunecimea udă, făcându-mi semn ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala banchetei din spate. Catherine îngenunche peste el, cu fusta trasă în jurul mijlocului, ținându-i penisul în ambele mâini, cu gura la doar câțiva centimetri de gura lui. Farurile îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
masat pubisul, mângâindu-i protuberanța inertă a clitorisului. În jurul nostru, comenzile argintii ale mașinii păreau un tour de force al tehnologiei și sistemelor chinestezice. Mâna ei mi se plimbă pe piept. Degetele îmi găsiră cicatricele mici de sub clavicula stângă, amprenta cadranului extern al tabloului de bord. Începând să exploreze cu buzele această crevasă circulară, am simțit pentru întâia oară cum mi se îngroașă penisul. Mi-l scoase din pantaloni, apoi începu să exploreze celelalte cicatrice de pe piept și abdomen, plimbându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în corp de părți ale propriului său automobil. În următoarele câteva zile, orgasmele mele avură loc în cicatricele de sub sânul și subsuoara ei stângă, în rănile de pe gât și spate, în aperturile acelea sexuale formate de frânturile parbrizului și ale cadranelor de bord într-un impact la mare viteză, care îmi permiseră să unesc, cu ajutorul penisului, mașina cu care avusesem eu accidentul și mașina în care Gabrielle trecuse cu puțin pe lângă moarte. Visam la alte accidente care ar fi putut spori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
metalizate planând peste tot în lumina soarelui, ridicându-se în aer din ambuteiajele care le ținuseră prizoniere laolaltă. În jurul meu, interiorul mașinii strălucea precum chilia unui magician, lumina fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii. Cadranele de pe tabloul de bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă, amprente ale rănilor imaginare, în vreme ce se schimba în cabina magazinului, aducându-mi aminte de crevasele și canelurile excitante ale corpului infirm al Gabriellei. Am mișcat mâna lui Vaughan peste cadranele sclipitoare ale tabloului de bord, apăsându-i degetele pe manetele tăioase, pe lăncile proeminente ale indicatorului de direcție și ale schimbătorului de viteze. În cele din urmă, i-am lăsat mâna să-mi zăbovească pe penis, liniștit de apăsarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând mai multe cadrane și bordura superioară a consolei. Peste manetele farurilor atârnau bucăți rupte din ornamentele de plastic și fâșii de crom. Cheile atârnau în contact. M-am uitat în susul și josul străzii pentru a vedea dacă Vaughan nu aștepta cumva în spatele vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pasageri mânjite de sângele și mucilagiile lui Vaughan. Bordul era acoperit cu un brâu negru de țesut uman, ca și când ar fi fost stropit cu sânge cu ajutorul unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a numeroși pictori și sculptori ai vremii, de la Gustave Moreau (maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar, în aceeași perioadă, în manuscrisele tînărului Tristan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători ultima nervură avea o bifurcație vatmanul a aprins felinarul ca un coșar pierdut în timp apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a glisat capacul și ne-am trezit toți trei într-un observator vezi calea lactee? în partea dinspre norul lui magellan este un dulăpior cu medicamente pentru alungarea depresiilor și totuși nu știu de ce am sentimentul că s-a terminat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gândul veșnic lângă sori. Pe orologiul timpului rămână scris, că am răsărit cu primăvara-n gând și am trecut prin clipe,iar timpul nu ne-a zis că ne-am oprit cu clipa în pământ. Rămână încrustat pe-al timpului cadran că am trăit secundele cu gândul, că viața n-a trecut în van și n-a plecat în vânt cu vântul. Pe nicovala timpului rămână veșnicia trecerii noastre pe sub cer făr de păcat, cu ceru-apoi să facem cununia, când amintirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea în vers după vers. Degeaba-mi cutreier în zare privirea Nici urmă, nici geană de vreun curcubeu, E plină carafa, mi-e ochi fericirea Și-mi plouă destinul, mi-l
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise liceanul zâmbind unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aplecat și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru, mi-am ținut răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul fosforescent al ceasului de la mână, mi-am zis că zece minute îmi sunt de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scurte rapoarte asupra evoluției spectacolului; gândindu-se mai bine, ajunsese Însă la concluzia că nu era o idee bună. Se văzu stând singur Într-un colț de salon, cu un pahar de bere În față, urmărind limbile avansând lent pe cadranul ceasului de deasupra barului, făcând speculații inutile cu privire la felul În care mergeau lucrurile, incapabil să se gândească la altceva. Ar fi fost de nesuportat. În consecință, În după-amiaza aceea Îi scrisese lui Gosse pentru a anula aranjamentul și a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
indicațiile scenice, pe care le știa pe dinafară: „Grădina unei case vechi din vestul Angliei; o porțiune chiar din spatele casei, ascunsă privirilor străine. Către centru, o lespede plată, obișnuită, pe un piedestal, de forma unei mese, dar care constituie un cadran solar. În apropierea sa, un scaun de grădină. În dreapta, o portiță de lemn, care dă spre o altă parte a domeniului. În stânga, un zid Înalt cu o ușă verde. O bucată din peretele casei se vede În fundal, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
BĂNULESCU - E adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei limbi. Într-adevăr, toată viața în România era timp berechet. - Deci îți cam polizai mințile. Ce nenorocit!... - ...în care îmi polizam mințile - imediat ce-o degajam din șantierul ăla, despre care îți spuneam, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl dorea. Era un paradox pe care nu reușea să-l înțeleagă și nici nu știa în favoarea cui se înclina mai mult balanța. Căuta echilibrul și-l avea din plin. Obsedată de trecerea timpului, a timpului său inutil, privea mereu cadranul ceasului de parcă aștepta să se întâmple ceva, ceva ce nu mai avea loc, nu se mai producea. Dar, răbdătoare, ea continua să aștepte și să urmărească obsedant acele ceasornicului. Orele treceau însă indiferente la așteptările ei, amuzându-se de fiorii
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ce făcea cu ele departe de ea? Dependența de el o îndepărtase de la tot ce se întâmpla în jurul ei. „Va veni?” „Mă iubește?” erau întrebări care se repetau asemeni orelor care-și urmau cursul firesc printre cifrele simetric ordonate pe cadranul timpului. „E doar un joc, un joc mizerabil în capcana căruia am căzut.” Era singurul răspuns acceptat valabil la toate frământările căutărilor necontenite. Și timpul trecea, fără să-i pese câtuși de puțin de tensiunea așteptării mascată admirabil de o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
licoare. Nopți întregi a visat, chinuit, noaptea fermecată a nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece, bunicu-său încrustase pietre de lapis, care noaptea păreau ca niște ochi vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pleca într-o oră și stătu în autogara golită, holbându-se pe pereți. Bău un ceai pe aproape, luă peronul în lung și în lat, apoi ațipi și se visă pe platforma dakhma-ului de la răsărit, ca și cum ar fi stat pe cadranul unui ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte, înainte de a fi lăsat vulturilor. El și taică-său chiar aveau să sfârșească într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe când literele din pagini se amestecau între ele și curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de beznă, o cortină cu pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră, însă nu se mai bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
parcă de un mecanism electric. Înăuntru străluceau lumini fluorescente, dezvăluind ceea ce părea a fi un magazin de suvenire: vitrine mari de sticlă și, în spatele lor, o grămadă de fleacuri. Haide, haide. Niște ceai? Mahmud încuviință din cap în timp ce studia marfa. Cadrane de ceas pe fâșii de lemn fin lustruite; borcane cu nisip colorat și sticle cu apă „Garantat din râul Iordan“. Numai prostii, cumpărătorii fiind cu siguranță pelerinii creștini. Într-o zi, își zise Mahmud, vom avea gunoaie din astea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]