2,791 matches
-
poate, uneori, în tăblia dreptunghiulară a oglinzii ce-i apăruse în față, să descopere ce anume și dacă se ascundea ceva dincolo de prezența ei cuminte. În definitiv, n-aveau decât să se încreadă, ei și ea, în intuițiile acestui ciudat camarad, poate și conducător al lor... se simțea incapabilă a- și descoperi farmece neprevăzute, n-ar fi știut să explice tulburarea pe care stăpânul casei i-o transmisese. Se roteau, mereu, fără să vrea, spre dânsa. Le simțea privirile, deși se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a inventa, de a încerca altceva, în alt fel. Nu mă interesează, vedeți, ce mi-ați putea mărturisi. Știu totul despre voi. Vă pot oferi eu mai curând date despre oricare. Și despre mine. Să vă cunoașteți mai bine atât camarazii, cât și adversarul. Practic, trebuie să admit, suntem adversari. Teoretic, dacă ar fi să cercetăm în profunzimea noastră cea mai obscură, situația e, poate, mai complicată. Știind tot ce știu, am dreptul să vă spun că dumneavoastră, împreună cu delictele, reale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintre noi, o atenție specială. Ciudată încrederea asta nelimitată, aproape naivă, în om. Care va face, va drege, va schimba, se va schimba ! În același timp neîncredere față de omul imediat ? Nu numai când este dușman, ci și când e aliat, camarad. Adesea, mai ales în acest caz. Suspiciune perpetuă, ubicuă. — Ușor de exploatat asemenea contradicție, nu crezi ? Ce gândesc tovarășii despre faptul că ai întârziat, tocmai în ziua când ei au fost arestați ? Am avut grijă să nu afle că ai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noapte, despre tovarășii de drum, despre mine, chiar și despre dumneavoastră este exact. — Absolut exact. Iar promisiunile vor fi duse la bun sfârșit. Probabil, cum v-am spus, să vă scutim de un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au de- acum în dumneavoastră. Să stingem și lumina. A devenit inutilă. Vedeți, ne-au prins zorile. Am petrecut, putem spune, o noapte împreună ! Dimineață superbă, priviți. Cerul e limpede. Nenorocirile, închisoarea fac parte, ca și cerul, ca și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în mijlocul mulțimii care ar întinde condamnatului, așa credea Cosimo, dulciuri, fructe și flori și i-ar spune vorbe frumoase ? Un asemenea mod de-a părăsi lumea nu i s-ar părea, cum susține florentinul, un prea mare noroc ! Execuția, neîncrederea camarazilor, moartea mai absurdă ca oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Strihan dacă înțelege că atunci, cu patru secole în urmă, opoziția generatoare de tensiuni nu era încă „între subiect și istorie“. Confruntarea se producea doar cu natura. Piero rămânea fidel doar artei sale, pe când Sia se voise credincioasă ideilor și camarazilor de idei. Liberă, în rest, să rătăcească în sine și departe de sine ? Supliciul o adusese aproape de abandon și demență, o apropiase - să admitem -, chiar dacă doar temporar, nu numai de propriile încă nedeslușite obsesii, ci și de predispoziția inițială a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme, probabil. De-asta ai readormit, spunea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așezîndu-se la masă față-n față cu Klapka, și apoi porunci soldatului: Adă-mi și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la masă față-n față cu Klapka, și apoi porunci soldatului: Adă-mi și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire de țară... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofițer
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întîlnise la postul de comandă al regimentului și care se oferise să-l ducă până la cartierul diviziei, deoarece tot se gătea de plecare. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap. El asculta gânditor și tăcut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de vitejie, și-și reamintea emoția clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, fără umbră de emoție sau șovăire, parc-ar fi discutat cu un camarad binevoitor: ― Excelență, am conștiința că douăzeci și șapte de luni am luptat așa încît să pot sta cu fruntea sus în fața oricui. Nu mi-am cântărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. Azi însă mă aflu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rachetă, să vază și să se convingă. În lumina verzuie, terenul dintre tranșee părea mort. La dreapta, între sârmele ghimpate, zăcea cadavrul unui om. A fost ucis de acum două zile, pe când se întorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din greșeală sau de frică. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un mușuroi, grăbită să-și vază numai calea pe care și-o alesese pe hartă. Un șanț vechi, care începe la vreo douăzeci de metri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu se putea dumeri: de ce s-a făcut așa de ursuz Bologa? Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se împuște. Și-și pipăi revolverul, ca și când ar fi vrut să-și dovedească sieși că nu va șovăi. În fața bisericii se opri și se întrebă: unde merge? Da, umblă să se orienteze, sub pretext că se va prezenta superiorilor și camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va pleca. Nu trebuie să piarză nici o zi, nici un minut. Numai când va fi dincolo va putea fi aievea liniștit și fericit... Casa preotului, peste drum de biserică, părea îmbrăcată în bucurie. Apostol își aduse aminte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor. ― Bravo, bine că vii să ne scapi din încurcătură! strigă Klapka cu o curiozitate feminină pe față, arătând spre sublocotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute încercăm să ne înțelegem cu camarazii aceștia, și nu-i chip. Domnul nu știe sau nu vrea să vorbească decât românește, iar pe aici n-avem tălmaci... În vreme ce Apostol Bologa se uita zăpăcit când la ofițer, când la soldații prizonieri, un locotenent de huzari, zăcut de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se adresă direct preotului, dar cu vocea schimbată și cu o lucire nouă în ochi: ― Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. Urăsc tot ce-i aici, pe toți oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine! Aerul de-aici mi-e nesuferit și mă înăbușe... Dacă voi mai sta în lumea aceasta, simt că ura mă va pierde, trebuie să mă piarză, căci va trebui să izbucnească odată, chiar împotriva voinței
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin în inimă, dragul meu... ― Sunt laș, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, înfuriat parcă de sfiala camaradului. Fiindcă nu mi-a sosit încă vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grijă!... Acuma primesc ordinele, crâșnesc din dinți și execut... Nu mă plâng și nu plâng pe nimeni, ci adun picăturile de ură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
afară de locotenentul Gross, care ținea capul în jos, ca și când i-ar fi fost rușine. Apostol se uită mai îndelung spre dânsul, vrând să-i întîlnească negreșit privirea, să-l întrebe cum se face că a primit să judece pe un camarad și să-i arate că, iată, el nu-i nici șarlatan, nici smintit, fiindcă mai bucuros a fugit decât să mai osândească... Când își auzi numele, rostit cu glas tare, tresări, mirat: de ce strigă tocmai numele lui? Răspunse "prezent" și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învățase cineva să fiu astfel, ci pur și simplu pentru că mă născusem așa, cu vocația didactică în suflet. Dacă n-ar fi existat deja școala, sunt convinsă că eu aș fi inventat-o cu siguranță. Îi priveam cu ostilitate pe camarazii mei, dornici mai mult de joacă decật de carte, mă revoltam în sinea mea și-i consideram inconștienți, imposibil de educat, deși mă străduiam din răsputeri să le impun ritmul meu de studiu. Rareori reușeau să mă prindă în mrejele
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
apropiere, s-a uitat în stậnga, apoi în dreapta și a ordonat imediat executarea celor nouă tranșee, exact în locul indicat de mine. Eram fericită, dar aveam o bucurie și mai mare, aceea a intuiției că posedam un simț în plus față de camarazii mei, care trecuseră nepăsători deatậtea ori pe lậngă un izvor sau printr-o poieniță cu mure. Mi-am pregătit la rậndul meu batalionul și, cậnd soldații oboseau în lupta cu pămậntul dur, secetos, treceam fiecare la post, continuậnd săpăturile. În
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
uraganului Catrina. Rămasă singură, în vậrful unui maldăr de gunoaie, ca pe niște grinduri plutitoare, o nesimțită striga cật putea: “Doamne, cum să mi se întậmple mie asta, doar sunt americancă!” Ca și cum, Dumnezeu ar fi fost cetățean american, iar ei, camarazii lui de golf... Uneori, suntem tentați să ne bucurăm tacit de nenorocirile altora... Pe mine mă afectase destul soarta acelei femei sinistate, dar nu reușisem să-i “traduc” mesajul. Îmi ziceam în gậnd: Ori suntem noi un popor de tậmpiți
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în timp. În vremurile bune, pe când era copil, într-o seară de iarnă târzie, întunericul își dovedise supremația asupra zilei, alungându-i pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi bătrân la cei nici patruzeci de ani, îi stârnea niște sentimente greu de definit. Și-l închipuia în război în fața gloanțelor, poate înfricoșat, dar îmbărbătat de comandanți și camarazi, înfrângându- și teama atacând sau ținând piept inamicilor, mânuind armele de foc și baioneta. Îi era tare greu să alăture acea imagine bărbatului care ducea acasă eșecul suferit în fața propriului copil. Fusese sigur când plecase de la Mateuți, că-l va
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]