3,168 matches
-
Balcani, prin înlăturarea dominației otomane. O delegație guvernamentală românească, în frunte cu Ion C. Brătianu s-a deplasat în septembrie 1876 în Crimeea, la Livadia, reședința de vară a țarilor. În convorbirile purtate cu Țarul Alexandru al II lea și cancelarul Gorceakov, delegația română a susținut, cu multă tărie, necesitatea unei convenții de reglementare a trecerii trupelor ruse prin teritoriul românesc pe baza respectării instituțiilor și integrității teritoriale. Respinsă la început, cererea românească era mai apoi luată în considerare, un trimis
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Otoman. Ea propusese Rusiei cooperarea militară încă de la sfârșitul lui aprilie 1877. Marele Duce Nicolae, comandantul forțelor ruse de pe frontul balcanic, accepta ideea, dar cererile române cu privire la convenția militară și bază proprie de acțiune erau respinse de Țar și de cancelarul Gorceakov. Chiar și în aceste condiții armata română a avut o participare însemnată în luptele de la Dunăre. Navele militare românești, Rândunica, Ștefan cel Mare, Fulgerul și România au contribuit la distrugerea flotilei fluviale turcești. Artileria românească a sprijinit printr un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
s-au deteriorat, guvernul român a apreciat că era necesar să se treacă la înțelegere cu Rusia. Primul ministru Ion C. Brătianu a discutat încă din octombrie 1876, la Livadia, în Crimeea cu țarul Rusiei Alexandru al II lea și cancelarul Gorceakov în vederea semnării unei convenții militare româno-ruse în eventualitatea începerii războiului. Convenția pe care Rusia a acceptat-o și România a semnat-o la 4 aprilie 1877 garanta armatei ruse dreptul de trecere prin România și obliga guvernul rus să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
întrevedere cu împăratul Frantz Iosif la Sibiu; în septembrie 1876, o delegație guvernamentală românească formată din Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu s-au întâlnit Crimeea, la Livadia cu reprezentanții Rusiei. În discuțiile purtate cu Alexandru al II lea și cancelarul Gorceakov, delegația românească a susținut necesitatea unei convenții de reglementare a trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc, pe baza respectării instituțiilor și integrității teritoriale. Respinsă la început, cererea românească era mai apoi luată în considerare, un trimis special al țarului
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
aproape a atins apogeul. Contra Parlamentului se va ridica Michael Pole, desemnat mai înainte de reprezentanții stărilor privilegiate ca tutore al regelui. Pole era susținătorul unui stat birocratic, după modelul francez, care a putut limita activitatea Statelor Generale consolidând monarhia. Numit cancelar, el va obliga Parlamentul să renunțe la puterea executivă. Richard al II-lea a fost un adevărat tiran. Când a ieșit de sub tutelă (1383), l-a destituit și condamnat la moarte pe Pole. Adunarea de la Shrewsbury al doilea packed Parliaments
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aceeași perioadă s-a consolidat, în forme bine conturate, suveranitatea principilor teritoriali. Acest fapt a contribuit la întărirea puterii lor, pregătind reforma Imperiului și a instituțiilor sale. Partida reformistă a fost condusă de Berthold de Henneberg, arhiepiscop de Mainz și cancelar imperial 330. Acțiunea reformatoare a început sub domnia lui Frederic al III-lea și a continuat în timpul lui Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)331. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat modul de convocare și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de înțelepciune politică. Atunci când se manifestau încercări de împiedicare a luării hotărârilor, Carol al IX-lea (1599-1611), de pildă, trata pe cei "recalcitranți și separatiști" ca "inamici perfizi"552. Gustav al II-lea Adolf (1611-1632) și Axel Gustavsson de Oxenstiern, cancelarul său în perioada 1612-1654, au elaborat în 1626 un regulament minuțios, care cuprindea atât probleme tehnice cât și de principiu pentru desfășurarea lucrărilor Parlamentului. Riksdagsordingul lui Oxenstiern mai recomanda "votul pe buletine", dar numai în ce privește actul electiv. Atunci a fost
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu s-a putut lipsi de mercenari, dar le-a redus rolul 554. Regele fost ucis în bătălia de la Lutzen (noiembrie, 1632), iar până la majoratul din 1644 al reginei Cristina (1632-1654), rolul conducător în problemele de stat l-a deținut cancelarul Oxenstiern. El a fost autorul modificării Constituției (1634) care a întărit economic și politic nobilimea și elementele de vârf ale burgheziei în formare, primind noi domenii în Finlanda și în noile provincii cucerite. În ceea ce privește instituția Adunărilor de stări din Suedia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
art. 3)767. În dregătorii urmau să fie numiți numai "transilvăneni de baștină" (art. 5)768, guvernatorul să fie ales din rândul nobililor sau magnaților țării, dintre catolici sau altă religie recunoscută (art. 7)769 și toți ceilalți demnitari, consilierii, cancelarul, generalul comandant la armatei să fie aleși în același mod și confirmați de împărat. Pe măsura consolidării dominației în Transilvania, Curtea imperială va subordona principalele instituții politice, administrative și fiscale, pentru a contrabalansa opoziția stărilor 770. După încheierea păcii de la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
niște personalități aflate în imediata apropiere a unor politicieni de prim rang: Giddens a fost consilier al primului-ministru britanic, Tony Blair, și, totodată, președinte al celebrei London School of Economics, iar Hombach ministru al președinției guvernului german și apropiat al cancelarului Gerhard Schröder, care scrie de altfel epilogul cărții. Sub influența vizibilă a ideilor autorilor consilierii amintiți, liderii Marii Britanii și ai Germaniei au dat publicității, pe 8 iunie 1999, la Londra, un manifest, intitulat Europa: a treia cale, noul centru, un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
multă decență și demnitate, 18 ani de la redobîndirea, fără sînge și fără lacrimi, a unității sale naționale și a deplinei suveranități de stat. Berlinul a redevenit, după jumătate de secol, capitala Germaniei reunificate. În discursul rostit cu ocazia festivităților respective, cancelarul Gerhard Schröder spunea că: "Mutarea la Berlin ne aduce înapoi, la istoria noastră, adică pe pămîntul celor două dictaturi (...). În acest oraș unde ideologiile au eșuat în oroare, dar unde idealurile au subzistat. "Republica de la Bonn" a devenit istorie..." În
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
că: "Mutarea la Berlin ne aduce înapoi, la istoria noastră, adică pe pămîntul celor două dictaturi (...). În acest oraș unde ideologiile au eșuat în oroare, dar unde idealurile au subzistat. "Republica de la Bonn" a devenit istorie..." În același important discurs, cancelarul german considera întoarcerea la Berlin drept "un mare pas spre centrul Europei", care deschide o nouă și "importantă etapă a unificării europene, lărgirea U.E. spre țările vecine din Est. Există pentru aceasta un loc mai bun decît Berlin?" Este ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
manieră determinantă, cursul evenimentelor la nivel mondial, în politică, în economic, sau în cultură. Ne îndreptăm, oare, spre o nouă eră a puterii germane? După mai puțin de un an de la preluarea puterii, guvernul german a anunțat, prin vocea fostului cancelar Gerhard Schröder, o cotitură surprinzătoare și semnificativă în politica sa economică. Mai exact, este vorba despre un pachet de măsuri bugetare ce vizau reduceri de cheltuieli de 30 mld. D.M., în toate domeniile, o reformă a asigurărilor sociale, o reformă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care îi înconjoară, elvețienii se îmbogățiră din durerile altora și fondară o bancă pe calamitățile umane." (Chateaubriand) După integrarea monetară, membrii Uniunii Europene sunt acum preocupați de necesara armonizare fiscală, a politicilor bugetare în general Într-o surprinzătoare alocuțiune, fostul cancelar german Gerhard Schröder se pronunța pentru un guvernămînt federal paneuropean și pentru acordarea de atribuții sporite Parlamentului de la Strasbourg, inclusiv pentru adoptarea unei singure legi a bugetului pentru întreaga Uniune. Pe 27 noiembrie 2000, membrii acesteia au ajuns la un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de a fi o repetiție, octombrie 1917 este ceva cu totul nou"; "Bolșevismul, stăpîn întîmplător și fragil al Imperiului țarilor din toamna lui 1917..."; Ceea ce l-a adus la putere pe Hitler, el, plecat de jos, un atît de improbabil cancelar, a fost nu atît un program economic capitalist, ci faptul că a incarnat fantasmele germane de după Primul Război"; Succesul ideologic inițial al bolșevismului în Europa nu e mai puțin misterios decît răspîn-direa ideilor fasciste în aceeași epocă". Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alegerile legislative de la sfîrșitul lui iulie 1932, Partidul Național Socialist strînge 37,4% din voturi, adică 230 de locuri: partidul nazist a devenit astfel cea mai importantă formațiune politică a Germaniei. Von Hindenburg refuză însă să-l numească pe Hitler cancelar. La noile alegeri de la începutul lui noiembrie 1932, partidul acestuia pierde mai mult de două milioane de voturi și 34 de locuri în Parlament față de scrutinul din iulie. Chiar dacă partidul său deține majoritatea în Parlament, pentru Hitler e o grea lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
naziștilor asupra Statului democratic a fost respins". În aceeași zi, editorialul din Vorwarts, organul partidului social-democrat are drept titlu: "Mărirea și decăderea lui Hitler". Știind că, peste mai puțin de o lună, Hitler avea să fie numit, în deplină legalitate, cancelar al Germaniei, semnele de optimism ale aripii republicane par, retrospectiv, fructul unei halucinații colective. Și totuși insistă Henry Ashby Turner Jr. examinarea atentă a evenimentelor arată că speranțele celor care se opuneau nazismului erau departe de a fi nefondate." Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arată că speranțele celor care se opuneau nazismului erau departe de a fi nefondate." Prin demersul adoptat, istoricul demonstrează că ascensiunea lui Adolf Hitler n-a fost ineluctabilă, de neevitat. Cu treizeci de zile înainte de numirea sa în postul de cancelar, Hitler se află, din punct de vedere politic și moral, în cea mai proastă situație. După regresul de la alegerile din noiembrie 1932 și refuzul, din nou, al lui von Hindenburg de a-i încredința cancelaria, membrii partidului său sunt din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fervenți susținători îi reproșează că se încăpățînează să pună mîna pe putere prin metode legale), trădat de mai mulți prieteni, Hitler începe să fie cuprins de panică. Pe 19 ianuarie 1933, cu 11 zile înainte ca Hitler să fie numit cancelar, secretarul general în Ministerul Afacerilor Externe scrie într-o scrisoare adresată ambasadorului Germaniei la Washington: "Naziștilor nu le merge bine deloc, partidul trece prin momente critice iar situația financiară este disperată. Unii chiar se tem că partidul ar putea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
disperată. Unii chiar se tem că partidul ar putea, în anumite împrejurări, să ajungă repede la dizolvare. Așa de repede încît ar fi imposibil ca electoratul să fie recuperat, mulți putîndu-se orienta către comuniști." Numirea lui Hitler în postul de cancelar salvează, prin urmare, mișcarea nazistă de la fiasco. Cursul Istoriei este apoi cunoscut. După mai multe intrigi la vîrf, președintele von Hindenburg acceptă demisia lui von Schleicher, cancelarul de atunci, și aprobă propunerea ex-cancelarului von Papen de a-l numi în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fie recuperat, mulți putîndu-se orienta către comuniști." Numirea lui Hitler în postul de cancelar salvează, prin urmare, mișcarea nazistă de la fiasco. Cursul Istoriei este apoi cunoscut. După mai multe intrigi la vîrf, președintele von Hindenburg acceptă demisia lui von Schleicher, cancelarul de atunci, și aprobă propunerea ex-cancelarului von Papen de a-l numi în fruntea guvernului pe Hitler. Luni, 30 ianuarie 1933, către ora 11 a dimineții, Hitler depune jurămîntul. Social-democrații sunt uluiți: pentru ei, era imposibil ca von Hindenberg să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
propunerea ex-cancelarului von Papen de a-l numi în fruntea guvernului pe Hitler. Luni, 30 ianuarie 1933, către ora 11 a dimineții, Hitler depune jurămîntul. Social-democrații sunt uluiți: pentru ei, era imposibil ca von Hindenberg să-l numească pe Hitler cancelar. E o răsturnare de situație incredibilă, imprevizibilă. Bătrînul mareșal nu refuzase oare, de două ori, să-l numească în fruntea guvernului pe Hitler atunci cînd acesta era în plină ascensiune? Cum să-ți închipui că va fi numit cînd, din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
șefia guvernului. Ca să înțelegi improbabila ascensiune a lui Hitler trebuie să urmărești zi de zi, pe parcursul lunii ianuarie 1933, toate intrigile și calculele urzite de o mînă de personaje, în special de președinte, de fiul său și de doi foști cancelari. Demersul istoricului american repune cu totul în discuție explicațiile gata furnizate care continuă să ne liniștească și astăzi: luarea puterii de către Hitler este rezultatul umilinței resimțite de Germania prin tratatul de la Versailles, al inflației galopante, al șomajului și mizeriei datorate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
trebuie să ne punem problema responsabilității." Mergînd pînă la capătul demersului său, Ashby Turner Jr. estimează că vinovat este Franz von Papen. Cu gîndul că, prin Hitler, va reveni la putere și că-l va putea ține în frîu, fostul cancelar a făcut totul ca acesta să fie numit. Vinovatul cel mai mare este însă mareșalul von Hindenburg. Lăsînd la o parte toate temerile în privința celui pe care-l numea "caporalul", el este cel care a luat hotărîrea de a da
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
scădere a investițiilor antrenează o contractare mai puternică a cererii. La fel, o variație din diverse cauze a cererii determină o variație amplificată a investițiilor. Fenomenul poartă numele de accelerator al investițiilor. Într-un discurs din 1976 în Bundestag, fostul cancelar Helmuth Schmidt a lansat ideea potrivit căreia profiturile de astăzi asigură investițiile de mîine și locurile de muncă de poimîine. Axioma se baza pe constatări efectuate în anii '70, cînd partea profiturilor în valoarea adăugată a scăzut, ceea ce a condus
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]