1,966 matches
-
învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de primar, încălcase legea. Prozatoarea nu se sfiește să îngroașe liniile, nu face economie de negru în zugrăvirea personajelor negative. Maniera ar putea părea supărătoare, însă e atâta candoare în revolta, în ura cu care sunt descriși, încât cedăm și trecem cu totul de partea naratorului. Notabil e păpușarul din Marioneta. Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mici, pipăindu-și zonele genitale, scoțându-și fundul în afară, desfăcând picioarele atât de larg, încât nu mai lăsa nimic pradă imaginației, și în toate fotografiile zâmbea, uneori chiar râdea, cu ochii scânteindu-i într-un val de fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am tras pantalonii, mi-am încheiat cureaua și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fașă. Sora lui cânta foarte bine. Avusese dintotdeauna o voce bună, dar acum că se maturizase și plămânii suportaseră atacurile gudronului și fumului a cincizeci de mii de țigări, căpătase ceva nou și convingător, ceva profund, răgușit și senzual, o candoare dureroasă și dură, care te îndemna să te așezi mai bine pe scaun și să asculți cu atenție. Pe Tom, toate acestea îl încântau, dar îl și speriau. În interval de o lună, Aurora s-a combinat cu basistul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
formei adecvate pentru un portret. Este un lucru extrem de important. Și vă spun asta pentru că, sub o aparență feminină, un model poate avea puternice valențe masculine sau invers, sub o aparență masculină, pictorul poate descoperi în modelul său multă, multă candoare feminină. Ca în acest tablou, de pildă. Și Dante Negro arătă spre portretul tânărului Stimo, reprezentat purtând pe cap un turban lejer, după moda italiană, care semăna cu un bor generos și elegant de pălărie romantică. Priviți acest pumnal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică, despre muntele Ararat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu lui Djahane Îi poartă Khayyam pică, ci cadiului. Regretă că l-a lăsat să vorbească și se Întreabă dacă frazele acestuia nu i-au tulburat pentru totdeauna privirea pe care o Îndreaptă asupra iubitei sale. Trăiau, până atunci, În candoare și În nepăsare, cu dorința comună de a nu invoca niciodată ceea ce ar fi putut să-i despartă. „Cadiul mi-a deschis oare ochii asupra adevărului sau doar mi-a răpit fericirea?”, gândește Khayyam. — Te-ai schimbat, Omar; n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deja la final, mă simt atât de obosită, însă mai sunt încă destule ore istovitoare până la noapte. Mă întorc în dormitor, mă așez în tăcere lângă pat și examinez trupul lui frumos, dezvelit și împietrit într-un gest plin de candoare, un trup care nu are nimic de ascuns. Îmi amintesc de trupul acesta încă de pe vremea când eram foarte tineri, când era chiar mai micuț decât trupul meu, micuț ca un bobocel, eu obișnuiam să merg pe stradă, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosul caracter. Ea întruchipează dragostea, hotărârea, inteligența, ambiția, duioșia, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași ai ei, Mircea și Ioana, voinici și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar mâine vom vedea ce va mai fi. Dacă domnul Iuga va dori să vă spuie ceva, vă trimite dumnealui știre, n-aveți grijă! Nadina, nemulțumită totuși cu soluțiile acestea, deși trebuia să le recunoască cuminți, zise deodată cu o candoare, parcă acum s-ar fi deșteptat: ― Atunci de ce am mai venit? Dacă era să aștept să treacă potopul, cum îmi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat încoace? ― Să nu vă pară rău, coniță! o liniști
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Domnului!... Dar să faci bine să-ți strângi bocceluțele și să te duci de aici, că noi nu te mai răbdăm și nu mai răbdăm picior de boier pe pământurile noastre, iacă! ― Unde să mă duc, Ioane? întrebă bătrânul cu candoare. ― De unde ai venit, dom'le colonel! zise Ion. Că nu te-am adus noi și nici nu te-am chemat! ― Cum să plec așa, măi omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suiferința de ordin spiritual coleșitoare și neconsolantă. Ea este, așadar, în cazul evocat aici, generată de îndepărtarea sau chiar deplina dispariție a semenului iubit, a celuilalt spre care s-au revărsat adorațiile tandre și grația ocrotitoare deschise din prea-plinul de candoare al unei individualități umane. Îndepărtarea a ceva presupune existența prealabilă a câtorva factori decisivi: propriul sine, propria prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care îi erau dragi: excurs, fragmente, eseuri. Dar o astfel, de punere în perspectivă numai eternă nu este. Ea trebuie, tocmai, să urmeze variațiile moravurilor. Să fie atentă la saturarea valorilor. Căci, dacă este aproape înduioșător să vezi cu câtă candoare analiștii sociali, de toate soiurile, rămân nevrotic atașați de valorile moderne, trebuie să admitem că o astfel de atitudine este puțin cam infantilă. Ceea ce a fost nu mai este; și nu va mai fi în mod necesar. De unde necesitatea de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă pentru evadarea, cel puțin temporară, din prezent, în spațiul matricial al împlinirilor, epurate, prin candoare, de orice ingerință a unui concret meschin - induce însă și atitudinea vizionară care netezește, voit, incongruențele dintre existent și dorit, iar, în acest scop, eul are de luptat, în primul rând, cu sine: să îți ții gura / la piață... Atent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
suflarea, apare ca un nou, paradoxal, erou civilizator, ca un alt Prometeu, care nu-i aduce orașului focul, ci nufărul, fără de care Orașul este ca o scoică uscată. / Rodion îi va aduce nufărul / așa cum Prometeu cândva focul, amintindu-i existența candorii, a gingășiei, a simplității obârșiilor, păstrate numai într-un loc izolat cum e Delta, fiindcă, descinzând ca din mit, el și lumea lui par a se fi suspendat în atemporal. În plus, Rodion este asemenea tuturor și, în același timp
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
amintirile. Oricând se pot trezi câteva voci - Vă vor reține în clasicul balans curgând mereu spre prea târziu, în nesfârșitul dans. Învolburatul Miletin, odată Niciodată n-am înțeles Îmbrățișarea ta blândă, Unde voiai să mă duci Cu apa aceea crescândă? Candoarea unui singur copil Nu cred că te-ar fi liniștit Când năvăleau, năvăleau Furioasele ape, de neoprit. Poate glasul acela ascuns Insistând te-o fi supărat, Când zorii de-april ne-au surprins Poate credința mi-ai încercat. Aș vrea
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
a pricinuit prea mare supărare. Mai greu și mai dureros mi-a fost, în schimb, să admit că aveam dușmani chiar printre oamenii pe care-i cunoșteam foarte puțin sau pe care nu-i cunoșteam deloc. Crezusem întotdeauna, cu acea candoare ce-mi este proprie și de care v-ați putut convinge până acum în câteva rânduri, că toți acei ce nu mă cunoșteau ajungeau neapărat să mă iubească de îndată ce relațiile noastre deveneau mai strânse. Am constatat însă că am dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ulterior maltratată de comuniști”. La aceste interesante dezbateri, participa și public. Ce lucru minunat! Tema principală era cea a modernității și modernismului. Radu Gyr apărea mereu în program. “Poetul era tinerețea însăși, o tinerețe luminoasă care fermeca prin bunătate și candoare”. Paralel cu unele date biografice, Papadima face remarci asupra unor volume originale publicate pe atunci dar și asupra traducerilor făcute de poetul Gyr: “șuvoiul liricii acestuia se revărsa impetuos și fermecător în mai toate revistele din țara noastră. M- am
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
miezul nopții. Aveau atâtea să își spună... Sfântul Varlaam i-a primit pe toți: tineri, bătrâni, bolnavi, săraci și bogați. Au venit și copii cu sentimentele lor pure și gingașe ca florile de ghiocel. În aceste zile am redescoperit acea candoare pe care mulți dintre noi o pierdem pe drumul vieții. La un moment dat a venit o copilă de vreo 6 anișori la mine, privindu-mă sfioasă cu ochii ei mari și cuminți, zicându-mi: „Părinte, ieri am venit cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lumea această efemeră, rămânem fără ele ... Oare cine este cu adevărat 61 stăpânul cuvintelor ? Dau ele cândva vreodată răspuns cuiva sau sunt într-un continuu și infinit balans ? Ce frumos ar fi însă dacă am așeza în cuvinte și acea candoare a copiilor pe care mulți dintre noi o pierdem pe zi ce trece. Sfântul Antonie cel Mare spune că sfiala înfrumusețează pe oameni cu judecată mai frumos decât ca niște fecioare iar mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumină, care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fiecare viață; - este calea mărturisitorilor care au străbătut-o, în umilință și tăcere, în toată viața lor, povestind iubirea lor filială față de Tatăl și urmarea lui Cristos cu hotărâre; - este calea fecioarelor: acești îngeri umani au făcut-o strălucită cu candoarea virtuții lor și cu splendoarea credinței lor, care a fost forța lor pentru a nu se sprijini pe umărul niciunei creaturi, ci numai pe Cristos; - este calea păstorilor: acești slujitori ai lui Cristos au condus pe această cale turmele încredințate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]