1,669 matches
-
cafea cubaneză veritabilă. Amabilitatea amfitrionilor atrage ca un magnet clientela. Cu ceva timp în urmă, înainte de povestea cu neamțu, am fost pe acolo. În grădiniță își făcea treaba un negru, îmbrăcat doar în maieu și niște pantaloni scurți și largi, caraghioși. Cu un cosor uriaș (macetă)* taie gazonul pe lîngă bordură și eu admir precizia cu care execută această operație. Maceta are vreo trei kilograme, dar negrul parcă nu simte efortul. Boabe de transpirație apar pe frunte și el le șterge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să le iei peste picior, să înțelegi cât poți fi de caraghios sub impactul lor. IV. Viciile nu atacă solitar, ci în haită. Sfinții Părinți, care sunt doctori în materie, atrag mereu atenția asupra reacției în lanț pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimțire vinovată le instituie treptat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
recunoștința obștească. Și cu cât e mai pornit, mai nărăvit, mai hămesit, cu atât e mai ineficient și mai dezamăgitor. Inșii cei mai inteligenți ajung să fie, din cauza vanității, de o monumentală prostie. Inadecvați, nerealiști în deciziile lor strategice, din ce în ce mai caraghioși în defilarea lor arogantă dinaintea „mulțimii“, ei pierd, cu aere de învingători, toate bătăliile. Hipersensibili la lingușeală și opaci (cu o mină ofensată) la orice observație critică, asemenea indivizi sunt greu de ajutat. Nu pricep cum de te poți îndoi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țară, nu am putut. Janeta urmărea un film la televizorul autocarului întinzându-și privirea printre scaune ca să vadă bine secvențele. Era o comedie, ceea ce îi plăcea ei, care o dispunea la râs. Faci haz de necaz, Janeto! Ia privește! Ce caraghioși sunt! Ha!ha!ha! Ce te amuză atât de mult? Uite ce mutră face c-a fost luat prin surprindere, ha! ha! ha! râdea ea în continuare împreună cu toți cei care vizionau filmul. Pentru că nu mă uitasem la televizor, fiindcă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fi însemnând porno-literatura, bric-a-bracul, disoluția personajului, absența construcției, plus chewing-gum și telefon celular cu hands-free... De-a dreptul îngrijorător este că imprecațiile băștinașilor încep să sune tot mai aidoma celor proferate de frații noștri vitregi de la Chișinău aflați în solda caraghiosului Vasile Stati. Și pentru ei, Eminescu nu-i altceva decât un naționalist desuet, delirant, imitator servil, total depășit, xenofob împătimit... Nu-i mai puțin adevărat că și de cealaltă parte încep să se alinieze poziții imposibil de acceptat. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
obiceiurile, câtă vreme solista a plătit cash. Cocoțarea în pictura bisericii e-un moft ceva mai nou; adevărat, costă, dar intri hotărât în atenția lui Dumnezeu și crești nemăsurat în stima concetățenilor. Aș zice, totuși, că-i de-a dreptul caraghios s-o vezi, în biserica din Olănești, pe handbalista Mariana Târcă alături de sfânta Parascheva, ținându-și delicat de mânușiță soțiorul Sorinel (cravată, costum Armani). Și Târcă a scăpat ieftin: doar cu 10 milioane (vechi) a intrat în rândul ctitorilor! Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
realitate, rescriam lucruri banale pe care mi le reaminteam, dar asta mă ajuta să nu cad de tot în ridicol. Corinna știa foarte bine că scrisul, pentru mine, era mai important decât orice altceva. Sigur, îmi dădeam seama că sunt caraghios, dar speram ca „inspirația” mea spontană să cântărească în ochii ei cât o justificare demnă. Poate mă salvasem. Evitasem ca urbea să râdă de impotența mea. Preoteasă a lui Zalmoxis Aia e persoana cea mai ascultată din tot satul. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
2004, 207). Pornind de aici, se naște firesc întrebarea dacă indivizii atribuie hainelor caracteristici fizice, de personalitate, estetice sau bio-psiho-culturale. În limbajul popular românesc și în limbajul comun, epitetele atribuite cuvântului "haină", inventariate de Marian Bucă (1997, 125) "bogate, boțite, caraghioase, ciudate, civilizate, cuviincioase, demodate, elegante, făloase, împopoțonate, luxoase, mândre, mohorâte, monotone, nepotrivite, nostime, obișnuite, sărăcăcioase, scumpe, sobre, solemne" -, ilustrează faptul că veșmintele sunt percepute în funcție de dimensiunile psihologice și contextuale. O altă limită a acestor cercetări constă în ignorarea factorilor sociali
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
selenară și poleiala licuricilor cerului, fiecare depănam amintiri despre „locurile” dragi ale copilăriei, când totul părea un basm continuu cu zâne, zmei și Feți-Frumoși, apoi făceam haz de unele fotografii mai vechi cu zâmbete convenționale care acum ni se păreau caraghioase. Cu Înfrigurarea pelerinului În deșert, Însetat de cunoașterea binefăcătoare, ca pe o poartă fermecată care ne oferea o altă „lume”, despre care știam puține lucruri și acelea trunchiate, răsfoiam revistele și cărțile aduse. Oricum, ele m-au ajutat să navighez
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se văd urechile clăpăuge și ochii speriați ai cangurilor maronii, de talie mică, care Încearcă să se dosească printre ierburile din apropierea șoselei. Unii se ridică pe labele din spate și ciulesc speriați urechile sau deja o iau la fugă țopăind caraghios. Vânătoarea de canguri este ușoară, deoarece după ce fac 50 m se opresc curioși și Întorc capul, timp În care vânătorul Îl poate ochi. Și mai ușor este noaptea, să vânezi dintr-un camion sau dintr-un jeep, fiind orbiți de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de jad despicate cu brutalitate ciclopică de vasul nostru se agită delfini jucăuși, adevărați acrobați În magistrale salturi aeriene, pe stânci Își fac siesta lucioasele foci și elefanți de mare, nelipsiții pinguini mici și zgribuliți se agită pe piciorușele lor caraghioase În căutarea hranei pentru odraslele lor ce așteaptă cu nerăbdare printre dunele nisipoase și tufișurile de pe țărm. A Început să cearnă dintre norii plumburii, picuri grei și reci de ploaie. Deși condițiile nu sunt cele mai favorabile, nu ne dăm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de cerșetori, sărmani, oameni fără adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia, un bărbat jovial, în jurul vârstei de 40 de ani, cu o față rotundă ca luna și o mustăcioară blondă, caraghioasă deasupra - seamănă mult în închipuirea mea cu nemuritorul și bravul soldat Švejk, al lui Jaroslav Hašek. Simțul nu m-a înșelat, omul meu nu avea mare lucru de făcut la aceea oră, totul era calm, liniștit. „Așadar, v-am văzut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ne-au Încolonat. Când ne-am văzut, eu cu prietena mea, Caterina, pe care o cunoșteam de la grădiniță, că mereu am fost Împreună... Ea s-a uitat la mine, eu la ea, și am Început să râdem. Arătam așa de caraghios, era groaznic. Ne-au băgat Într-o baracă goală, absolut goală, că nu era nimic acolo. Și stăteam așa, fără paturi, fără nimic. În rest, aceeași poveste: dimineața ne trezeau pe la trei-patru, ne scoteau afară, stăteam În rând, veneau nemții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
timp. Mă aștept ca În viitorul nu prea Îndepărtat să vedem sushi la Wal-Mart. Ar fi cazul să-i spuneți și tonului. FACTORUL DE APLATIZARE NR. 8 INTERNALIZAREA (INSOURCING-UL) Ce fac de fapt tipii Îmbrăcați cu pantalonii scurți și caraghioși de culoare maro Unul dintre cele mai plăcute aspecte legate de documentațiile pe care le-am făcut pentru cartea de față a fost faptul că am descoperit tot felul de lucruri care se petreceau În lumea din jurul meu și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
va arăta dacă e așa. Deși marjele de profit sunt Încă slabe Într-o astfel de activitate, numai În anul 2003 insourcing-ul a adus Încasări de 2,4 miliarde de dolari companiei UPS. Instinctul Îmi spune că omuleții cu pantaloni caraghioși de culoare maro și cu camioanele acelea ciudate, vopsite cu aceeași culoare, au descoperit ceva - ceva apărut doar În urma aplatizării Pământului și care Îl va aplatiza și mai mult. FACTORUL DE APLATIZARE NR. 9 IN-FORMAREA Google, Yahoo!, MSN Web Search
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
că nu am lămurit împrejurările, nu am precizat exact locurile și cantitatea de arme și muniții sau nu am dat numele tuturor posesorilor de cocoșei etc. Băi banditule, trebuie să spui tot. Înțelegi? Tot! Adăugam date mai exagerate, nume mai caraghioase, spunând că așa le știam eu, pe porecle. Pe cele dintâi le și uitam și eram bătut ca să mi le aduc aminte sau eram acuzat că m-am răzgândit și omit numele intenționat. După două luni nu s a putut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Unul Parpalac, care vorbea mai des la astfel de ședințe, arunca cu noroi în special în Comandantul Horia Sima, căci se urmărea în mod special discreditarea lui. Cuvintele îi erau sugerate de stăpânii lui și aveau darul să-l facă caraghios. Dușmanul, indirect, îl indica pe cel care reprezenta linia de conduită legionară. Privind spre tribună am simțit un freamăt în tot organismul care punea în mișcare toate fibrele văzute și nevăzute ale ființei mele. Așa mi se întâmpla ori de câte ori trebuia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
smântână groasă. Am luat o gură de cidru pe care l-am scuipat pe dată. După-masă m-am apucat să construiesc în jurul pajiștii o îngrăditură din pietrele frumoase pe care le-am colecționat. Nu m-am hotărât încă dacă arată caraghios sau nu. E o zi noroasă și suflă o briză rece, iar marea radiază o lumină stranie, de culoarea cafelei. Spre seară, obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până atunci își ațintise privirile pe gulerul deschis al cămășii mele, își înălță acum ochii spre ochii mei. Pupilele i se roteau și i se balansau într-un fel ciudat, caracteristic, poate ca efect al băuturii, și avea un mod caraghios de a-și încreți nasul și a-și lăsa în jos colțurile gurii, expresie copiată de la Wilfred Dunning. Fața i se schimonosea într-o grimasă dureros comică. Cât de conștiente de sine sunt fețele actorilor bătrâni! — Ascultă-mă, rege al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și, probabil, cu el. Hartley și cu mine nu puteam fi considerați doar doi turiști care se revăd, asta era în afară de orice dubiu. Soțul ei va trebui, cel puțin, să mă suporte. Poate că o să vadă în mine o figură caraghioasă? Nu-mi păsa de asemenea lucru, dar imaginația îmi zbura atât de vertiginos, încât o și auzeam pe Hartley spunându-i soțului ei: „Vai, iar a venit dragul de Charles, nu se poate ține departe de mine!“ - în timp ce, desigur, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mai urmeze, și lumea fusese transformată. Am repetat, cu un fel de voluptate a autoflagelării: — Nu, Lizzie, dragostea mea, micuță, vitează, Lizzie, nimic nu mai poate avea loc între noi doi. Îți sunt atât de recunoscător pentru... pentru... — E caraghios, spuse Lizzie, vorbind aproape printre lacrimile care-i curgeau liniștit, e caraghios. Întregul drum de la Londra până aici, și e o distanță atât de mare - am închiriat o mașină, n-am vrut s-o folosesc pe a lui Gilbert - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de voluptate a autoflagelării: — Nu, Lizzie, dragostea mea, micuță, vitează, Lizzie, nimic nu mai poate avea loc între noi doi. Îți sunt atât de recunoscător pentru... pentru... — E caraghios, spuse Lizzie, vorbind aproape printre lacrimile care-i curgeau liniștit, e caraghios. Întregul drum de la Londra până aici, și e o distanță atât de mare - am închiriat o mașină, n-am vrut s-o folosesc pe a lui Gilbert - și tot drumul am purtat o minunată conversație de dragoste cu tine. Ah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai adormit. Scutură din cap, mușcându-și batista cu dinții. — Lizzie, am să-ți scriu. Lacrimile i se opriseră brusc. Își vârî în poșetă batista și oglinda spartă și își despături eșarfa. — Nu-mi scrie, Charles, e mai bine. E caraghios, data trecută am crezut că e sfârșitul, și n-a fost; sfârșitul e acum. Te rog, dacă vrei să fii bun cu mine, nu-mi scrie. Nu vreau... nu mai vreau... Își făcu eșarfa ghem și și-o îndesă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
osteniră, încetară cântecul și izbucniră într-un nou acces de râs nebun. M-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ei. În sfârșit, redobândindu-și coerența, Rosina își șterse ochii și-mi spuse: — Charles, ești atât de caraghios, ești o inepuizabilă sursă de amuzament pentru prietenii tăi. Aud că ai adus-o aici pe doamna inimii tale și că o ții ascunsă sus. Ești absolut de neprețuit! — De ce dracu a trebuit să-i spuneți? i-am întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-și păstreze ochii deschiși. Poate că aceasta este iertarea finală despre care vorbea James. Noaptea trecută am visat că auzeam un glas de băiat care cânta „Eravamo tredici“. Când m-am trezit, auzeam parcă răsunând în apartament corul acela caraghios: pima - poma - pima - poma. Ce sentimente diferite mi-ar inspira toate aceste bogății, dacă Titus ar fi încă în viață? Continuând să-mi despachetez cărțile, am dat peste ediția lui de lux din poemele de iubire ale lui Dante. Câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]