12,819 matches
-
Nu știu dacă ați avut vreme să mâncați ceva azi dimineață. Ștefana e o fată minunată, genul de femeie care îl poate ține pe frate-miu cu picioarele pe pământ, ceea ce nu-i ușor, dar uneori e cam abruptă. Un ceai aș bea cu plăcere, un ceai fierbinte, parcă mai simt frigul de ieri din tren, răspunde, fără fasoane, Dora. S-a făcut, revin imediat. Ciprian dispare doar pentru câteva clipe și intră încărcat cu o tavă mare pe care tronează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să mâncați ceva azi dimineață. Ștefana e o fată minunată, genul de femeie care îl poate ține pe frate-miu cu picioarele pe pământ, ceea ce nu-i ușor, dar uneori e cam abruptă. Un ceai aș bea cu plăcere, un ceai fierbinte, parcă mai simt frigul de ieri din tren, răspunde, fără fasoane, Dora. S-a făcut, revin imediat. Ciprian dispare doar pentru câteva clipe și intră încărcat cu o tavă mare pe care tronează un samovar și farfurioare cu bunătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la ea jumătate de secol în care am trecut cu toții prin atâtea ! Nu, de așa niște fantasme este capabil numai el, iubitul, distratul și distinsul meu frate Dragoș ! Dora se servește cu delectare din bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta, Ciprian continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecuseră prin casa noastră. Am descoperit filoane emoționante pe care acum încerc să le adun într-o cronică a acestui pământ atât de hărțuit de poftele marilor puteri. Ciprian se oprește din povestit. Dora a încremenit cu ceașca în mână, ceaiul s-a răcit. Se surprinde rugându-și gazda : Mai spuneți, vă rog să mai povestiți ! Nu trebuie să mă rugați, este greu să mă opresc odată ce am început, iar auditoriu nu prea mi se întâmplă să am. Totuși, în ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului..." Astăzi se culpabilizează ea însăși așa cum probabil se culpabilizase atunci tatăl ei. Teodora îi intuiește gândurile, frământările, întrebările și, în fața ulcelelor aburinde cu unul din ceaiurile pe care doar ea știe să facă, încearcă să o readucă lângă ea : Ai exact aceeași mimică ca și Simion când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează pe mama ta, că i-a fost destul să se depărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce ne trebuie pentru a supraviețui și mai ales să nu sufere copiii. Într-o dimineață, sania lui Axel a venit să ne aducă o parte din obiectele strict necesare cerute la care mai adăugase de la el un pachet de ceai și o căpățână de zahăr ale căror gusturi le uitasem. Ulitia i-a mai dat ultimele bancnote destinate primului an al detenției și Axel a promis să ne aducă noi provizii pentru Crăciun. Ne-a mai spus că despre armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cenușie pe care o scotea dintr-o gamelă care părea nouă, atât era de lucioasă. Pe primusul aprins din colțul camerei era o cratiță de tuci. Doctorul mi s-a adresat în limba germană : "Nu-ți pot propune decât un ceai, după care mergem să facem un tur rapid al spitalului și intrăm într-o operație, dacă nu apare nici o altă urgență. Ești cea mai calificată ajutoare a mea, vei face anestezia și-mi vei da cele trebuincioase la mână. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a urmat gândul "Cum o să mă descurc ?" Gerhard nu mi-a răspuns nimic, dar chipul i-a fost luminat de un zâmbet fugitiv care a făcut să răsară în mine, plăpând, firul încrederii în el și în mine. Am băut ceaiul repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici un cuvânt rostit de vreo una din ele, nu știa din ce parte să le abordeze, deci a trecut la tonul care nu admitea replică. "Dumneata, babușca, o să ai grijă de curățenia casei în care locuim cu toții și de pregătirea ceaiului de dimineață, se adresă el Ulitiei. Mai trebuie să îi însoțești pe Minodora și Vasili când vor ieși în pădure să culeagă plante. De mâncat o să mâncăm cu toții la cantina spitalului ceea ce voi, Ana și Olga, o să pregătiți. Asta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu ne-ar fi reamintit în permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care să mă ajute să termin povestirea calvarului nostru. Ți-ar cădea desigur bine și ție, te văd cam palidă și mai ai nevoie de forțe. Mai avem și ceva urdă, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care să mă ajute să termin povestirea calvarului nostru. Ți-ar cădea desigur bine și ție, te văd cam palidă și mai ai nevoie de forțe. Mai avem și ceva urdă, niște zacuscă și dulceață de zmeură așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă spăl, înainte ca tu să continui, dacă îți vei reface puterile. Da, mă simt în stare să continui deși mi-a rămas de istorisit partea cea mai grea, cea mai oribilă a vieții noastre din detenție, continuă Teodora după ceaiul și bunătățile amintite. În numai câteva zile de la începerea noii vieți de către dezrădăcinații din Brodocul nostru siberian, viața spitalului pentru femei a căpătat alt ritm. Nu încetau să sosească femei care să aducă pe lume prunci al căror viitor, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în țări cu contururi și nume ciudate. Noi, cei trei adulți, Marina, Gery (cum îi spuneau copiii lui Gerhard când nu era de față) și cu mine ne-am mai îngăduit câte o ceașcă, sau mai bine zis gamelă, de ceai. În jurul ei limbile s-au mai dezlegat. Am aflat că iubitul Marinei, tatăl copilului pe care nu dorise să îl aducă în această lume, profesor la universitatea din Leningrad, fusese și el arestat și condamnat la muncă forțată, bănuit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nopții când a reușit să mă înduplece să intru. Acolo, în camera comună din baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce oră a zilei este, nu simțeam nici foame, nici sete, nici frig, nici cald. Cred că dacă tăiai o bucată din mine sau îmi smulgeai o mână sau un picior aș fi rămas la fel de inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceva !" Încă o noapte de așteptare mută; de data asta, Marina Pavlova a stat lângă mine și a încercat să îmi citească sau povesteas-că ceva și nu a uitat să pună lemne pe foc; spre dimineață mi-a adus un ceai cu gust ciudat pe care, la insistențele ei l-am băut și am adormit aproape imediat. În zorii zilei următoare, Gerhard a încălecat unicul cal al spitalului și a luat drumul spre Cingaly unde se găsea și o secție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cules mlădiți de soc și am scormonit pământu ca să scoatem rădăcini de păpădie (taraxa oficinal) pe care leam spălat bine în părâu și leam pus la uscat la soare. O să facem amestec de patru plante din care se pot fierbe ceaiuri bune pentru dureri de cap și de inimă. În josul paginii : mama dicturează și noi doi Vasili și eu scrim la sfârșit ea face corecturi și pune note 10 pentru cel mai bun, 4 pentru cel care face greșale trebu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea era scris cu litere albe, cred că din smântână MINODORA și erau înfipte douăsprezece lumănărele aprinse pe care a trebuit să le sting dintr-o suflare. Am simțit eu că de ùultă vreme nu ne mai dădea zahăr la ceai ca să facă o prăjitură. Gery și Marina Pavlova mi-au adus în dar două cărți cu ilustrate una despre corpul omului și una despre animale necunoscute. Păcat că ambele sunt scrise cu litere rusești. Vasili a cioplit pentru mine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sperase să îl mai simtă vreodată atât de aproape cât i-a fost în prea scurtul răstimp cât i-a simțit prezența și i-a perceput gândurile atât de limpede de parcă ar fi stat de vorbă în jurul unei cești de ceai. Întâlnirea nu a avut în ea nimic spăimântos, nimic care să îi sugereze că moartea ar fi altceva decât sfârșitul unei vieți. Dimpotrivă a confirmat existența unei alte vieți, a acelei vieți a sufletelor în care se poate intra doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a privit-o. Deîndată și-a întors privirea de la ea și și-a îndreptat-o interogator întâi spre Alindora, apoi spre mine. Obrajii împurpurați ai Minodorei au devenit dintr-o dată albi ca varul. Vasili a rămas cu noi la un ceai după ce ne-a înmânat cu oarecare emfază darurile aduse pentru noi, tot felul de bunătăți de a căror existență uitasem : icre negre, cafea, ciocolată, bomboane fine... Mai era și o ochioasă eșarfă de culoare azurie cu fire lucioase care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atâta grijă de tine ca să crești mare și sănătoasă... Și nici Lupul să nu te pape ca pe iezișori... Da pe iezisoli nu i-a dulut? Ba da! Cum? Așa cum te-a durut pe tine când ai băgat degețelul în ceaiul fierbinte... Tale, tale, bica!... Tare, tare, fetița!... Așa de tale cum l-a dulut si pe Costi când l-a lovit masina si a mulit? Așa-așa, fetiță cuminte! Dal oamenii se mai întolc acasă după țe mol? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
daruri cerești. Să zăbovești cât îi putea mai mult asupra cărții că pentru asta te-am dat la școlile cele mari. Nu mai pierde timpul, mamă, că le știu pe toate câte mi le spui! Urmează dădăceala cu distracția, cu ceaiurile, cu prafurile, cu fumatul, cu bolile lumești și câte altele. Le știu pe toate pe de rost, mamă, că am vorbit și cu diriga! Oricum, poți să fii sigură că eu știu cât se poate de bine pentru ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea că s-a ars la limbă cu ceaiul în acea dimineață. Nu a întârziat, deși nu s-a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]