3,958 matches
-
crezământ. Oare cine-n astă lume să ne fie de folos Și ce Domn este mai mare peste lume ca Hristos? Fie unul cu dreptatea rânduit ca s-o împartă Și ce-om pune noi la cale, în războaie, fără ceartă Să se facă, însă dreptul de a face-așezămînt Ori să deie din Moldova chiar o palmă de pământ; Nici noi toți, nici unul singur să nu-l aibă dintre noi; Și uniți la vremi de pace și la vreme de război
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de sus și [cei] de jos, Să alegem singur rege în Moldova pe Hristos. {EminescuOpVIII 221} Nu pe altul. La-nălțarea-i să s-amestece străinii? Ci cu toții direptatea rânduiți să o împartă, Noi să punem tot la cale fără vorbă, fără ceartă. Nici cu toții împreună și nici unul dintre noi Să nu dea-ndărăt naintea dușmanului în război, Nici cu toții împreună și nici unul din câți sunt Să nu poată da din țară vreun petec de pământ ". Tu ziceai aceste toate... Ne-nvoirăm chiar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oamenii mureau în oraș, iar în afară de el țara se pustiia. În mizeria aceasta, oameni mai bătrâni [î]și aduseră aminte de acel cuvânt care li se prevestise de mai înainte: " Veni-va războiul doric și ciuma în urma lui. " Se ridică ceartă între oameni că prin vorba aceea a bătrânilor nu se înțelegea ciuma (loimos), ci foametea (limos ). Însă în împrejurările de pe atunci predomni esplicarea că de ciumă ar fi fost vorba; căci aducerile aminte ale oamenilor prind formă după cele ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și să-și apere propriul lor pământ și-i opri totodată de alte incursiuni, procurând prin aceasta romeilor un armistițiu binefăcător și multă ușurare. Marele duce Roman căuta îndealtmintrelea în cazul acesta și de interesul său propriu: căci căzuse la ceartă și luptă cu Rurik, principele de Kiev, și cumanii luaseră parte contra lui ca aliați ai lui Rurik. Roman, domnitor cu putere de acțiune și viteaz, învinse în lupta aceasta, pricinui mari pierderi vitezei trupe auxiliare a cumanilor, care lupta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
populațiunilor sale contra împărăției romane din Răsărit, acest protivnic de căpetenie urât tuturor câți nu erau greci, precum și în ținerea la un loc, dictată de legea conservării de sine, a unor naționalități slabe contra asupritorului puternic al existenței lor. Căci certuri serioase și ciocniri crunte nu-l amenințau pe noul stat numai despre partea împăraților grecești, ci și despre împărații latini din Constantinopole, precum și din partea regilor Ungariei, cari pretindeau suveranitatea asupra Bulgariei. Dar, prin o politică cu minte, cei doi domni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari pretindeau suveranitatea asupra Bulgariei. Dar, prin o politică cu minte, cei doi domni români știură să conjure primejdiile situației. Împăratul Germaniei Frederic I (Barbarossa), pornind în cruciată spre Palestina la anul 1189, luă drumul preste Serbia, dar începu o ceartă rea, care era să fie aproape ruptură, cu-mpăratul grecesc, Isaac Angelos, care se supără cumplit pentru violarea teritoriului său; ci îndată ce se-ntîmplă aceasta, se grăbiră atât principele sârbesc, Niemania, cât și frații Petru (Kalopetrus) și Asan să-i propuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a respinge cu succes noua năvălire a aliaților și a conjura furtuna momentană. Afară de asta a mai fost o favorabilă dispoziție a sorții pentru împărăția latină că Vatatzes, neprivind cu ochi buni cucerirea Traciei de către romîno-bulgari, încăpu într-o ceartă vehementă cu Ioan Asan, a căreia urmare a fost că acest din urmă, precum am spus deja mai sus, se alie cu latinii contra lui Vatatzes, prefăcîndu-se din aliat în dușman fățiș. Cu cât mai învederată ieșea la iveală intenția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu Curtea, anume lângă locul Labisda, pentru a aduce în persoană omagiul lor împăratului și pentru a-i vesti că predarea e împlinită. Nu numai Melenik se predete astfel, ci și alte orașe, târguri și tării trecură fără luptă și ceartă, fără lovitură de sabie și vărsare de sânge în mînile împăratului romeic. Stenimachus și Tzepaena, împreună cu toate localitățile răzimate de munții Rhodope, se declarară supuse împăratului, încît râul Hebrus forma de acum înainte granița între teritoriul romeic si cel bulgăresc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să surpe șovăitorul stat româno-bulgar. O privire retrospectivă asupra decursului evenimentelor de la acel domnitor încoace confirmă observarea aceasta. Încă regele Bulgariei, Ioan Asan, al cărui popor începuse a primi încet-încet oarecare civilizație, se îndușmănise din nou cu latinii în pornită ceartă de interese; iar aceștia încheiaseră în contra lui o alianță cu sălbaticele oarde de cumani, carii în urmă pătrunseră prin inima Macedoniei cu sabie și cu foc. Cu atât mai favorabilă deveni situația pentru cumintele și activul regent Ioan Ducas Vatatzes
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și în Evanghelie risipitorul bogat îi zice lui Avraam tată, cu toată nespusa depărtare și deosebire între ei. Tot așa de puține scrupule căta să aibă recunoașterea apelațiunii la Roma, căci abia se va găsi vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea în rugăciuni, trebuie să se admită în vederea scopului de folos comun, căci Dumnezeu însuși a primit fire omenească și s-a supus răstignirii pentru a mântui omenirea; deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate relațiile sociale și duse ura și persecuția pîn-înlăuntrul relațiilor de căsătorie și de înrudire. Cele două partide rupseră orice comunitate întreolaltă, se fereau una de alta în societate și în daraverile negustorești, ba chiar între frați se ardică făclia certei religioase. Schisma, pospăită pe dinafară și numai abia de catră împăratul, irupse fățiș în cler și popor c-o pornire îndoită și fără măsură, iar partidele întărîtate aruncau una asupra alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără rezultat, întocmai ca și încercările sale de-a liniști pe arseniani, cari de la nedreapta scoatere din scaun a lui Arsenie nu mai recunoșteau legitimitatea niciunui patriarh. În fine, în anii 1283 și 1285 se restabili învățătura veche
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altul, la latini fanatismul și pofta de-a domni, la greci grija neatârnării lor naționale, și de această incompatibili late dinlăuntru se spărgeau toate încercările de unire în afară. Un noroc deosebit a fost pentru greci că venețienii încăpură la ceartă și război cu ungurii pentru pretențiile lor reciproce de teritoriu, încît nici unii nici alții nu putură urma numaidecât planurile papei contra Bizanțului. Dușmănia Eulogiei și a Mariei contra împăratului Mihail. Complicația bisericească a împărăției romeice avu chiar de la început un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predarea cetății Mesembria, făgăduită în mod solemn, arătând prin acest refuz o răutăcioasă îndărătnicire; dar supărarea reginei crescu și mai mult prin întărîtarea mumei sale Eulogia, sora împăratului. Aceasta își atrăsese dizgrația împăratului pentru că prea s-amesteca cu zel în certurile religioase, căci nu numai că tăie orice comunitate religioasă cu fratele ei, dar încă atrase la sine pe o mulțime de inițiatori și părtinitori ai schismei, pe cari-i încuraja și le dedea sprijin cu sfatul și cu fapta. Aflând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
imediată; toată masa pestriță de nespălați, cari alergaseră sub steagul lui Pseudo-Lachanas se risipi numaidecât spre cîteși patru părțile lumii, fiecare spre casă. De atunci steaua lui Pseudo-Lachanas au albit pentru totdeauna, fără de-a-ncerca să se înflacăre din nou. Certuri de tron în Bulgaria. Sfentislav se ridică biruitor. Nu ar fi fost cu putință și nici ar fi izbutit viteazul Noga de-a se urca la deplina neatârnare și la înalta demnitate de han, daca, trimis ca simplu căpitan de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor decât prea puțin sau deloc. Puținele trupe auxiliare adunate prin stăruințele papei de pe la potentații străini nu putură prezerva Regatul maghiar de puternicele talazuri furtunoase ale năvălirii mongolilor și a fost curat o întîmplare favorabilă a sorții că mongolii, în urma certurilor dinlăuntru izbucnite după moartea marelui han Ugetai, se văzură constrânși a se întoarce în patria lor asiatică, mântuind Europa de apăsătorul vis aievea al predomnirii lor și a furiei lor de distrugere. {EminescuOpXIV 158} Și alte măsuri de apărare, luate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-o vreme și fiecare din ele pe socoteala lui să dovedească și să facă a li se recunoaște pretențiile de cătră un al treilea principe, care hotărî să descurce cestiunea cu tăișul săbiei. Când se născu în urma acestora o ceartă serioasă pentru posesiunea Basarabiei între regii din Polonia și Ungaria pe de o parte și Tartarhanul Usbeg pe de alta, papa Benedict XII adresă o scrisoare prietenoasă Tartarhanului, propuindu-i mijlocirea sa pentru împăcarea certei și rugîndu-l să revie de la intenția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Când se născu în urma acestora o ceartă serioasă pentru posesiunea Basarabiei între regii din Polonia și Ungaria pe de o parte și Tartarhanul Usbeg pe de alta, papa Benedict XII adresă o scrisoare prietenoasă Tartarhanului, propuindu-i mijlocirea sa pentru împăcarea certei și rugîndu-l să revie de la intenția de-a ataca cele două regate. Nu era ceva estraordinar, ci tocmai în spiritul chemării Scaunului roman de-a se folosi și de această ocazie pentru încercări de convertire asupra Tartarhanului. Pretențiile de suveranitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dar nu numai pe terenul confesional, ci și pe cel politic. Principatele dunărene erau mult pețite, de se certau pentru ele. Împăratul Carol IV, care măritase pe fiică-sa Anna după marchioinul de Brandenburg Otto (Cel Leneș), începuse cu acesta ceartă serioasă pentru multele pretenții ce le avea asupra acelui marchizat, o ceartă care amenința să degenereze în război și la care ar fi trebuit să ia parte și regele Ludovic al Ungariei, pentru că era obligat la aceasta în mod categoric
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dunărene erau mult pețite, de se certau pentru ele. Împăratul Carol IV, care măritase pe fiică-sa Anna după marchioinul de Brandenburg Otto (Cel Leneș), începuse cu acesta ceartă serioasă pentru multele pretenții ce le avea asupra acelui marchizat, o ceartă care amenința să degenereze în război și la care ar fi trebuit să ia parte și regele Ludovic al Ungariei, pentru că era obligat la aceasta în mod categoric printr-o legătură formală și un tratat pe care-l încheiase cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Brațlav și atât de repede căzu Podolia în puterea biruitorului Witold încît lui Theodor Koriatowicz nu-i mai rămase alta decât să caute refugiu îndărătul zidurilor bine întăritei și aprovizionatei cetăți Kamenietz. Dar și acest oraș, cercetat rău printr-o ceartă ce se aprinsese între partea de garnizoană moldovenească și-ntre cea podolică, deschise curând după aceea porțile sale învingătorului, care luă prins pe învinsul Theodor Koriatowicz și-l trimise la Wilna. Căderea căpitanului rutean nu rămase fără urmări pentru aliatul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașe, le dădea hotare suficiente, dăruia pe boierii ce se distingeau și pe oștenii viteji cu moșii și puse în fine temelie la înființarea unei călărimi regulate, de care avea nevoie pentru apărarea țării sale. Cu toate acestea intră în ceartă și scurt război cu Mircea; viteazul voievod al Valachiei, în a cărui prinsoare își încheie scurta sa domnie. Fratele său mai mic, Alexandru, îi urmă în scaun. {EminescuOpXIV 201-214} {EminescuOpXIV 215} ART(E)A (REPREZINTAȚIUNEI) REPREZENTĂREI DRAMATICE DEZVOLTATĂ ȘTIINȚIFIC ȘI
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevărului. Căci ceea ce contrazice acestora e fals, pentru că-n asemenea caz inteligența e-n contrazicere cu regulele ei proprii, prin urmare cu sine însăși. Aceste criterii însă privesc numai forma adevărului, adică a cugetărei în genere, și-ntr-atîta sânt cu totul certe, deși nu suficiente. Căci deși o cunoștință poate fi cu totul conform formei logice, adică să nu-și contrazică sie însei, ea totuși poate contrazice obiectului. Așadar criteriul numai logic al adevărului, adică conformitatea unei cunoștințe cu legile generale și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apărare și-și pune și mai mult capul de-a reuși cu pretențiile sale. Un compt general însă a averei sale întregi și convingerea rezultată din el a siguranței unei mici proprietăți, pe lângă deșertăciunea unor pretenții mai mari, ridică orice ceartă și înduplecă la mulțămirea păciuită cu o proprietate hotărâtă, dar necontestabilă. Îndreptate contra dogmaticului necritic, care n-a măsurat sfera minții sale, prin urmare nu a determinat după principie hotarăle cunoștinței sale, care așadar nu știe dinainte cât și ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, cap. 60
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]