1,431 matches
-
umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului Politic, Mlynáø relata cum, „În acel moment, concepția despre socialism ți se estompează. Dar În același timp ești conștient că ea are legătură directă cu arma automată care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
remarcase faptul că, „Într-o ipotetică antologie a poeziei poloneze postbelice, un capitol Întreg ar trebui dedicat ironiei și chiar deriziunii la adresa intelectualilor occidentali și În special francezi”. Pentru Kundera, care era sceptic față de inițiative civice precum Carta 77, starea cehilor sub comunism era doar un apendice al problemei mai vechi a identității naționale și destinului lor În inima Europei, unde națiunile și popoarele mici au fost supuse dintotdeauna riscului dispariției. Rostul opoziției intelectuale din țară și de peste hotare, credea el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Havel era de aceeași părere: comunismul era oglinda Întunecată pe care istoria o punea În fața Occidentului. Polonezii (cum ar fi Michnik) nu foloseau termenul „Europa Centrală” și nu vorbeau atât de mult despre „Întoarcerea În Europa” - În parte pentru că, spre deosebire de cehi, aveau posibilitatea de a urmări obiective mai apropiate, tangibile. Ceea ce nu Înseamnă că polonezii și ceilalți nu visau că Într-o bună zi vor fi părtași la beneficiile aduse de noua Comunitate Europeană, dând mitul ratat al socialismului pe fabula
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conducătorii comuniști au Început să-și trateze supușii ca pe niște consumatori, Înlocuind utopia (socialistă) de mâine cu abundența materială de astăzi. Alegerea a fost făcută deliberat. Cum spunea În 1970 În fața Comisiei Ideologice a partidului Vasil Bil’ak, stalinistul ceh care Îi invitase pe sovietici să-i invadeze țara În 1968: „șîn 1948ț lipeam În vitrine afișe despre cum va fi socialismul, iar oamenii erau receptivi. Era alt entuziasm, erau alte vremuri; astăzi nu mai putem să punem afișe, astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țară. Așa cum am văzut În capitolul precedent, Carta 77, organizația civică a lui Havel, strânsese doar două mii de semnături la o populație de 15 milioane. Bineînțeles că oamenilor le era frică să critice deschis regimul, Însă trebuie spus că majoritatea cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca multe alte economii est-europene, și cea cehoslovacă a fost orientată În mod deliberat, Începând cu anii ’70, spre producția de bunuri de consum elementare (și nu numai, În cazul cehilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca multe alte economii est-europene, și cea cehoslovacă a fost orientată În mod deliberat, Începând cu anii ’70, spre producția de bunuri de consum elementare (și nu numai, În cazul cehilor). Mai mult, Cehoslovacia comunistă imita În mod conștient, deși la un nivel mediocru, aspecte ale societății de consum occidentale, Îndeosebi În ceea ce privește programele de televiziune și petrecerea timpului liber. Viața În Cehoslovacia era anostă, mediul Înconjurător se deteriora, iar cenzura omniprezentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cetățeni apolitici, mult mai numeroși, care nu erau suficient de nemulțumiți pentru a protesta Împotriva situației - Îi făcea pe scriitorii disidenți ca Ludvík Vaculík să se Îndoiască de posibilitatea unor mari schimbări În viitorul apropiat. Istoria părea să fie Împotriva cehilor și slovacilor: din 1938 Încoace, Cehoslovacia nu mai reușise să recapete controlul asupra propriului destin. Așa se face că, atunci când poporul Însuși a preluat inițiativa În noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putem imagina o societate hibridă, În care organizarea totalitaristă a statului va coexista cu instituțiile democratice ale societății” - și, până În vara anului 1989, nici nu avea motive să spere la mai mult. Un factor nou a fost rolul mass-media. Ungurii, cehii și mai ales germanii și-au văzut În fiecare seară propria revoluție la știrile televizate. Pentru populația Pragăi, reluările evenimentelor din 17 noiembrie pe micul ecran au constituit un soi de educație politică ad-hoc, inoculând un dublu mesaj: „n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci autoconservarea: o bază sănătoasă pentru formarea unui stat, cum s-a dovedit ulterior, dar un fundament nesigur pentru democrație. Momentul de glorie În viața Uniunii Sovietice a fost așadar decesul. Un fenomen asemănător a fost „divorțul de catifea” dintre cehi și slovaci, consumat pașnic și amical la 1 ianuarie 1993. La prima vedere, scindarea Cehoslovaciei este un caz clasic de erupție a sentimentelor etnice În vidul postcomunist: „Întoarcerea istoriei” ca resurecție a națiunii. și chiar așa a fost trâmbițată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propriii protagoniști locali. Dar, la o privire mai atentă, divizarea țării În două state separate, Slovacia și Republica Cehă, demonstrează Încă o dată, la scară provincială și În inima Europei, limitele acestei teorii. Nu lipsea „istoria” invocată În astfel de cazuri. Cehii și slovacii, oricât de asemănători le-ar părea ei străinilor, au istorii diferite. Boemia și Moravia - provinciile istorice care formează Cehia - se mândresc nu numai cu un trecut medieval și renascentist În sânul Sfântului Imperiu Roman, ci și cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diferite. Boemia și Moravia - provinciile istorice care formează Cehia - se mândresc nu numai cu un trecut medieval și renascentist În sânul Sfântului Imperiu Roman, ci și cu un rol important În industrializarea Europei Centrale. În jumătatea austriacă a Imperiului Habsburgic, cehii s-au bucurat de o autonomie crescândă și de o prosperitate aparte. Praga, una dintre gloriile continentului, a fost până În 1914 un centru major al modernismului În literatură și În artele vizuale. Slovacii, În schimb, nu prea aveau motive de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care au fost Încorporați oarecum fără voie și slovacii, el a devenit al doilea oraș al noului stat, sub numele Bratislava. Cehoslovacia interbelică era democratică și liberală după criteriile din regiune, dar instituțiile ei centralizate Îi avantajau net pe cehi, care ocupau aproape toate pozițiile de putere și influență. Slovacia era doar o provincie, una săracă și destul de defavorizată. Același impuls ce i-a Împins pe mulți dintre locuitorii germanofoni (aproximativ trei milioane În total) să plece urechea la separatiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din vest, Slovacia părea mai puțin vulnerabilă la influențele străine decât radicalii și disidenții praghezi, care aveau acces la presa străină. Prin urmare, În represaliile din anii ’70 ei au suferit mult mai puțin. Cei devaforizați de autorități erau acum cehii 20. În lumina acestei istorii, scindarea Cehoslovaciei după 1989 va apărea, dacă nu ca o concluzie previzibilă, cel puțin ca un rezultat logic al anilor de ostilitate reciprocă, reprimată și exploatată sub comunism, dar niciodată uitată. Dar nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin ca un rezultat logic al anilor de ostilitate reciprocă, reprimată și exploatată sub comunism, dar niciodată uitată. Dar nu a fost așa. În cei trei ani dintre căderea comunismului și separarea finală, toate sondajele de opinie arătau că majoritatea cehilor și slovacilor favorizau o formă sau alta de stat cehoslovac comun. Nici clasa politică nu era divizată: și la Praga, și la Bratislava s-a convenit dintru Început ca noua Cehoslovacie să fie o federație, cu o autonomie considerabilă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teritoriile cehești exista o bază populară reală pentru acest obiectiv, nu același lucru se poate spune și despre Slovacia. Privatizarea, piața liberă și reducerea sectorului de stat nu au avut priză la slovaci, care depindeau În mai mare măsură decât cehii de slujbele din fabrici, uzine și mine Învechite și neprofitabile, aflate În proprietatea statului - „Întreprinderi” pentru ale căror produse nu mai exista o piață protejată și care nu puteau atrage capital străin sau investitori privați. Pentru unele cercuri politice și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mečiar, În căutarea unei baze pentru noul lui partid, a Îmbrățișat cauza naționalismului slovac (subiect pentru care nu manifestase până atunci prea mult interes). Slovacii, și-a informat el auditoriul, erau amenințați din toate părțile: de la planurile de privatizare ale cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar mijloacele de trai erau În joc, ci Însăși ființa națională. Propulsat de această retorică și de un stil kitsch, dar charismatic, Mečiar a repurtat o victorie clară la alegerile federale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
produs relativ puține prejudicii directe. Sub incidența ei au intrat 300.000 de oameni, care au făcut cereri de certificare; se estimează că doar 9.000 nu au fost validați - un număr surprinzător de mic În comparație cu jumătatea de milion de cehi și slovaci care și-au pierdut slujbele sau au fost eliminați din partid după 1968. Dar, pe termen mai lung, legea a lăsat un gust amar, alimentând cinismul cehilor cu privire la ce ieșise din „revoluția de catifea”. În Republica Cehă „lustrația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
validați - un număr surprinzător de mic În comparație cu jumătatea de milion de cehi și slovaci care și-au pierdut slujbele sau au fost eliminați din partid după 1968. Dar, pe termen mai lung, legea a lăsat un gust amar, alimentând cinismul cehilor cu privire la ce ieșise din „revoluția de catifea”. În Republica Cehă „lustrația” a părut să servească mai degrabă la legitimarea unei noi elite decât la abordarea onestă a trecutului recent. În iulie 1993, parlamentul ceh a adoptat o „Lege privind ilegalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sentimentele lor naționale erau mai puțin intense decât cele reapărute În țările foste comuniste. Dimpotrivă: dorința de autoguvernare era net mai pronunțată În Catalonia, să zicem, decât În Boemia, iar prăpastia dintre flamanzi și valoni mai mare decât cea dintre cehi și slovaci sau chiar dintre sârbi și croați. Diferența e că statele occidentale nu mai erau doar unități naționale de sine stătătoare, cu o autoritate deplină asupra locuitorilor de pe teritoriul lor. Erau, de asemenea, din ce În ce mai mult, părți ale unui Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
57 de ani. Cetățenii din statele foste comuniste nu aveau, bineînțeles, acces la asemenea estimări, dar majoritatea nu Își făceau iluzii cu privire la greutățile care Îi așteptau. Întrebați Într-un sondaj din 2000 când credeau că o vor duce mai bine, cehii au răspuns: „În cinci ani” (30%), „În zece ani” (30%), „În 15 ani sau mai mult” (30%), „niciodată” (10%). Deși scepticismul beneficiarilor era justificat, implicațiile formale ale extinderii masive a UE erau cât se poate de reale. Când tratatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
incomplete. Dacă ne gândim că RDG - ca să adaptăm afirmația lui Mirabeau despre Prusia sub dinastia Hohenzollern - era doar un serviciu de securitate dotat cu un stat, ea dovedea retrospectiv o capacitate remarcabilă de a trezi simpatia și chiar regretul. Pe când cehii Își admirau vechile haine, germanii se Înghesuiau să vadă Goodbye, Lenin, film În care ironia palpabilă față de neajunsurile, dogmele și absurditatea generală a vieții sub Erich Honecker era compensată conștient de o anumită simpatie pentru subiect și o atitudine mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lenin, film În care ironia palpabilă față de neajunsurile, dogmele și absurditatea generală a vieții sub Erich Honecker era compensată conștient de o anumită simpatie pentru subiect și o atitudine mai mult decât ambivalentă față de dispariția lui subită. Dar nemții și cehii, ca atâția alții din Europa Centrală, aveau deja prea multă experiență În materie de noi Începuturi bruște și traumatice la scară națională. Nostalgia lor selectivă pentru puținul care putea fi recuperat din ruinele trecutului era logică; nu Întâmplător, filmul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu sine alte riscuri. Este, În primul rând, un mod greșit de a scrie istoria, care elimină din poveste entuziasmul și angajarea sinceră de la Începuturi. În al doilea rând, această nouă ortodoxie avea consecințe de ordin politic pentru prezent. Dacă cehii, croații, maghiarii și toți ceilalți nu jucaseră nici un rol activ În episoadele tenebroase ale trecutului lor recent, dacă istoria est-europeană de după 1939 - sau, În cazul rușilor, din 1917 până În 1991 - era În exclusivitate opera altora, atunci Întreaga epocă devenea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de amintiri. Iar consecințele aveau să fie asemănătoare: În 1992, autoritățile cehoslovace au interzis unui documentar BBC (despre asasinarea lui Reinhard Heydrich la Praga, În 1942) să participe la festivalul de la Karlovy Vary, pe motiv că includea secvențe „inacceptabile” cu cehi demonstrând În sprijinul regimului nazist. Odată cu această reașezare a memoriei În Europa de Est postcomunistă, tabuul comparației dintre comunism și nazism a Început să se năruie. Politicienii și savanții au Început chiar să insiste asupra unor astfel de paralele. În Occident, juxtapunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai „neprietenoși” europeni, considerând exclusiv frecvența declarată a întâlnirilor cu prietenii, fără a diferi totuși semnificativ de Rusia, Lituania, Ungaria și Polonia. Doar unul din trei români (34%) declară că își întâlnește prietenii măcar o dată pe săptămână, față de 46% dintre cehi, 49% dintre germani, 58% dintre francezi, 62% dintre italieni, 66-67% dintre suedezi, spanioli și olandezi, 70% dintre turci sau 72% dintre englezi. Același diferențe tind să fie reproduse și în ce privește frecvența întâlnirii colegilor de serviciu sau a colegilor din asociațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]