9,103 matches
-
firavă a Vasluiului de altădată. Așa a vrut marele conducător. Ciuruitul de serviciu. Să fie totul betonat ! Natura a fost izgonită din oraș. Noroc cu actualul primar, specialist în conducerea arboretului, ce se străduiește, cu echipa sa, să îmblânzească betoanele cenușii moștenite. Tot mai goale ! Unde-i dl Zisu, de la care tata nu pleca fără un material de rochie. „Luați, părinte, că o să-i placă doamnei !” De fiecare dată avea dreptate, bonomul Zisu din Crucea Gării ! Unde-i bâlciul de odinioară
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BALADA GÂNDULUI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului BALADA GÂNDULUI La poarta sorilor de seară scriu balada gândului, ciugulit de păsări-liră; încep să mă caut în cenușa unei ierni -plecată și umilă-. Dintr-o lacrimă rotundă picură suflete pierdute, uitate undeva, în memorie, tresărind la ding-dongul unui clopot din balada gândului, -scrisă la poarta sorilor de seară-. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: BALADA GÂNDULUI / Florica Gomboș : Confluențe Literare
BALADA GÂNDULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383152_a_384481]
-
înșir speranțe în aleasă salbă Peste oceane întinse, mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții cu căldura din inima mea. Cenușă adun... renasc din propriul scrum Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale, Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,, Valentina Geambaș 10.01.2015,Foto internet Referință Bibliografică: ZÂMBET DE
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
un demult... demult trecut, am apărut scânteia, ce-a întețit focul lăuntric al mării iubiri, arzând vâlvătaie, cu brațe de foc ridicate, intru purificare, spălând și... curățind cu lacrimi bucuria cunoașterii, a ceea ce sunt, a ceea ce ești, prin explorare în cenușă viitorului și în cea a trecutului, spre aducere aminte de noi. Am văzut că sunt pasărea în flăcări, în dorința ei de viață, născându-se și inaltandu-se, pentru eliberare prin iubire, ca petala de mac, în vâltoarea stihiilor... Te-
NOI---BALANSUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383226_a_384555]
-
porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în ... Citește mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să treci de porțile sanatoriilorde reabilitare,asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de teiși gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane,dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă,nimic nu te poate compromite în ... Abonare la articolele
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o să-l mai repet! Profesorul Adam se enervase. Rău. M-am grăbit să-i cer scuze pentru Întrerupere - făcusem o greșeală neținându-mi gura, nu se va mai repeta, putea să fie sigur de asta... În timp ce-mi puneam cenușă-n cap cu toată convingerea de care eram În stare, mă Întrebam nedumerit În gând ce naiba putuse să-l supere atât de tare. În fond, dacă cineva greșise, nu eu eram acela, eu nu făcusem altceva decât să-i semnalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Va cer scuze, a fost fără intenție. Puneți-o pe seama obiceiului prost al femeilor de a vorbi mai mult decât trebuie. Astea suntem, ce vreți? Doamna Sonia Anderson mă cam lua peste picior, dacă interpretam eu corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atât de mult aici. Veștile rătăcesc zile întregi prin păduri. Chiar și știrile de la radio vin cu întârziere. — Și? — Și înainte să plece și-a agățat pe perete toate cele treisprezece tablouri, a ars schițele în cadă și a pus cenușa în cinci pahare de vin pe care ni le-a lăsat, împreună cu cartea lui de vizită. „Să vă fie de bine“ - numai atât a scris pe ea, dar nimeni nu se aștepta la mai mult. — Ce frumos. — Da, ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au sărăcit toată valea asta, ei și nenorociții de politicieni pe care-i pun să ne conducă“. Nu prea avea un loc de muncă stabil, așa că stătea pe verandă mai tot timpul și privea ținutul. Curtea noastră era plină de cenușă și de câteva buruieni care crescuseră în jurul scărilor și al verandei. Era greu să te joci în curte fiindcă nu prea aveai ce să faci, iar dacă se întâmpla să cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și privea ținutul. Curtea noastră era plină de cenușă și de câteva buruieni care crescuseră în jurul scărilor și al verandei. Era greu să te joci în curte fiindcă nu prea aveai ce să faci, iar dacă se întâmpla să cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu puteam să mă joc nici în spate, pe deal, fiindcă era plin de șerpi, așa că m-am obișnuit să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu puteam să mă joc nici în spate, pe deal, fiindcă era plin de șerpi, așa că m-am obișnuit să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era distractivă numai când ploua. Atunci puteai s-o aduni în bulgări ca pe ciment și să construiești diguri, lucru ușor de făcut, cu toată apa care cobora de pe dealuri când ploua. De ploaie trebuia tot timpul să ne temem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că acoperișul ne făcea probleme, nefiind reperat de atâta vreme, dar necazul cel mare era cu fundația. Dealul era făcut doar din lut, iar când ploaia venea în jos pe deal, fundația se scufunda în noroiul moale. De-aceea era cenușă în curte, ca să poți merge pe-acolo după ploaie. Dacă te duceai pe deal după o ploaie, erai însă nevoit să porți cizme. Când m-am uitat prima oară la casă, mi-am dat seama că e înclinată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători nu vor putea niciodată să crească din lutul și cenușa aceea. Tanti Mae s-a supărat totuși pentru că ei îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să-și imagineze că sunt trandafiri pe el, chiar dacă nu erau. Trenulețul meu era un lucru minunat, totuși. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de după-amiază. Soarele apunea chiar în spatele furnalului Renning, care arăta ca un băț negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era un alt sunet, un trosnet ceva mai slab. L-am văzut cum căra niște saci pe umăr. În spatele lui era un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un trosnet ceva mai slab. L-am văzut cum căra niște saci pe umăr. În spatele lui era un băiat de culoare care ducea niște chestii mari, învelite în hârtie groasă. Tata le-a luat și băiatul s-a întors prin cenușă înapoi în oraș. — Mamă! Mi-am pus jos stiloul, pe caiet. A venit tata. A deschis ușa spre camera principală și am auzit cum se prăjeau peștii în bucătărie. — Bine, David, zise ștergându-se pe șorț de aluatul gras. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce se întâmplase cu tata. Nu voiam să-l mai văd niciodată, dar eram curios să aflu unde se dusese. Am coborât și am ieșit pe verandă. Toate lucrurile pe care le adusese dispăruseră. Luna bătea atât de puternic peste cenușa din curte încât ajunsese să strălucească precum diamantul. Era încă noapte în vale și pinii de pe deal se clătinau foarte încet. Jos în oraș luminile de la ferestrele oamenilor se stingeau una câte una, lăsând doar câteva neoane să ardă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
chiar dacă nu-i acolo reverendul. Vedeam zona unde stăteam înainte, vedeam chiar casa în care am stat. Acum locuia altcineva în ea. M-am gândit la cât de norocoși trebuie să fie să aibă o casă drăguță în oraș fără cenușă în curte și un metru jumate de lut sub ea. Doamna Watkins locuia vizavi. La ea toate luminile erau stinse. Ne zicea mereu cât de devreme se duce ea la culcare. La ea în casă nu s-a certat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
A început un vânt răcoros care anunța întotdeauna ploaia și nu peste mult timp puteam auzi primele picături mari pe acoperișul verandei, pentru a le simți imediat pe genunchii mei. Loveau lutul cu un zgomot surd și constant și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae și cu mine ne-am ridicat și am intrat în casă. Am urcat în camera mea, m-am așezat pe pat și am început să mă uit pe fereastră la pinii care se legănau în ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o noapte de vară. În josul văii nu se simțea vântul, dar pe dealuri îți puteai da seama când venea luna martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită, iar lutul se usca și zbura sub formă de nori cenușii peste cenușă, până când nu îți mai dădeai seama că a fost acolo. Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din nou și te bucurai că e acolo ca să poți călca fără să-ți intre apă în pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită, iar lutul se usca și zbura sub formă de nori cenușii peste cenușă, până când nu îți mai dădeai seama că a fost acolo. Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din nou și te bucurai că e acolo ca să poți călca fără să-ți intre apă în pantofi. În seara aceea, erau lumini puternice lângă școală, unde puseseră cortul. Era prima noapte, ceea ce însemna că aproape toată lumea o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și, în afară de paznic, rămăsesem chiar ultimii. Acum era aproape ora unu. Sus, în depărtare, vedeam casa noastră cu luminile aprinse. Mai că simțeam patul sub mine, dar tanti Mae mergea încet. Chiar când am intrat în curte, de puteam auzi cenușa scârțâind sub tălpile noastre, tanti Mae s-a întors către oraș și a apucat-o pe mama de braț. Nu m-am gândit niciodată că o să fiu fericită aici, știi? Apoi a mai aruncat o privire peste dealuri și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
perioada când mă bucuram cel mai mult că locuim pe deal. Totul se mișca. Vântul făcea pinii să se clatine ușor, iar micile animalele se jucau prin iarbă și prin tufișuri. Uneori se întâmpla ca un iepure să alerge peste cenușa de la noi din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]