6,376 matches
-
scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie a lacului Obretinul Mare, ale cărui ape îmbrățișau cu dragoste și dărnicie miraculoasa conviețuire a zecilor de specii de păsări, ce staționau aici, din primăvară până toamna târziu, rod al milenarelor transhumanțe dintre Orient și Occident. Aici își desfășurau legăturile
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
întrucât precizase de la bun început că nu se va amesteca, invocând ”motive personale”. Totuși, dacă exista măcar o șansă infinitezimală de a-l face să se răzgândească și să intervină cumva, eram hotărât să o încerc. Într-o după-amiază ploioasă, cenușie, când aproape aveam impresia că plouă cu acid în ferestre și că orice ieșire afară ar fi devenit fatală (știam însă că nu e adevărat, ploaia de pe Pământ era absolut inofensivă), am interogat-o pe sora mea, una dintre puținele
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele? Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor. Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele?Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor.Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ce se propagă în ecouri ca chemarea unei fete morgana, a doua zi pornești cu rucsacul în spate pe firul râului către obârșie. Undeva mai sus privirea îți este încântată de frumoasa cascadă Ialomicioara. Printre stânci și arbuști, pe piatra cenușie, urci spre meterezele acestei cetăți și ajungi într-o șa în apropiere de vârful Bucura. De aici se desfășoară un spectacol inedit în dreapta unde se deschide gura uriașă a Văii Cerbului cu fascinația și enigmele sale, iar în stânga amețitoarea vale
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
Ca un iad în cap de mort, Țara, singura-mi avere, Mi-au vândut-o la export. Într-o lume rea, rapace Ca într-un coșmar pervers, Țara mea pe drumuri zace, E un cimitir în mers ... Într-o lume cenușie Cu zenit întunecat, Țara mea e o fâșie De lințoliu-ndoliat. Într-o lume-n care lumea Reciclează dumnezei, Cine, Doamne, să-și asume-a Țarii-mi vis în cârjele-i ... Într-o lume ca o larvă De hibrid om-mormoloc
FUGE ŢARA MEA DE-ACASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350428_a_351757]
-
tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat. A luat vătraiul
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
cumplită a hotărârii de a mă întoarce. Pe ea am regăsit-o când au plecat ei... cei doi... Acum știu că m-am întors pentru ca ei să plece. Asta am putut decodifica din vis. Restul însă rămâne în stâncile acelea cenușii și în ovalul sărutului câmpului cu cerul undeva nu mai există orizont, acolo unde totul este un tot, acel infinit indefinit al ființei... Am lăsat în pace visul. Spre seară, m-am apucat să scriu totul așa cum rămăsese în memoria
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
reușesc să scriu acest vis ceva mai complet. Și l-am scris. Încă simt toate acele vârtejuri ale furtunii, încă simt acea bucurie, încă simt sarea lacrimilor atinse cu limba însetată, lipită aproape de stânci. Nu știu cum am trecut lanțul de stânci cenușii. Voi descoperi sau mi se va releva cândva. Poate în al doisprezecelea an care va trece. Atunci voi regăsi cascada sau se va naște alta, anume pentru privirea mea. Domnul știe! 4 iulie 2014 Referință Bibliografică: Visul / Anne Marie Bejliu
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și am intrat pe aleile parcului Belu. Liniștea era tulburata, din când în când, de șoaptele aersoanelor ce stăteau pe scaunele albe, ca de marmură, sau negre, ca
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
unei ere târzii, anxietatea unui nou început. Cel bolnav avea dovada sănătății, cel sărac - a bogăției, cel pierdut - a credinței. În seara aceasta, durerea nu va mai acoperi Pămîntul, al-kimiya și gândurile străvechi vor schimba lumea. Ploaia se oprise. Norii cenușii coborau la orizont în vârtej depărtat. Trăsura udă atingea dantelele albe și grele. Domnița închise ochii și respiră adânc. „Toate cele de mai sus sunt asemeni cu cele de mai jos pentru că se săvârșește miracolul Unității.” Nu putea scrie și
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
multă siguranță m-am sprijinit de un gard de piatră scund, numai bine să-mi odihnesc un picior. De la acea distanță îmi permiteam să o privesc în voie. Avea pe ea tot o bluză albă, o fustă imprimată în nuanțe cenușii, capul tot plecat și umerii îndoiți anume să îmbrățișeze violoncelul. Urmăream grația brațelor în mânuirea arcușului. Să mă las furată de muzica lui Mendelssohn? Am respirat prelung urmărind muziciana la colțul străzii... Ca și ieri, când și-a terminat piesa
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
mai vechi și s-au dezmeticit înțelegând că „nu există suferință fără rost (...), suferinzii sunt garda de onoare a lui Dumnezeu” (interviu preot Ioan Sabău, 17.08.2008, sat Foldt, jud. Hunedoara, arhiva personală a autorului). Încercând să depășească imediatul cenușiu și disperant ei descoperă cu surprindere că : „...e păcat să ne pierdem vremea la închisoare și să nu ieșim mai buni de aici decât am intrat” (interviu Gherman Octavian, 06.08.2009, Cluj Napoca, jud. Cluj, arhiva personală a autorului). În
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
rămâi, până în ceasul când te voi uita. Când vremea te va scoate din gândul și din inima mea, o să redevii Lina cea frumoasă, la fel de chipeșă și de tânără cum ești în noaptea asta. Până atunci însă vei fi o broscuță cenușie și neînsemnată și vei locui, iată, chiar în bulboana aceea”. A isprăvit de vorbit și apa l-a sorbit în afund, netezindu-se ca mai înainte. De fapt, totul era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și de rezistență a materialelor ! Pentru asta trebuie să știi o altfel de carte. Bucureștiului, nu întâmplător, i s-a spus Micul Paris în perioada interbelică. Unii merg la cacealma, și în zilele noastre. Supranumele pare imposibil acum din cauza betoanelor cenușii și cancerigene ale Ciuruitului&Odioasei. Doar câteva zone mă fac să cred că înaintașii aveau oarece dreptate. Perimetre pe care actualii edili le sufocă, prin tot felul de complicități (cu temelii de șpagă grea), cu excrescențe de prost gust, apărute
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
vastele piețe mobilate cu splendide fântâni cu povești fermecătoare. Iluminatul rareori la înaltă înălțime, mai mult la nivel mediu. Cu lămpi de epocă și stâlpi cu o personalități distincte. În funcție de cartier, de stradă, de clădirile din jur ... Stâlpii, banalii stâlpi cenușii din Micul Paris, la ei sunt verzi. Nici nu-i prea vezi, ascunzându-se pe după copaci. Care cresc liber pe străzi. Fără a fi hăcuiți în fiecare primăvară. Se vede că au specialiști în conducerea arboretului. Au specialiști și în
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată...! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie cenușie, mai încrețit sau mai neted...! Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că încununații austerității naționale au provocat grave și nimicitoare consecințe în rândurile copiilor României, nu un idol al lor
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
mai vechi și s-au dezmeticit înțelegând că „nu există suferință fără rost (...), suferinzii sunt garda de onoare a lui Dumnezeu” (interviu preot Ioan Sabău, 17.08.2008, sat Foldt, jud. Hunedoara, arhiva personală a autorului). Încercând să depășească imediatul cenușiu și disperant ei descoperă cu surprindere că : „...e păcat să ne pierdem vremea la închisoare și să nu ieșim mai buni de aici decât am intrat” (interviu Gherman Octavian, 06.08.2009, Cluj Napoca, jud. Cluj, arhiva personală a autorului). În
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
pe drumuri care, peisagistic vorbind, ne aminteau foarte mult de dragă noastră Bucovina. Diferența ar fi fost faptul că pe culmile împădurite cu foioase ale Toscanei, mai mereu, apăreau mici fortărețe, destul de sumbre dacă le raportai la peisaj, din piatră cenușie, iar pe văi culturile de vită de vie abundau. Să nu uităm că ne aflăm totuși la o altă latitudine iar acolo soarele este mult mai darnic decât în nordul țării noastre. La un moment dat am ajuns la o
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
urmă cu cinci ani era o ruină, iar cele cinci hectare de vie aferente fermei produceau mai mult lemn de foc. Ciudat ar fi faptul că, în ciuda a tot ce știm noi, clădirea rămăsese în picioare, nimeni nu furase pietrele cenușii ca să-și facă vreun coteț sau ca să le arunce în drum. Așa că, acum, o familie cu origini florentine dar cu ramuri în Guineea (!!) cumpăra fermă și, conform legii care apără valorile de patrimoniu, reface totul apoi, păstrând cu sfințenie specificul
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
de familie. După o mică ezitare, Carmen deschise albumul și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-un costum de marinar, șosete albe și pantofiori negri de lac. Părul blond cenușiu, cârlionțat cădea de sub bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort cu cinci lumânări.Stând în picioare
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
eliberării subconștientului scriitorului de greutatea conștientizată a existenței lui. El plămădea libertinajul pentru a arăta lumii cum este ea cu adevărat, lipsită de motivații morale, cu un corp acoperit cu haine de calitate însă cu o lipsă a concretizării materiei cenușie ca aspect organic al puterii de a discerne. În toată creația literară superrealistă, și nu numai, artistul creează personajul după sine, după ceea ce este el, cu defectele, cu frumusețile lui interioare, tocmai pentru a dovedi că această muncă este împărtășită
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
Mrojek. *** Alexandru Mirodan, în renumitul său „Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română” (volumul 1) vorbește despre marele poet israelian în termeni elogioși. Citez[2]: „Pe ulița scriitoricească el (Shaul Carmel - n.m.) aduce culoarea (fără de care peisajul ar fi cenușiu), zgomotul și furia (fără de care viața ar fi prea tăcută), precum și un iz de mititei la alegeri pe vremuri, sau Moși (fără de care întâmplările ar părea insipide la gust). Shaul Carmel este Pitorescul, de arătat obligatoriu turiștilor, ca Piața (Șukul
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
inginerii de texte nu recomandă să începi un text cu o propoziție atît de mălăiață, dar lăsați-mă să-mi tihnească bucuria). Tot cerul bătrîn și zdrențăros, care părea gata-gata să se prăvălească pe pămînt, s-a luminat. Norii uriași, cenușii, ce l-au acoperit cît a ținut iarna, au lăsat loc unei zări larg deschise. Peste tot lucesc băltoacele în soare. În vîrful nucilor din grădini graurii fluieră de zici că-s oameni, atrăgînd grăurițele cu fluierături care de care
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
nu mă speriam deloc, cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus. La luminița micii lămpi abia zăream ba umbra lăbărțată a unei mobile, ba un fel de piele de oaie atîrnînd într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram într-o cameră pătrățoasă, ci mă aflam într-un fel de oval de aer albăstriu, ca într-o capsulă cosmică
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]