11,711 matches
-
Analiza si-tuației economice a presei și pauperizarea vădită a jur-na-liștilor, prin reducerea veniturilor și restrângerea locurilor de muncă, a dus la o concluzie amară: incapabilă de solidaritate, dezor-ga-ni-za-tă și insuficient sindicalizată, comunitatea media a rămas singura profesie liberală fără statut cert și fără beneficii sociale. Scriitorii, ar-tiștii plastici, muzicienii, arhitecții, medicii, ma-gistrații, diplomații etc. stau sub reglementări stabilite în timp și se bucură de protecția lor. Care e situația jurnalistului din România, care a zburdat fluturând drapelul libertății de exprimare, în
Trebuie jurnaliștii să primească pensii speciale? Dar televiziunile ajutor de stat? [Corola-blog/BlogPost/92472_a_93764]
-
George Bacovia, un nume plutind printr-acest univers (cum singur și-ar fi dorit) sau „un cuib de inimă” - în inima iubitorilor de poezie?! În mod cert, George Bacovia rămâne pentru fiecare iubitor de poezie - un prinț al tăcerii și-al intimității singularizate. Retras (din proprie voință) în propriul turn de fildeș sau ivoriu (dar cu o conotație ceva mai specială), negreșit, el auzea vocea propriei conștiințe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
să o tratăm! Acei neuroni prost formați în perioada embrionară nu pot fi înlocuiți și ei nu vor inerva corect musculatura. Noi tratăm efectul problemei, iar cauza persistă, lucru care ar putea să ducă la recidivă. Totuși, indicația chirurgicală este certă: un pacient cu luxație neurologică de șold trebuie operat pentru că altfel își va pierde mersul. Unde vă pot găsi părinții care vor să le tratați copiii? Mă pot găsi în mai multe locuri. În sistemul public lucrez în cadrul departamentului de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92833_a_94125]
-
dezbinare națională. Poți fi și mai mare dacă produci scandal..., spun ei. Rău este că toate aceste rele la un loc, adăugate cu ... celelalte rele au urcat și-n sfere acadeimce. Eu zic că este inadmisibil ca un academician (de certă valoare de altfel) din conducere de instituție statal-culturală, să-l facă tâmpit sau escroc pe un altul fie el chiar și-n conducerea Academiei Române și dacă-i așa, este groaznic de rău. Eminescu este și va rămâne al nostru. Este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
Prescure ...nu făcuse nici un compromis cu ele!; ,,paradoxal, tocmai pentru că nimeni nu-i găsea vreun cusur, părintele a rămas doar un simplu profesor”) -, Ioachim Pârvulescu scoate în evidență bogata activitate publicistică a părintelui profesor, ale cărui studii și articole de certă valoare au văzut lumina tiparului în publicațiile de specialitate ale Bisericii Ortodoxe Române. Vasile Prescure este și autorul a două volume de referință: ,,În duhul credinței și al evlaviei ortodoxe” (Editura Mitropoliei Olteniei, 2006), respectiv, ,, Viața și învățătura Părintelui Arsenie
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Oare va înghiți breasla cu totul? Va extinde metoda de a plăti editori de renume ca „New York Times” să posteze filme video Facebook, infiltrându-se astfel în „lumea bună” a jurnalismului așa cum îl știam până mai ieri? Un lucru este cert: Facebook lucrează asiduu la proiectul „trending news”, fără să dea două parale pe elementul uman pe care îl presupune această meserie. Despre asta au vorbit câțiva foști membri ai echipei care îi face „presă” lui Zuckerberg: condiții de muncă infernale
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfânta cruce de pe Caraiman Să rostui rugăciuni - pe românește și să îmi intre-n casă an de an popi ortodocși, cu DOAMNE MILUIEȘTE... când ne mai bate bunul Dumnezeu printre păcatele terestre - certe, poetul păcătos...acesta...eu, să-L rog pe românește să ne ierte. ce bine e să plângi în limba ta! ce bine e să facem nunți ca-n basme când are cine binecuvânta prin viața ponegrită de fantasme. și când
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
și spirituale) pe nervurile acestora, pentru a coborî, a se adânci apoi, îndelung, asupra disecției în profunzime a țesuturilor, a decantării și degustării clorofilei și a realizării ecografiei fiecărei celule vii, fiecărei molecule; 3.Om de carte și profesor de certă vocație pedagogică, autor a zeci de volume, care însumează mii de pagini -, Dorin Uritescu stăpânește resorturile științei și artei de a nu cădea în ,,atomizarea” studiilor sale (deloc clorotice, dimpotrivă!), în care acribia documentării, arguția argumentației, sagacitatea conexiunilor și judecăților
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
șase ani și cânta, pesemne, mirabil, cu fermecătorul glas cristalin de copil ce nu mult după această vârstă avea să intre în laboratorul de șlefuire al profesorilor de muzică Ion Românu și Miron Șoarec. Se pare, fără a avea date certe în legătură cu aceasta, că ministrul Carol Loncear, originar din Bocșa Montană, ar fi sprijinit-o să se lanseze în lumina, splendoarea, dar și asperitățile carierei artistice. Fapt este că în 1950, Aurelia Fătu-Răduțu ia admiterea la Conservatorul din București, dovadă a
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
carierei artistice. Fapt este că în 1950, Aurelia Fătu-Răduțu ia admiterea la Conservatorul din București, dovadă a nivelului superior de studiu, și ardoarei de a și-l dezvolta, iar traseul ei solar prin cântecul de suflet, românesc, indică propriul talent, certa sârguință, seriozitatea, munca neîntreruptă. Ca om și ca artistă fermeca. „Era”, spune poetul Nicolae Sârbu, creionându-i portretul total, fizic și lăuntric, „o femeie frumoasă, cu o ținută statuară, cu păr negru și ochi căprui, tipul bănățencei, iradiind în jur
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
printre spiritele grosolane. Cum prea bine se știe, corpurile cerești, care orbitează pe ceruri dincolo de sfera Lunii, sunt perfecte și incoruptibile. Dacă acțiunea lor ar fi evitabilă, aceasta ar fi defectivă, și am avea o consecință incertă a unei premise certe, o cauză perfectă care dă naștere unor efecte imperfecte. Aceasta e contradicția pe care spiritul nostru o respinge. Ergo, destinul nostru e scris În stele cu o măsură exactă. Dante ridică degetul arătător, din instinct. Nu rosti vorba nego, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și Jupiter În Pești, atunci când s-a născut Mântuitorul. Dante Își Îndulci și el tonul glasului. — Ei bine, da, să lăsăm religia În seama preoților. Dar mai am un argument pentru a dovedi că al dumitale e falacios. Influxul stelar, cert și incoruptibil, acționează el oare și asupra mineralelor ascunse În sânul Pământului? — Neîndoielnic. Influxul lui Venus e cel ce determină virtutea antiavortivă a coarnei. După cum Marte face din onix un puternic leac Împotriva otrăvii. Și, În sfârșit, oare nu Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevoia să facă un gest tandru, s-o mângâie pe fată. în decursul istoriei, în vremea când ieșind aplecați și ușor buimaci din peșterile de la Neanderthal, oamenii se răspândeau care-ncotro în păstori și-n agricultori, asemenea gesturi aveau o certă semnificație cognitivă. Cu timpul, însă, datorită înăspririi relațiilor de producție și apariției la nivelul marilor imperii a unui rafinament greșit înțeles, gesturile de acest tip și-au pierdut conținutul lor gnoseologic, devenind artificiale, studiate, gratuite. Nu e de mirare astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat oare la ce cugeti? Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-o tragi de limbă pe această frumoasă copilă a vițiului și simțind în ele o certă tulburare - spuse cu același surâs fin Barzovie - mă gândeam cât de schimbătoare sunt toate ale omului. Tu, oșteanul care-ai învins la Strâmbu și Streaja, la Dâlga și Hârlău, la Berga și Rodna, la Borca și Târgul... — ... la Gâlma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se păru că aude vocea copilului. Venea mai de departe, de undeva din spatele lui. Acum nu mai semăna cu cea a lui Rândunel, dar în mod cert era un copil care vorbea. Nu mai ține, își spuse el în sinea lui, de data asta nu mă mai las păcălit. Pentru o clipă își puse întrebarea cum de se lăsase amăgit până atunci? Alungă repede gândul acela, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât, pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de o frânghie ca să coboare iar el, în semiîntunericul din zori, nu o observase. Mâine se va duce pe platou și, în mod cert, o va descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului în care acționase moșneagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întreb cum de nu mi-a dat și mie prin cap mai devreme? Nu fi obraznic! Nu-i vorba de obrăznicie. Sunt de-a dreptul șocat de părerea ta. Mă așteptam la o explicație rațională de la tine. Deocamdată, singurul lucru cert pe care îl știm este că cei șase oameni pe care îi lăsasem la treabă acolo, nu mai sunt, iar eu am scăpat ca prin urechile acului să nu le împărtășesc soarta. Exact asta vreau și eu să spun, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici cea mai mică îndoială că pistolul se afla în mâna lui. La fel de sigur era și că nu va ezita nici un moment să tragă asupra lui. Poate că nu l-ar fi nimerit în genunchi, așa cum promisese, dar în mod cert, de la distanța aceea, glonțul nu și-ar fi greșit ținta. Se mută în partea stângă. Nici aici situația nu era mai bună, deși poate că ar fi putut încerca ceva. Corpul cilindric îl proteja de privirile mercenarului. Dacă se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sfîrșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întîmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la satul Mărăști. Numele i-ar veni de la niște budăie pentru colectat apa, scobite în trunchiuri de copac și folosite la adăpatul vitelor. Pe locul unde a fost cătunul Buduioasa s-au găsit resturi ceramice, cărămizi, vetre de foc, dovezi certe a unei locuiri vechi. Nu știm nimic de soarta acestor oameni, ce soartă au avut după spargerea satului, unde s-au stabilit, dacă au rămas sau nu pe moșia Filipeni. Tot pe moșia Dobreana au fost împroprietărite, la 1864, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
te vadă, repeta Stroeve radiind de fericire. Strickland mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea, zise el. Nu prea știam de ce a spus asta, întrucât am avut senzația certă că am prins în ochii lui o licărire de recunoaștere. Nu mai cădeam atât de ușor pradă sfielii ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
au fost distruse. — Distruse?! — Mais oui. N-ați știut? — De unde să știu? E adevărat că n-am auzit niciodată de această lucrare. Dar am crezut că poate a căzut în mâinile unui proprietar particular. Nici acum nu există o listă certă a picturilor lui Strickland. — Când a orbit, ședea ceasuri întregi în cele două încăperi pe care le pictase privindu-și cu ochi nevăzători operele și văzând poate mai mult decât văzuse vreodată în toată viața lui. Ata mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pusese În siguranță mecanismul. Între timp, reflecta furibund. Meșterul Alberto nu făcuse parte din complot, și totuși moartea sa era, cu siguranță, legată de urzeala misterioasă pe care cineva o țesea la Florența, ceva În legătură cu marele Împărat. Și, În mod cert, cu mecanismul pe care victima Îl reconstituise. Dar asasinul nu căutase nimic În laborator, semn că știa deja că mașinăria nu se mai afla acolo. Prin urmare, de ce ucisese? Exista un singur răspuns logic: nu voia să rămână În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat se naște în fața lor... Te-ai întors târziu acasă/ Primul lucru ce-ai făcut?/ Ai așternut cearșaf și pernă/ În patu-n care am zăcut./ Cu țărâna stau în gură/ Și cu viermii mă tot cert/ Că nu poci ieși din groapă/ Să te bat și să te iert... La sfârșitul cu să te bat și să te iert, toți râd, e o romanță de mahala, o știu foarte bine, au lălăit-o de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca acest gen de istorii și desene să aibă un efect profund asupra lui. Și așa cum știți din propria lectură a cărții lui Berg, Kürten însuși era de părere că relatările despre cele mai lubrice crime îl afectaseră în mod cert. Își încrucișă picioarele, sunetul șuierător al ciorapilor ei ducându-mă cu gândul la ce se afla sus, la jartiere și, în cele din urmă, la paradisul de dantelă pe care mi-l imaginam acolo. Mi s-a strâns stomacul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]