1,453 matches
-
din Transilvania. În satul Werst (în traducerea română Verești) din Transilvania, ciobanul Frik remarcă într-o zi că din vechea cetățuie în ruine a baronului Rodolphe de Gortz, aflată pe un pisc deasupra trecătorii Vulcan, iese un fir de fum. Cetățuia era abandonată de zeci de ani, iar localnicii credeau că acolo erau fantome care veniseră să o ocupe. Tânărul pădurar Nic Deck, însoțit de doctorul Patak, decid să meargă la castel, dar sunt victimele unor întâmplări stranii. În acel moment
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
în zid îi vede pe Orfanik și pe baronul de Gortz, care părea să nu fi îmbătrânit. Ei așază niște cilindri stranii de-a lungul zidurilor și vorbesc de uciderea lui Telek. A doua zi era plănuit atacul agenților asupra cetățuii. Orfanik călătorește la Bistrița, ieșind pe un tunel secret, iar baronul rămâne în castel "„pentru a-i auzi încă o dată vocea”". Convins că Stilla era nebună și se afla în puterea baronului, contele Telek urcă în donjon unde văzuse anterior
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Transilvania aflată dedesubtul corului și conține morminte din secolele al XVI-XVIII. Este biserica în care Gheorghe Rákóczi I a fost ales principe al Transilvaniei și rege al Ungariei în 1631. Se crede că biserica a fost construită pe locul unei cetățui existente înaintea secolului al XIII-lea, unde la sfârșitul secolului al XIII-lea a fost construit un turn. Prima atestare scrisă a bisericii este din 1345, într-un document al regelui Ludovic I al Ungariei în care scrie că sighișorenii
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
apelat-o înainte de a-i cere permisiunea, dar, în afară de asta, pare a nutri ideea că totul s-a rezolvat conform planurilor sale: "M-ai servit bine", îi spune el lui Ai. Faxe este conducătorul Handdarei, o sectă religioasă care ocupă Cetățuia Ariskostor. O Cetățuie este un loc religios, asemănător unei mănăstiri, în care oamenii se pot retrage, petrecând "noaptea sau o viață". Faxe este Urzitorul Prezicătorilor Handdarei, ceea ce înseamnă că se află în centrul ceremoniei spirituale prin care aceștia prezic ce
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
a-i cere permisiunea, dar, în afară de asta, pare a nutri ideea că totul s-a rezolvat conform planurilor sale: "M-ai servit bine", îi spune el lui Ai. Faxe este conducătorul Handdarei, o sectă religioasă care ocupă Cetățuia Ariskostor. O Cetățuie este un loc religios, asemănător unei mănăstiri, în care oamenii se pot retrage, petrecând "noaptea sau o viață". Faxe este Urzitorul Prezicătorilor Handdarei, ceea ce înseamnă că se află în centrul ceremoniei spirituale prin care aceștia prezic ce se va întâmpla
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
a dezvoltat Prezicerea a fost de "a demonstra că este perfect inutil să cunoști răspunsul la o întrebare greșită." La sfârșit, după ce Ai a chemat nava să aterizeze pe Gethen, Faxe își face apariția ca membru al Consiliului Intern al Cetățuilor Handdarei, semn că era îngrijorat de guvernarea lui Tibe. Unul dintre cei treizeci și trei de Comensuali din Orgoreyn, este o persoană veselă, amuzată să îl vadă pe Estraven în exilul acestuia. El rememorează vremurile de demult petrecute împreună pe când Estraven era
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
conduși de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernau au intrat în Iași, însoțiți de câteva sute de moldoveni trădători cu scopul de a-l captura pe domnitor. La apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Trupele austriece au asediat Mănăstirea Cetățuia, dar în ajutorul moldovenilor au venit 2.000 de călăreți tătari care se stabiliseră cu câteva zile mai înainte pe valea Mănăstirii Aroneanu. Atacați de tătari și de moldoveni, austriecii au fost
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
intrat în Iași, însoțiți de câteva sute de moldoveni trădători cu scopul de a-l captura pe domnitor. La apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Trupele austriece au asediat Mănăstirea Cetățuia, dar în ajutorul moldovenilor au venit 2.000 de călăreți tătari care se stabiliseră cu câteva zile mai înainte pe valea Mănăstirii Aroneanu. Atacați de tătari și de moldoveni, austriecii au fost înfrânți. Puținii soldați scăpați cu viață au fost
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
dus la Sibiiu. Iar noi, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am biruit și i-am risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lângă movilă am făcut, lângă drumul mare din josul Cetățuii, unde a fost și războiul <...> acestu stâlpu, și am mers pe muntele care se cheamă Mestecănișul și pe muntele Suhardul. Pogorădu-ne pen codri și pe ape, am vinit în Țara Ungurească, într-un sat anume Rodna. Și de acolo, împreună cu
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
o casă aflată lângă Biserica Albă (biserică aflată chiar pe locul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană și care a fost demolată la sfârșitul secolului al XVII-lea). În secolul al XVII-lea unii ierarhi preferau să locuiască la mănăstirile ieșene (Cetățuia, Sf. Nicolae Domnesc, Golia), dar reședința principală rămânea casa de la Biserica Albă. Printr-un hrisov din 29 martie 1677, domnitorul Antonie Ruset (1675-1678) a hotărât mutarea reședinței Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași, întrucât, potrivit practicii bizantine, scaunul mitropolitan sau
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
Ierusalim, ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre care face următoarea consemnare: "„A doua zi am ajuns la orășelul numit Târgul Frumos: o biserică acoperită cu paie, șapte case, iar cetățuia pustie.”" La 18 iulie 1755, domnitorul Matei Ghica (1753-1756) a dat schitului de călugări din codrul Iașului, de deasupra Socolei, și bisericii domnești din Târgu Frumos "„agiunsă la străcăciuni”" "„o bucată de loc din hotarul Târgului-Frumos”". Nemulțumiți că schitul din
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
pâraie din culmea cetății numite: Valea Cetății, Valea Foii și Valea Sasului. Mai există în acea zonă și pârâul cu toponimul ""Pârâu al Cetățelii"", pârâu al cărui debit este preluat de Râul Mare înspre Avrig. Din cauză că locul unde este amplasată cetățuia este împădurit, un prim lucru obligatoriu continuarii cercetărilor a fost defrișarea terenului de copacii căzuți și de vegetație. Analizând topografia zonei precum și unele indicii al existenței unor structuri de apărare sau semne de amenajări interioare, a fost executată o secțiune
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
(n. 15 august 1914, București - d. 3 iulie 1980, Lakewood, statul Ohio, SUA) a fost medic și comandantă a „Cetățuilor de fete”, secția feminină a Mișcarii Legionare (1936 - 1938). s-a născut în 1914 ca fiică a lui Vasile Trandafir, profesor în învățământul secundar. A avut doi frați, Vasile și Ion, legionar și membru al Decemvirilor, un grup de zece
Lucia Trandafir () [Corola-website/Science/323390_a_324719]
-
membru al Decemvirilor, un grup de zece legionari care l-au asasinat și ciopârțít pe ziaristul legionar anti-Codrenist Mihai Stelescu. A început studiile medicale la București în 1932, în perioada studenției aderând la Mișcarea Legionară și participând activ la organizarea „Cetățuilor de fete”, ramura feminină a mișcări. A fost logodită cu Victor Dragomirescu, un alt membru al mișcării legionare. În 1936 îi succede Nicoletei Nicolescu la comanda „Cetățuilor de fete”. A publicat articole în presa legionară cu privire la rolul pe care femeile
Lucia Trandafir () [Corola-website/Science/323390_a_324719]
-
1932, în perioada studenției aderând la Mișcarea Legionară și participând activ la organizarea „Cetățuilor de fete”, ramura feminină a mișcări. A fost logodită cu Victor Dragomirescu, un alt membru al mișcării legionare. În 1936 îi succede Nicoletei Nicolescu la comanda „Cetățuilor de fete”. A publicat articole în presa legionară cu privire la rolul pe care femeile urmau să-l ocupe în societatea legionară După desființarea în 1938 a partidului Totul pentru Țară Lucia Trandafir a trăit ascunsă, la fel ca și alți conducători
Lucia Trandafir () [Corola-website/Science/323390_a_324719]
-
(n. ?; d. 10 iulie 1939, București) a fost o membră importantă a Mișcării Legionare, având gradul de comandant legionar și ocupând funcția de șefă a Cetățuilor de fete (organizațiile legionare de femei, echivalentul cuiburilor ai căror membri erau doar bărbați) din 1933, de la înființarea lor, și până în 1936 când a fost avansată în funcția de consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu și-a început studiile universitare
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]
-
în funcția de consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu și-a început studiile universitare la Facultatea de Filozofie a Universității din București în 1930, aderând în același an la Mișcarea Legionară. În 1933 a fost numită de către Codreanu la direcția Cetățuilor, secțiunea feminină a Mișcării Legionare, secțiune minoritară ca efectiv în cadrul Legiunii (în 1937, dintre cei 487.000 membrii, doar 8% erau femei). Viziunea Nicoletei Nicolescu privind rolul femeii în activitățile Legiunii era diametral opusă opiniilor lui Codreanu sau ale lui
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]
-
de activitățile menajere pentru a-și păstra feminitatea. Nicoleta Nicolescu era partizana unei implicări mai importante a femeilor în activitatea legionară, în acțiuni comune cu cele ale bărbaților, inclusiv în acțiuni paramilitare sau de sabotaj. Nicolescu a rămas la conducerea Cetățuilor până în 1936 când a fost avansată în funcția de consilier al Căpitanului, conducerea Cetățuilor fiind preluată de comandanta legionară Lucia Trandafir, Nicolescu păstrând însă un rol de consiliere a acesteia. A fost arestată la sfârșitul anului 1938, împreună cu alți membri
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]
-
mai importante a femeilor în activitatea legionară, în acțiuni comune cu cele ale bărbaților, inclusiv în acțiuni paramilitare sau de sabotaj. Nicolescu a rămas la conducerea Cetățuilor până în 1936 când a fost avansată în funcția de consilier al Căpitanului, conducerea Cetățuilor fiind preluată de comandanta legionară Lucia Trandafir, Nicolescu păstrând însă un rol de consiliere a acesteia. A fost arestată la sfârșitul anului 1938, împreună cu alți membri ai organizației legionare, fără ca acuzații specifice să-i fie aduse. A fost torturată și
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]
-
Paraclisul Mitropoliei, construit în 1853, unde este vizitat de arhiepiscopul Iașului și mitropolitul Moldovei și Sucevei Iustin Moisescu. "Pe 27 mai 1964 Studiourile Sahia filmează pentru realizarea documentarului în culori "Vechi și nou în RPR"despre picturile de la Voroneț, Sucevita, Cetățuia. Pentru noile picturi este luat exemplul picturii din Bucium, pictorul Vasile Păscu fiind considerat continuatorul celor vechi"- bibliografie album VASILE PĂSCU O VIAȚĂ PENTRU ARTĂ - autor Roxana Bărbulescu face câte schițe și acuarele după natură în zonele unde pictează biserici
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
Există de asemenea alte scări alipite de latura nordică prin care se comunică cu caturile de apărare, unde inițial se ajungea doar prin interiorul sălii și al sacristiei. În momentul închiderii hersei portalului de vest, biserica se transforma într-o cetățuie inexpugnabilă. Dacă totuși atacatorii treceau, ei mai aveau de trecut și de alte patru camere suprapuse, care puteau fi blocate fiecare în mod individual. Fortificația era prevăzută și cu camere de păstrare a proviziilor, de obicei slănina precum și o fântână
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
aparținând culturii Cucuteni au fost făcute în situl de la Fulgeriș - "Trei Cireși" (cercetări intreprinse de arheologul Lăcrămioara Istina), iar epoca bronzului este documentată prin descoperirile făcute la Pâncești, Soci și Petrești. Principalul obiectiv arheologic de pe raza comunei este situl Pâncești - "Cetățuia", plasat greșit în unele lucrări ca fiind în satul Răcătău (com. Horgești). Aici au fost evidențiate urme de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (cultura Cozia-Brad) și cultura geto-dacă (sec. IV i.Hr.-I d.Hr.). Așezarea geto-dacă face parte
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
Bărbulețu este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Satul se află în centrul comunei, mai sus de Gură Bărbulețului și mai jos de Cetățuia, de-a lungul râului Bărbulețu. Comună Bărbulețu este situat într-o depresiune a subcarpaților de curbura cu Dealul Bărbulețu (860 m), dealurile lui Coman (845,2 m) și dealul lui Iacob (708,8 m). Puternic fragmentată de rețeaua hidrografica a
Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324775_a_326104]
-
Siriu, Cascadă Pruncea (Casoca), Mănăstirea Cârnu, Herghelia Cislău, Pădurea Crivineni, Puntea suspendată Pătârlagele-Zaharești, Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din satul Muscel - Orașul Pătârlagele, Ansamblul bisericii Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta - comună Măgura Culmea Ciolanu: Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura, Biserica de la Buda-Crăciunești, Municipiul Buzău și împrejurimile: Dealul cu Lilieci - Cernătești, Pădurea Spătaru, Stațiunea Sărată Monteoru, Dealul Istrița Munții Buzăului: Masivele Penteleu, Podu Calului și Siriu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Panticeu din județul Cluj (interbelic) (1931-1949). A trecut la Biserica Ortodoxă Română, iar la 8 iunie 1949, după comasarea Episcopiei Hușilor cu cea a Romanului a fost ales episcop al Romanului și Hușilor. După alegere a fost călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași (29 iunie 1949), hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele (21 august) și înscăunat la Roman la 28 august 1949. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite cu
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]