2,711 matches
-
de națiunea cea mai "epuizată" de istorie din interiorul ei, națiunea franceză. Scriu iarăși că un Cioran de mâna a șaptea, o știu, dar... Îmi aduc aminte că eram prezent la Paris acum câteva săptămâni în cursul campaniei anti-Europa. Pe cheiul canalului Saint-Martin am fost oprit atât de comuniști cu steaguri și tricouri roșii, cât și de "altermondialiști" având roșu doar nasul de mucava, așa cum poartă clownii. În rest, erau îmbrăcați cu haine de firmă uzate cu gust. Europa va imploda
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
muzeul de arheologie, statuia lui Ovidiu din piața orașului. Totul era impresionant pentru mine. Din oraș am coborât în portul maritim unde aveam impresia că noi suntem un mușuroi de furnici printre macarale și siluetele înalte ale vapoarelor ancorate la chei. Am remarcat un vas cu pânze cu numele „Libertatea ”. Îmi amintesc că am trecut pe lângă niște baloturi din cauciuc crud de culoare galben-maroniu. Tocmai le descărcau de pe un vapor al cărui nume nu-l mai rețin. Din portul maritim am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bărbații din acest film sunt simple elemente ajutătoare) a cărui trăsătură comună este inadecvarea. Deservită de o tehnică pe care, e clar, nu o stăpânește, trădată în miezul aprins al convingerilor sale că un Visconti feminin este posibil, iată, pe cheiurile Dâmboviței, Malvina Urșianu ne-a răpit o oră și jumătate din viață cu o pledoarie al cărei schematism nu era departe de cel al unor emisiuni gen Reflector, dar pe care poate un realizator TV ar fi făcut-o ceva
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
apucat pe Ion?! mă mir, băgînd cheia în ușă. Tata! exclam. O fi venit cineva de la Ion de acasă și-mi aduce vreo veste de la tata, altfel nu mă chema Ion seara asta..." Trag cheia din ușă, bag legătura cu chei în buzunar și plec spre scări, uitînd de oboseală, suportînd cu stoicism durerile din mușchii piciorului bolnav. I-o fi tatii rău, poate că-i în spital și eu nu știu. După munca de-o viață, l-o fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și în același timp lunară, se afla în fundul unei ape, înecat și definitiv pierdut pentru mine. Fapt este că, imediat ce s-a întors, [individul] s-a și încuiat; dimineață, când a plecat, a încuiat toate ușile și unde nu erau chei a pus fotolii! Aseară a dormit aici prima oară. Noi două, Lila și cu mine, în vraiștea asta? Păi, Lila încearcă să mă consoleze; fără să i spun eu, s-a culcat în sufragerie, pe canapeluță, în timp ce individul sforăia de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fel și oriunde s-ar afla, în afara oricăror haine care se vor afla în sacoșe în fundul șifonierului** lui LUKE JAMES BRANDON. +ân afara cazului în care preferă geanta cea nouă DKNY, cu curele lungi. *și, de asemenea, inelul meu pentru chei de la Tiffany, pe care l-am pierdut, dar trebuie să fie pe undeva prin casă. ++plus orice reviste voi cumpăra de acum încolo. **și de care se va scăpa discret, în secret. (cont. pe pag. urm.) Zece Nu este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aude o bufnitură și încep să tușesc cât pot de tare. Cred că... stau de vorbă. Stau de vorbă. Christina îmi aruncă o privire urâtă. — Stau de vorbă! Ușa se deschide brusc și Laurel iese val-vârtej, cu o legătură de chei în mână. — Becky, acum voi face o scurtă vizită în apartamentul lui Amy, și ea ar dori să stea aici până mă întorc. Nu-i așa, Amy? Mă uit peste umărul lui Laurel în cabină. Amy stă în colțul camerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de greci, de lângă Constantinopol : „Pe atunci În orașul Arnăutchioi nu locuiau decât creștini [= greci]. Evreii frecventau puțin orașele nelocuite de turci, căci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri [...]. În timpul Săptămânii Patimilor nici un evreu nu Îndrăznea să se arate [pe chei]. Ștrengarii din Arnăutchioi, prinzând un contravenient, i-au uns barba cu smoală și i-au dat foc ; nenorocitul a alergat să se arunce În mare ca să scape de arsură” <endnote id="(315, p. 42)"/>. Tot un grec, Teodoros, slujitor În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și flancul vaporului ce se desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mă întreb de ce nu există așa ceva și în București, nu un talcioc oriental mizer, ci un târg civilizat, care ar atrage localnici și turiști). O ferie mai restrânsă era și în port și, după "marketing", priveam splendidele transatlantice ancorate la chei. Aici am admirat superbul "Queen Elisabeth 2", lung de 294 metri, purtând 1500 pasageri de lux deserviți de 1000 de persoane din echipaj, transatlanticele "Infinity", "Saga Pearl", "Amsterdam", "Cristal Simphony", "Deutschland", "Maxim Gorki", "Norvegian Crown", "Marco Polo"... Statisticile Ministerului Turismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de aceea au intrat treptat În vigoare, cu aprobarea părinților mei, alte reguli domestice, ținute În secret față de ea. Fără să știe asta (i s-ar fi frânt inima dacă ar fi știut), rămăsese parcă atârnată de legătura ei de chei, În timp ce mama se străduia să-i alunge cu vorbe mângâietoare bănuielile care-i mai treceau uneori prin mintea tot mai tulbure de bătrână. Unică stăpână pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-am fost mai curios În anii următori, când mama depăna amintiri despre acele vremuri. Erau tot mai dese perioadele În care intra Într-o stare de inconștiență; În timpul unei asemenea crize a fost transferat În locuința lui provizorie de pe Cheiul Palatului din St. Petersburg. În timp ce Își recăpăta treptat cunoștința, mama Îi aranja dormitorul ca să arate la fel ca dormitorul lui din Nisa. Au fost găsite câteva mobile similare, o serie de obiecte au fost expediate din Nisa cu un mesager
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
negăsind pentru fiii lui nici o școală particulară pe plac, Întemeiase o academie proprie, angajând doisprezece dintre cei mai buni profesori disponibili și adunând douăzeci de băieți pentru mai multe trimestre de Învățământ gratuit, În sălile casei lui din St. Petersburg (Cheiul Amiralității, nr. 10). Acțiunea n-a fost Încununată de succes. Prietenii ai căror fii voia să-i asocieze cu ai lui nu acceptau Întotdeauna, iar dintre băieții pe care-i recrutase, mulți s-au dovedit a nu fi la Înălțime
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai târziu a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui Cehov, după care ea a pierdut-o pe cheiul de la Ialta. Când o deținea Louise, ea era Îndreptată spre umbrele pestrițe de sub mesquites, unde călărețul inimii ei purta o conversație nevinovată cu fiica unui bogat haciendado, Doña Isidora Covarubio de los Llanos (al cărei „cap acoperit cu un păr
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
confirmarea - la Centrul Universitar de pe Plevnei - a exmatriculării, a urmat o perioadă pe care aș numi-o a discuțiilor neoficiale, obositoare și inutile, chiar dacă îmi erau impuse de cei care îmi voiau binele. Țin minte că m-am plimbat pe cheiul Dâmboviței, între Piața Națiunii și Podul Mărășești, cu o colegă de an, evreică, cu care până atunci nu stătusem aproape deloc de vorbă și care, de pe poziții de clasă, ca să zic așa, încerca să-mi demonstreze, cu argumente, că dreptatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sale, care "nu dădeau bine" din nici un punct de vedere cu locurile și persoanele unde eram noi invitați. Îmi pun totuși, logic, întrebarea: dacă mergeam, seara, la o acțiune cu șoferul și mașina ambasadei, de ce aveam nevoie la înapoiere de chei și, dacă șoferul era cu mine, de ce trebuia să mai sar și gardul? Așa, numai ca să mă dau "mare" în fata "făgărășenilor"? Mai răsfirat, băieți, mai răsfirat! La sfârșit de septembrie 1981, după doi ani petrecuți în Chile, ne întorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Silver, însă, era ceea ce și-ar fi dorit orice pirat care a avut ceva noroc cu prăzi bogate și a scăpat de brațul legii : un mic afacerist în retragere. Cu un cont în bancă, a deschis o cârciumă prosperă, pe chei, căci păstrase banii din activitățile de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de vas era capabil să iasă din apele cunoscute ale Pontului și să străbată oceanul în deplină siguranță. Acesta e motivul pentru care cei doi prieteni l-au cumpărat de la un căpitan bolnav înainte ca turcii, prezenți la licitație, pe chei, să se dezmeticească, descumpăniți de arhitectura atât de diferită de ambarcațiunile lor arcuite la capete, ca niște papuci otomani. În descrierea detaliată a autorului 5, care a privit-o prin ochii cunoscătorilor eroi din roman, corabia avea 25 m lungime
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
coasta Angliei, în jurul lui 1825, alături de căpitanul Philip Herald. Jefuiseră conacele celor bogați și dăruiseră din pradă nevoiașilor, asta până când fregatele regale i-au surprins, pe nepregătite. Pe Herald l-au arestat în casa amantei și l-au spânzurat pe cheiurile din Plymouth, iar pe ceilalți din echipajul său i-au pus în lanțuri, în Devenport, până când i-au reîmbarcat pe vasul Beagle, iertați și gata să ajute la marile descoperiri, alături de Charles Darwin. Pirații orientali ai lui Radu Tudoran locuiau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nouă oprire la Palatul Regal, am coborât pe Bulevardul Elisabeta spre casa generalului Cantacuzino și vechiul nostru sediu, oprindu-i pe acei ce doreau să treacă prin fața Prefecturii și să-i facă o manifestare ostilă lui Gavrilă Marinescu. Ajungând la cheiul Dâm-[199]boviței către ora prânzului, cei câțiva comandanți legionari am dat dispoziții la împrăștiere în liniște, punând la punct pe câțiva indivizi suspecți (probabil agenți provocatori), care strigau de zor: „Să mergem pe Calea Văcărești!; Să mergem în cartierele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
toate acestea, datorită sârguinței lui Radu Gyr și a lui Acterian au reînceput aproape imediat spectacolele Naționalului în sala Teatrului Comedia și după puțin timp am căzut la înțelegere cu soții Bulandra să ne cedeze sala Teatrului Regina Maria de pe cheiul Dâmboviței, pentru Opera Română. Deoarece Liviu Rebreanu , directorul din 1941 al Teatrului Național și-a îngăduit să afirme un neadevăr, spunând că noi am fi hotărât dărâmarea teatrului, socotesc de datoria mea să stabilesc adevărul istoric. Comisiunea de arhitecți - în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
7 genuri noi pentru fauna României; + cităm peste 700 de specii de ichneumonidae din fauna României, multe dintre ele rare și foarte rare; + am făcut revizia tribului Rhysini și am introdus studiul genitaliilor în recunoașterea speciilor și a genurilor. Prezentăm chei de determinare atât pentru genuri cât și pentru specii. Cercetări sistematice și taxonomice privind Suprafamilia Cynipoidea + semnalăm pentru prima dată în știință peste 150 de relații parazit-gazdă pentru speciile de parazitoizi din familiile Cynipidae (subfamilia Charipinae) și Alloxystidae; + semnalăm 21
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
000 de locuitori, se întindea de-a lungul golfului, pînă dincolo de coline. Un zid de apărare, ce se întindea de la închisorile țuguiate și minaretele unei moschei, cobora pînă la Turnul Alb, bastion ce-și scălda zidurile rotunjite în apa portului. Cheiurile foșgăiau de echipe de hamali costelivi, care răcneau sub privirea indiferentă a unei paze la fel de amărîtă ca și ei, sau de clienți stînd la mesele cafenelelor cu un pahar de apă, uneori însoțit de o bucată de rahat. Desele incendii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]