2,820 matches
-
În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de apucături? Întrebă el. Nu cumva ai vrut să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie, ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul tău. - Greșești aici, Mașenca, zău că greșești, spuse Extraterestrul, luând o bucățică de pâine de pe masă și vârând-o În păhărel. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Te pomenești că iese prin pantaloni, ți se Încolăcește pe pulpe și Își face toate poftele. Și oare nu e prea lung?“ Despre oameni care posedau sex de ambele genuri Mașa auzise. Auzise, de pildă, despre un călugăr siberian care cică ar fi fost dotat și cu o chestie, și cu alta. Mașei Îi veniră În minte imaginile acelor lucruri reprezentate prin cuvintele „una“ și „alta“. Dar când voi să rostească În gând cuvintele ce desemnau cele două organe de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
foarte otrăvitoare? Ne-am mutat de ziua mea. N-a fost nici o petrecere. Duba s-a Înțepenit Între stâlpii porții În ziua mutării. Deci nu e apă de la municipalitate - sunt atât de uimit. Cu ușurința lui obișnuită, introduse comentarii generale. Cică e tipic pentru Omul de Masă să nu știe diferența dintre Natură și aranjamentele umane. Crede că bunurile ieftine de larg consum - apa, electricitatea, metrourile, hot dogii - sunt precum aerul, soarele și frunzele din copaci. — Chiar așa simplu? — Ortega y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ce prostie, a zis Richard. — Pot să fac ceva? am întrebat. — Nu, nu. Doamne, iartă-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o mare prostie, a zis Richard. — De ce tot spui asta, s-a repezit Sheba la el. Richard a părut ofensat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de bine printr-un zâmbet cald și printr-o privire mai altfel. Mai spune-mi un banc! Pe ăla cu bebelușul născut fără urechi ți l-am spus? Parcă nu, dar tu zi-l, că-mi place să te ascult! Cică prietenilor D-lui Bulă li se naște un copil fără urechi. Dl. Bulă trebuia să meargă în vizită și știindu-l pe Bulișor cât e de slobod la gură îi atrage atenția acestuia să nu care cumva să pomenească ceva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram maturi, oameni în toată firea, cică responsabili. Aveam, spre deosebire de alții, măcar experiența livrescă a demnității și libertății. Nici măcar scuzele omenești nu mai țin de cald: copiii, părinții. Poate că realmente nu empatizam cu altă lume. Nu o trăisem ca să știm ce nu avem. Singura Golden Age
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot elevele mele; și ele țin la mine, așa că în ce mă privește nu se schimbă nimic. De asta nici nu mă interesează. Atât numai c-o s-o mai scurteze cu revistele, - mă refer la cele de modă - din Apus, cică nu folosesc, că se poate și fără ele, și că n-au atâția bani, e vorba de valută, că sunt scumpe, că-s bani pe gârlă, c-avem și noi o asemenea revistă. Avem, nu-i vorbă, o cumpăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de a ne mai aprinde la jăratecul mutat în cenușă... Suntem încă tineri. Și când ești tânăr...” Poarta casei lui Lung se dă în lături. Un bărbat scund, în jur de treizeci de ani apare în prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină în creștetul capului, intră în casă, își pune căciula. Iese. - Acu’? - Acu’, răspunde celălalt, în timp ce traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numite, pentru că au „putere economică mai mare”, că „’viitorul aparține colectivității, adică unirii celor mulți, singura cale spre belșug” și altele câte, că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau îndărăt” își spuse. Nu înțelegea, întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie în mâini, care îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fost altul în locul tău, Manteus l-ar fi lăsat de mult să putrezească în groapa lui Hercules, șopti unul dintre soldații care îl duceau pe Valerius în celulă. — În schimb, nimeni nu se poate atinge de Valerius, răspunse un altul. Cică e de-ajuns un cuvânt de-al lui ca să izbucnească o revoltă aici, la Ludi. Nu vezi că ticăloșii ăia îl admiră? Nu știe să lupte, dar l-au ales căpetenia lor. La Ludi, nopțile erau pline de disperare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucătar. Cel invincibil... care nu ucide niciodată... — Vorbești de Orpheus, secutor-ul? E de necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse bucătarul-șef. Nu știți că, deși îi aparține lui Vitellius, Orpheus îi stă ca un ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mână. — Ce faci? am întrebat-o eu. — Citesc o carte. — Ce face? Ținea un exemplar din Sugar pe coapsele-i îndoite. Tot lângă ea era și un program TV. — Ce mai face Barry? — A, okay. — Ai văzut ce pipiță are? Cică o să se însoare cu ea. Zilele trecute iar s-a dat la mine. Nu e adevărat Ce s-a-ntâmplat? — Și-a înfipt capul sub rochia mea. — Cum? — Am crezut că glumește până când a încercat să-mi tragă chiloții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochii îndreptați spre scenă. — Toată chestia s-a făcut sub coregrafia fătălăului de Rod, spuse el. Fotograful. Ascultă ce-ți spun eu, că e spre binele lui să fie curist, altfel îi bag pe amândoi în spital. El a asigurat, cică, luminile. Era așa de întuneric aici, că e izbea lumea de pereți și-și vărsa băutura pe jos. N-a fost ca de obicei - știi tu, când fata se plimbă cu ciorapul și, dacă ai chef, îi dai juma’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Era la vedere. Dar cu haikuurile, se zvonea, puteai trece chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu de chestia asta cu plimbarea dintr-o cameră în alta prin pereții de beton, pe care-o făceau la ședințele lor transcendentalii, care cică făceau yoga, dar ei își concentrau gândurile să dărâme multilaterala dezvoltare. Cei de la Servicii i-ar fi spus lui Mațungă, prietenește, să stea în banca lui de traducător, câștigă încă bine, are copii care învață satisfăcător, ce-i mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură, imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică, i-ar fi apărut În vis. Apoi lătra și el. Disputa pe această temă, În ciuda nemulțumirii ospătarilor, care veneau din cinci În cinci minute la masa lor, rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care, după ce scoaseră niște mugete ambigue, se topiră În apa din havuz. Apăru și Olivia, trăgând În urma ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii credeau că inginerul apelase la acest truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apelase la acest truc din pură plictiseală. Alții avansau ideea că la mijloc s-ar fi aflat o doamnă de care domnul Edward ar fi vrut să-și bată joc pentru faptul că În tinerețe fusese Îndrăgostit de ea. Acum, cică, ar fi vrut să-i probeze instinctele. Circula și versiunea că doamna n-ar fi rezistat ispitei și ar fi venit În fața grămăjoarei de carne Înarmată cu un tacâm și-o furculiță și că ar fi ales de pe „grătar” o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi Înfipt dinții falși În ea, ar fi rămas În gură cu o bucată de asfalt. Mai exista și o altă variantă, În care toată demonstrația fusese făcută cu scopul de-a seduce nu o doamnă, ci un domn, care, cică i-ar fi picat cu tronc lui Satanovski, acesta având niște apucături nu tocmai ortodoxe. În fine, caracterul și moravurile inginerului Edward fuseseră Întoarse și pe față și pe dos. Unii Îl priveau ca pe un erou, alții ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altul, Începu să-i povestească tot felul de anecdote cu femei, care de care mai sucite, presărându-și povestioarele cu citate din Schopenhauer, Strindberg, Nietzsche, Bismark și alți vizionari. Tot povestind, aduse, printre altele, vorba și de contele Tolstoi, care, cică, fiind Întrebat de un reporter ce părere are despre natura feminină, ar fi răspuns că a meditat Îndelung la Întrebare și a ajuns la concluzia că atât timp cât va fi În viață, e mai bine să păstreze o pioasă tăcere asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o bună zi, când omul dârz tocmai Înhăma caii ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la judecătorie. Bărbatul se Învoi, fără să știe ce-l așteaptă. Pe drum, femeia trăncăni verzi și uscate, Încercând să fie cât mai plăcută și să câștige Încrederea bărbatului. Vecinul B glumi și el, vorbind ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
formă de praf sau picături pe bază de cantharis. Reacții adverse: În cazul În care vă obosește partenerul sau partenera, faceți găuri În pereți...” Citind aceste rânduri, medicul zâmbi, amintindu-și de o anecdotă pe care o auzise-n cabinet... Cică vine Într-o zi un bătrânel la farmacie și cere o doză triplă de Viagra. Farmacista, o femeie bătrână și ea, Îi cere mai Întâi recomandarea medicului, cum Însă bătrânelul insistă, ea Îi eliberează medicamentul, dar Îl Întreabă: „Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
punctuație au fugit din caietele lui Toderiță. El s-a dus să le caute în împărăția lui Punctîmpărat să-și ceară iertare că le-a disprețuit. Toderiță : Uff! Abia-mi mai pot mișca picioarele. Unde-o fi împărăția asta afurisită? Cică acolo locuiesc toate semnele de punctuație. Ce le-o fi venit să plece din caietele mele? Mi-au trimis răvaș că nu le folosesc cum trebuie. Hmm...Ce mare lucru e punctuația! Eu știu și fără virgule, liniuțe și atâtea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]