2,402 matches
-
de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic în fața devitalizării „raționale”... „Luntre și punte“ (nr. 65-67) este o narațiune obsesională; eroul ei se declară mereu sfîșiat între nevoia evadării din lumea exterioară și „constrîngerea” relațiilor cu aceasta. Întîlnim, din nou, conflictul interior (propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul, comicul este libertatea estetică absolută. Un libertinism cinic, anarhic pare a fi, adeseori, pseudonimul ei, ca în aceste versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mergi În vacanță În India, scârțâi o femeie care până acum fusese tăcută, privind-o pe Maja cu ochii fardați cu verde. Avea părul Încărunțit pe la tâmple - poate că era o bunică. Sau poate că nu, poate era o femeie cinică și răutăcioasă care avusese primul ei copil la patruzeci de ani, nu ca ea, care la douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înalțe spre infinit. Balonașul se sparse: pe vârful degetului Îi rămase doar o substanță vâscoasă, ca saliva. Își șterse degetul de tocul ușii. — Vreți să vă așezați? Îl Întrebă Maja pe Antonio, arătându-i pe canapea locul lăsat gol de cinica mamă de vreo cincizeci de nai, care se Îndepărtase cu o scuză. Copiii cântă karaoke, cred că mai au Încă vreun sfert de oră, animatorii vor să-i pună pe toți să cânte. Antonio o ignoră. De fapt, pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eu casa, domnișoara. În Gingirică stătea Zogru, la post, cu sufletul brăzdat de presimțiri negre. Îi era teamă ca Giulia să nu-l caute pe Andrei Ionescu fără știrea lui și să-l găsească așa cum era el, indiferent și aproape cinic, hai să nu spună chiar cinic, dar fără sentimente durabile, fără devotament. Știa că nici acest lucru nu era tocmai exact. Toți urmașii lui Ioniță erau devotați unui țel pe care îl alegeau cu grijă: Bubosu voia să ajungă sluga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, la post, cu sufletul brăzdat de presimțiri negre. Îi era teamă ca Giulia să nu-l caute pe Andrei Ionescu fără știrea lui și să-l găsească așa cum era el, indiferent și aproape cinic, hai să nu spună chiar cinic, dar fără sentimente durabile, fără devotament. Știa că nici acest lucru nu era tocmai exact. Toți urmașii lui Ioniță erau devotați unui țel pe care îl alegeau cu grijă: Bubosu voia să ajungă sluga lui Mihnea, adică egal cu Talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
face să sufere mult astăzi. Bătrînul purtînd o pălărie neagră Îi adresă lui Jeanne un semn cu capul. Yvonne Le Bihan nu scăpase nimic din scenă. - Hoitarii! Pun prinsoare că deja trag cu coada ochiului la șantier, Îi persiflă ea, cinică, aplecîndu-se spre fiica ei. Apoi decise că mascarada durase destul și, făcînd un pas Înainte, Îi tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fascinat de aplombul și, de asemenea, și-o mărturisea În sinea lui, de frumusețea tinerei femei, Fersen se Întreba În ce măsură putea să aibă Încredere În ea. Marie, la rîndul ei, nu prea avea Încredere În polițistul parizian al cărui umor cinic o oripila. Fersen adunase informații Înainte să sosească la Lands’en. Marie Kermeur era o excelentă polițistă. Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia gîndurilor. Cinică. Rece... Foarte rece... Călduț... Se Încinge... Arde! Nu! Iarăși călduț... Rece... Glacial... le-aș fi putut spune, așa cum făceam cînd eram copii și ne jucam de-a ascunsul unui obiect pe care ceilalți Îl căutau. Îi observam, tineri și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era să-l umilesc pe Arthus, să-i dau copilului lui drept tată pe cel mai cretin dintre cretini, pe idiotul congenital din Lands’en. - Și cum rămîne cu dragostea În toată povestea asta? Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-ai căsătorit cu blegul ăla de Philippe, rezultatul nu e dintre cele mai grozave. Dar măcar nu ți-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot aurul ăla! Asta ne-a scos din minți... - Ce-ați făcut cu el? Yvonne avu nevoie de cîteva secunde ca să iasă din amintirile ei, părea sfîrșită de puteri, se uită la Lucas, gura i se strîmbă Într-un zîmbet cinic. - Arthus a făcut iute legătura cu spargerea de la banca Hostier, care tocmai avusese loc la Paris. A luat lucrurile În mînă, firește... A decis să ascundă tot bănetul ăsta și să aștepte să vadă dacă Îl reclamă cineva... Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd la căsătorie și la urmași... Urcă la rîndu-i bombănind pentru sine. Nu vedea cum s-ar mai fi putut dispensa de căpoasa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era Îndeobște admis că Annabelle „este cu” Michel; Însă și fără asta, nici un băiat n-ar fi Îndrăznit, la drept vorbind, să se apropie de ea. E unul din principalele dezavantaje ale frumuseții extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mea. Despre oamenii aceia, n-am mai auzit niciodată nimic. — N-ai citit articolul din Paris Match? — Nu... Christiane părea surprinsă; Bruno făcu o pauză, ceru două cafele, apoi continuă. De-a lungul anilor, Își făcuse o concepție despre viață cinică și violentă, tipic masculină. Universul este un câmp Închis, o viermuială bestială; totul se află Într-un univers Închis și dur - clar perceptibil, dar inaccesibil: universul legii morale. E totuși scris că iubirea conține legea și o Împlinește. Christiane Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dintre mărturiile culese de Macmillan, Într-o seară la Cannes, la un party, David trecuse pe lângă Mick Jagger: sărise Înapoi la doi metri, parcă văzuse o viperă. Mick Jagger era cel mai mare star din lume; era bogat, adulat și cinic, tot ceea ce David visa să fie. Era atât de fascinant, pentru că era răul, pentru că Îl simboliza perfect; mai mult ca orice, masele adoră imaginea răului nepedepsit. Cândva, Mick Jagger a avut o problemă de putere, de autoritate În sânul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe poziție. Ești puternică. Ești... — Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sînteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și, În afară de asta, dacă Jemima n-ar da o petrecere mîine, florile astea ar ajunge drept la coș ? În clipa În care termin de semnat, sînt roșie la față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oglindă. Tot nu-mi vine deloc să cred cum mi s-a schimbat viața, cît ai bate din palme. Toate lucrurile În care credeam s-au dovedit false. Bărbatul meu cel perfect s-a dovedit a fi doar un tip cinic, care nu voia decît să se folosească de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a statutului său discursiv și etic. Intrigă, fiere și iubire Octogenarul „Chick” (pun În ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are succes, e cinic și adesea plin de fierea sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție În exercițiu - „Rosamund” (n‑aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar În parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (În primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare În numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică și interesată a Holocaustului. O versiune și mai controversată a sintagmei „industria Holocaustului” este Shoah business, un calc inspirat de versul celebru al unei melodii celebre prin care industria divertismentului se privea În oglindă: There’s no business like show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Râs grosolan.) Aici, aici! Nu acolo, aici! (MACABEUS s-a prăbușit într-un colț al încăperii.) Ce faci? (Îl izbește cu piciorul.) Ai obosit? Scoală! (MACABEUS face un salt încercând să-i prindă piciorul cu mâinile bandajate.) Așa! (Râs subțire, cinic.) Încă o dată (MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează în față un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plâns înăbușit.) CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie biletul? Ce vreți să faceți cu biletul? Sunteți nebun? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plâng! Am să vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic.): E acolo. Vorbește-i. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prăbușindu-se sufletește.): Sunteți... atât de răi... Ah, atât de răi... Și eu sunt singur... Ce v-am făcut eu? (Se șterge cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întinse mâna cu siguranța că Gubern îi va oferi de îndată un pachet. Îl luă fără să-l privească, aprinse bricheta pe care celălalt i-o dădea și se instală pe iarbă, sub un bananier. Poate că o să vă par cinic, spuse el, dar vă asigur că nu vreau decât să fiu sincer. Mă interesează să rezolv această problemă repede și pe tăcute, pentru că a izbucnit în zona mea și îmi poate afecta viitorul în companie. În plus, îmi place... Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vietnam. Armstrong Îi dopa cu glas răgușit; da, chiar puteai să cazi În extaz, uitînd de prăpăd, ascultînd cîntecul. Sau să dezertezi. Cel care alesese un astfel de semnal muzical pentru radioul de front nu fusese cine știe ce isteț, dar, neîndoielnic, cinic fusese. Thomas fredona deseori cîntecul, mai ales pînă să se cumințească, un eufemism, desigur, de vreme ce paranteza Amsterdam, recentă, Întrecea tot ceea ce Antonia, de pildă, și-ar fi Închiput despre stricăciune. Fredona What a... și la toaletă, cîteodată ; și Antonia, tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă ne revine meritul de a-i fi suflat într-o zi, lui Kafka, acest extraordinar început de roman : „Pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a tribunalului. aduc dovezi. Domnilor judecători, creierul meu este un asasin. Un asasin periculos, un asasin maniac, un asasin cinic, un asasin înnăscut care nici nu își dă seama că acționează ca un asasin deoarece crima face parte din normalitatea sa, din funcțiile sale. Domnilor judecători, cer pedeapsa capitală pentru creierul meu. Imposibil, în orașul nostru pedeapsa cu moartea a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]