2,460 matches
-
inteligentă, înțelese tulburarea și dorința lui ascunsă și-i ușură cu îndemînare manifestarea. Felix se bucură din plin de darurile pe care i le putea oferi fata, dar, cu toată frumusețea excepțională a acesteia, îl uimi mai cu seamă simplitatea cinismului ei, grația firească cu care putea să treacă de la gesturile cele mai îndrăznețe la convorbirea prietenească. Simți pentru ea recunoștință, dar înțelese totdeodată că numai pe Otilia o iubea. Pentru Otilia avea o spaimă mistică și nu și-ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ferit să-i spună și cel mai neînsemnat cuvânt dubios. Otilia era de o ștrengărie atât de castă, că îndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El însuși observă acest lucru ciudat. În loc ca întîmplarea cu Georgeta să-i fi deșteptat cinismul viril, să-l fi făcut mai pozitiv în plăceri, dimpotrivă, îi limpezise spiritul, îl făcuse mai apt pentru dragoste. Se hotărî să scrie numaidecât Otiliei. Luă o hârtie și așternu aceste cuvinte: " Dragă Otilia, Plecarea ta neașteptată, hoțească a zdruncinat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce e, amice, zise Georgeta, întoarce-o cum vrei, cănu te mai ascult. Spune-i pretendentului că eu nu mă mărit, iar soacrei că sunt o... Felix îi făcu un gest de reproș din ochi. Găsea că face abuz de cinism. Stănică zise: - Așa îmi consum eu sufletul, din bunătate. Intențiile melesunt oneste, dar poți greși și face răul, căpătîndu-ți dușmani. Stănică se plimbă de câteva ori prin casă, ridică capacele la câteva cutii-bibelouri, privi pe fereastră, apoi, negăsind nimic de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mărturisea chiar că-i place și că o dorește. Îl supăra însă că, fiind mai redusă intelectualicește decât Otilia, nu căzuse în capătul de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georgetă frumoasă ca și aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai inconștient. Ar fi voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cam bolnav, nu trebuie să-l supărăm. - De bolnav, e bolnav, n-ai grijă dumneata, replică fata, nepăsătoare. Are un gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu noi. Ești cast, nu suferi tovărășia femeilor? - Ba da, ba da! spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să nu sufere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capul în jos, cu exces de modestie. - Ia să-ți vedem pulsul, domnișoară! Hm! slab, abiaperceptibil! Anemie mare. Știu eu ce-ar trebui să faceți! - Ce? întrebă avidă Aurica, cu mâna rămasă încă în mînalui Weissmann. -Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor practicat intensiv, ca o gimnastică sanitară, ca o disciplină a nervilor. Ați avut legături amoroase până acum, aveți cumva un prieten viguros? - Vai! ce vorbe spuneți! se pierdu de rușine Aurica, încîntată totuși de ineditul convorbirii. -Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sânt pe cale să nu mai fie oameni. - Așa se explică de ce o voluptate a imanenței îi condamnă în mod egal. Timiditatea este un dispreț instinctiv al vieții; cinismul, unul rațional. Înduioșarea? Un amurg delicat al lucidității, o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
singur. Să n-ai cui să spui niciodată nimic! Numai obiecte; nici o ființă. Și năpăstuirea singurătății nu pleacă decât din sentimentul că ești înconjurat de lucruri neînsuflețite, cărora n-ai ce să le spui. Nu din extravaganță și nici din cinism umbla Diogene cu un felinar, în plină zi, să caute un om. Știm noi prea bine că din singurătate... Când nu-ți poți aduna gândurile și te supui, înfrînt, argintului lor viu - ca aburul se risipește lumea și cu ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei desfășurări - mi se pare atât de apăsător și de neavenit, că adeverirea lui m-ar răni nevindecabil. Atunci nesfârșitul ce nu l-ai făcut și toate leneviile scuzate prin cinism s-ar năpusti peste groaza ta înmărmurită. - Nu sîntem ratați decât dacă viața are un sens. Fiindcă numai în acest caz tot ce n-am îndeplinit alcătuiește o cădere sau un păcat. Într-o lume cu un rost afară de ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neant. Fost-a Diogene omul cel mai sincer? El pare a fi fost, de-ndată ce n-a cruțat pe nimeni și nimic; chiar bolnăvicios de sincer, căci nu i-a fost frică de urmările cunoașterii. Și aceste urmări sânt cinismul însuși. Ce l-o fi îndemnat să scuture dulceața prejudecății și a cuviinței? Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparenței și a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligență la îndrăzneala și la provocarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fost smulsă din interesul ființării și - lucru nemaiîntîlnit - a fi devenit leagănul inteligenței, locul de popas și de-ntremare al lucidității. Sângele scos din circulație, viața controlată fără milă, unde să se mai miște eroarea și să se încînte iluzia? Cinismul înflorește în această evacuare, ce te dezleagă de toate și-ți îngăduie să râzi, să disprețuiești, să calci totul în picioare și pe tine însuți în primul rând, mândru de absența universală. Cinicul este spectatorul acestei universale absențe. El privește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care a trebuit să fie sensibil, chiar de s-a născut cu vocație de osîndit? Și un monstru se naște cu înclinări spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dacă ea l-a abandonat. Ce ne împiedică în viață de la cinism chiar atunci când mintea ne împinge și ne silește? Ce ne mărginește impertinența ultimă a cunoașterii? Să mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde? Orice pas în iubire intimidează cunoașterea și o obligă să meargă modest alături sau la marginea noastră. Micșorarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acel "ceva" este o ființă, sau poate mai multe, pe care le-ai pierdut la vârsta înșelăciunilor, golul urmând permite întinderea nemiloasă a cugetului rece și distrugător. În mod firesc, nimeni nu poate moșteni atâta veghe încît să lunece în cinism, ci în cursul vieții decepțiile fac lumea străvezie, încît vezi, până la fund, ceea ce n-ar fi trebuit decât să mângâi. Noi nu cunoaștem viața lui Diogene la epoca în care nefericirea în dragoste hotărăște cursul reflexiei. Ce importanță ar avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce cred în om și-n rațiune, cum de nu înnebunesc de dezamăgire și cum își păstrează cumpătul în dezmințirea continuă a întîmplărilor? Apelând însă la Dumnezeu sau la scârbă, te descurci cu ușurință în devenire... Oscilația între teologie și cinism este singura soluție la-ndemîna sufletelor rănite. Acele nopți crude, lungi, de o vitregie surdă, cu furtuni înecate în apele moarte ale gândurilor - pe care le înduri din setea curioasă de a ști cum vei răspunde întrebării mute: "oare mă voi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
raționalism și de etică, ar trebui să văd în fiecare fapt o cădere. Istoria nu-și are o scuză în fața veșniciei, fiindcă ea scuză prea mult timpul. Specatacolul ascensiunii și al prăbușirii culturilor mari nu te face decât cinic. Și cinismul se amplifică de regretul că România, așezată la periferia istoriei, nu poate lua parte directă la acest spectacol, ci constituie doar un ecou al ascensiunilor și prăbușirilor altora. Dacă viziunea teologică a lui Soloviov are o obiectivitate spirituală, atunci culturile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ofensiva proletariatului poate fi diminuată de acel ce nu iubește încordările și răsturnările devenirii, printr-o ireproșabilă asistență socială, printr-o solicitudine insistentă și prin eliminarea rațională a șomajului. Mizeria muncitorimii îi justifică voința de putere și îi dă un cinism al luptei inegalabil. În numele mizeriei totul este permis. Această banalitate teoretică și această sfâșiere practică au înțeles-o bine muncitorii și și-au creat un orgoliu de clasă, care va întoarce odată lumea pe dos. Țăranul, dacă nu este totdeauna
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care poartă în sânge ideea imperialistă poate accepta fără scârbă armata și războiul. Aviditatea de spațiu și setea de a imprima un stil de cultură altor forme de viață creează într-o națiune imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și dolofan, își preumblă în creier harta lumii și, treaz sau turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-a valorificat geniul printr-un regim cvasiautoritar, că lumina lui a crescut din umbrele pe care războiul le-a întins peste democrația franceză? Clemenceau a avut toate calitățile marelui dominator: iubire pasionată pentru o comunitate, dar dispreț față de oameni; cinismul forței; cultul succesului și al riscului; nici o spaimă în fața tragediei și nici un fel de remușcare. Marii dominatori care au suferit de o problemă etică și-au ratat destinul politic și istoric. Un Carol al V-lea sfârșește la mânăstirea Yuste
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cel de-a le exploata. Raționamentele lui sînt prea parțiale, observațiile sărace. Întregul nu are profunzime. Cu greu îi putem citi judecățile sarcastice despre masă, revoluție, clasă muncitoare fără a fi năuciți de un astfel de torent de prejudecăți și cinisme față de ceea ce, de altfel, îl fascinează 100. Un al doilea motiv este de ordin mai subtil. Prin originile sale sociale, Le Bon aparținea unei tradiții liberale și burgheze. În numele acesteia, el își dirijează analizele împotriva revoluției, socialismului, slăbiciunii sistemului parlamentar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dat: Carp Dando (comandantul soldaților care au deschis focul în Piața Libertății - astăzi numită Piața Unirii - împotriva protestatarilor neînarmați) îi consideră vinovați pe cei morți, adică pe victime, numindu-i ironic „eroi” (vol. I, p. 115). Trebuie specificat, la nivelul cinismului autorităților postceaușiste, că ofițerul Carp Dando a primit ulterior certificat de revoluționar, după cum precizează Marius Mioc. Pentru a demonstra nu doar prin fotografii că Armata a deschis focul și a produs victime la Cluj, Domșa și Lungu prezintă planșe cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
miopie, îngustime de vederi, lipsă de orizont și de imaginație se etalau în câmpul diplomatic, cât de puțin se învăța din trecut, cât de adânci erau, de multe ori, discrepanțele dintre realități și percepții în actul diplomatic. Mă revolta nonșalanța, cinismul cu care mari protagoniști ai politicii mondiale își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond, le
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
bun mod cu putință?” 247 Capcana nr. 47: Atunci când nu anticipezi (când nu planifici din timp) 253 11. Cultura companiei 257 Capcana nr. 48: Atunci când nu folosești simboluri ale culturii companiei tale 257 Capcana nr. 49: Atunci când nu recunoști pericolele cinismului 261 Capcana nr. 50: Atunci când nu păstrezi curățenia 265 Capcana nr. 51: Atunci când nu cultivi mândria de a munci 270 Capcana nr. 52: Atunci când nu Înțelegi că, dacă bun-simț nu e, nimic nu e 273 12. Noțiuni de bază 277
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Începutul noului mileniu. A fost necesară apariția unei legislații drastice (Sarbanes-Oxley) care să le ceară directorilor generali să garanteze personal toate operațiunile financiare pentru a-i ademeni pe investitori Înapoi pe piață. Impactul asupra angajaților a Însemnat o creștere a cinismului și o scădere a loialității. Ă Progresele tehnologice și reducerea costurilor au schimbat radical maniera În care interacționăm. PDA-urile, laptopurile și tehnologia wireless au redefinit parametrii de mod, timp și loc ai comunicării În afaceri. Angajații au Început să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
riscul ca angajații să plece În altă parte, În căutarea altor surse de „căldură”. Transformarea eșecului În victorie 1. Protejați-vă flacăra de pale subite de vânt. Într-o companie se pot Întâmpla multe care să ducă la stingerea ei: cinismul, prejudecata, invidia, indiferența Ă toate pot stinge chiar și cea mai strălucitoare flacără. 2. Identificați factorii esențiali de succes (FES) ai companiei dumneavoastră și faceți În așa fel Încât echipa să-i aibă tot timpul În fața ochilor. Prezentându-i În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Împotrivirii sale era unul mult mai practic. „Dacă aș fi fost de acord cu propunerea ta”, a spus el, „mi-ar fi mers tot mai rău aici”. Crezând că deja câștigase, n-a mai văzut nici un beneficiu În schimbare. 3. Cinismul. În cartea sa, The Dilbert Principle, Scott Adams oferă o perspectivă interesantă asupra schimbării și gestionării acesteia. Adams scrie: „Obiectivul managementului schimbării este acela de a-i prosti pe angajații mai grei de cap că schimbarea este bună pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]