1,729 matches
-
era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să se îndrepte către livadă, unde aveau să se-ntâlnească cu polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Încetul că nu sunt făcută din sticlă, dacă Înțelegi la ce mă refer. Poate uneori să povestească ceva nostim la masă. Deși Începe să capete unele obiceiuri care mă cam enervează. Obiceiuri mărunte, inofensive, dar foarte rezistente. De pildă să ciocănească lucrurile cu degetele, nu ca un medic care Își palpează pacientul, ci mai degrabă ca o bătaie În ușă. Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obiceiuri care mă cam enervează. Obiceiuri mărunte, inofensive, dar foarte rezistente. De pildă să ciocănească lucrurile cu degetele, nu ca un medic care Își palpează pacientul, ci mai degrabă ca o bătaie În ușă. Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă. Se Încuie În baie, se bălăcește o jumătate de oră În apă și nu Încetează să ciocănească plăcile de faianță de pe pereți, de parcă ar căuta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bătaie În ușă. Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă. Se Încuie În baie, se bălăcește o jumătate de oră În apă și nu Încetează să ciocănească plăcile de faianță de pe pereți, de parcă ar căuta o comoară ascunsă sub ele. Sau obiceiul de a spune tot timpul În idiș Azoy1 În loc să răspundă când i se vorbește. Îi spun că am descoperit o greșeală În factura la electricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ai mei În case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria, se străduiește să mă facă fericită, e mulțumit de tot ce am realizat Împreună. Sau cel puțin așa mi se pare. Și continuă să șuiere, să ciocănească și să mormăie uneori: Azoy. Fima se gândea: Tancurile Înconjoară parlamentul, parașutiștii pun mâna pe stația de radio, un puci al coloneilor - toate astea nu se vor Întâmpla aici. Aici va fi o deteriorare lentă. Un centimetru pe zi. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Schimbăm mașina. Visăm să ne construim o casă cu acoperiș din olane roșii și o grădină adevărată, În Mevaseret. Stăm uneori seara, după ce copiii adorm, și răsfoim reviste care prezintă case din America, desenăm tot felul de planuri. Uneori el ciocăne cu degetul În planurile astea, de parcă ar vrea să vadă cât de solid e materialul. Se dovedește că amândoi copiii au talent muzical și cădem de acord să investim În lecțiile lor de muzică, În profesori particulari, În conservator. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la televizor. Uneori chiar beam un păhărel Înainte de-a ne băga În pat. Alteori ațipeam și mă trezeam după o oră, pentru că el nu putea să doarmă și ciocănea fără să-și dea seama În noptiera de lângă capetele noastre. Îl rugam să Înceteze, se scuza și se oprea, iar eu mă culcam la loc, adormea și el. Sau așa credeam. Ne Îndemnam unul pe celălalt să avem grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vorbim, Însă ca niște prieteni. Sau așa credeam. Ca o pereche de camarazi de arme care nu mai au nevoie de cuvinte, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Acum mi se pare că și asta a fost o greșeală. Că ciocănind În balustrada terasei voia să-mi transmită ceva, ca prin semnale Morse, și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pot trăi fără ea. Ți-aș sugera, Îmi spune din ușă, să nu fii dificilă, Annette. Să nu faci scene. Așa va fi mai ușor și pentru copii. Închipuie-ți că am fost ucis. Înțelege, mă sufoc. Și după asta ciocănește ușor În canatul ușii, fluieră câinele, pornește Peugeot-ul și dispare. Totul a durat poate mai puțin de un sfert de oră. A doua zi când a sunat, i-am trântit telefonul. După două zile a sunat din nou și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ci din cauză că mă simt jignită, umilită. În urmă cu două săptămâni mi l-a trimis pe micul său avocat, foarte manierat, probabil de origine persană, care s-a așezat direct În fotoliul lui Yeri, aproape m-am mirat că nu ciocănea În brațul lui și că nu șuiera la mine printre dinți, și a Început să-mi explice: Uite ce e, doamnă, primești de la el cel puțin dublu decât ar fi visat să-ți acorde orice tribunal rabinic sau civil. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care i se făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când ea oftă, puse mâna pe ceafa lui și șopti: Ești atât de bun. În șoapta asta găsi curajul să-i atingă sânii și să-și lipească dorința de trupul ei, dar nu Îndrăzni Încă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor este nesimțitoare ca grăsimea“. Asta e inima sătulă, care nu are treabă cu moartea și a cărei unică grijă e aceea de-a rămâne sătulă. Asta e cauza nenorocirii Annettei și a lui Yeri. Spiritul oprimat e cel care ciocănește În van, an după an, În tot felul de obiecte, implorând ușa să se deschidă din nou. El e cel care șuieră ironic printre cei doi dinți din față. Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. Și ce legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vadă În asta o contradicție, era totodată În stare să-l Înțeleagă pe soțul ei, doctorul, un om de nădejde și muncitor, care se stăpânise zeci de ani, care doar din când În când șuiera printre dinții din față sau ciocănea ușor În obiecte neînsuflețite, până când Îl lovise teama de bătrânețe și Înțelesese că aceea era ultima lui șansă de-a Înceta să danseze după muzica plicticoasă a nevestei și de-a Începe să-și trăiască propria viață. Acum doarme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o zi lungă. 19 La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avem dreptul să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente ale lui Uri, intervenția chirurgicală care are loc chiar acum, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Mediatecă Centrul Cultural Francez Iași Un atelier cu aplicații tehnice și artistice, dintre multele posibile, e în curs de (a)testare la Centrul Cultural Francez din Iași, cuprinzând întâlniri lunare, la care se adaugă excursii „de creație“ prin zone tradiționale - Ciocănești, Suceava, Vaslui, Iași și alte locuri semnificative pentru starea social-estetică a vieților cotidiene rurale, citadine, de apartament, de muncă și reprezentare culturală regională. Un autor francez a scris o carte, Pariul pe inteligență*, în care evaluează detaliat ce se se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Își ținea automatul În brațe cu atâta naturalețe, de parcă făcea partea din corpul lui. — American, a zis. Margaret n-a priceput dacă era Întrebare sau doar spunea ce știe. — Da, american. Dintre oamenii de ambasadă, a zis Bill și a ciocănit cu un deget cadranul ceasului de la mână. Indoneziana lui Începea să scârțâie. Trebuie trecem acum, rapid, Întâlnire la Palat. Soldatul i-a adresat un zâmbet rânjit. Avea ochii ascunși de ochelarii de soare. — Vă rugăm, domnule, ați putea să ne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele hainei de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul, fără de vorbe. Noroc că intră Lina cu canotierul în mână și cu geanta ei mare. "Geanta de moașe!" glumea Nory - cu toate că era de antilopă fină, cu "fermoir de argint" și cu o monogramă impunătoare. "Moașă de lux
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bine cu sfoară de un picior așezând-o pe Aurica lângă ea. — Cum îl cheamă pe băiat, a întrebat-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada să-l pocnești La Aurica să-l pornești Să nu poată mânca Lucra Nici sta Până la Aurica va pleca.” În timp ce spunea descântecul, Dedi dădea drumul cocoșului în sus care zbura puțin, dar fiind legat era prins și iar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote, în timp ce Prințesa încerca să-i convingă de harul ei. Fata tatei, ești nemaipomenită. — Ți-am alungat supărarea? Ți-am alungat-o. Team făcut să râzi? Te-am făcut. Când pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Călărași, cu reședința în municipiul Călărași. Pe aceeași dată se organizează Sectorul agricol Ilfov, în subordinea municipiului București. Articolul 2 Unitățile administrativ-teritoriale organizate potrivit art. I au în componență localitățile prevăzute în anexa la prezentul decret. Comunele Butimanu, Niculesti, Crevedia, Ciocănești, Tărtășești, Brezoaele și Slobozia Moară, din componența fostului județ Ilfov, trec la județul Dîmbovița. Anexă la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România se modifică corespunzător prevederilor prezentului decret. Articolul 3 Art. 8 din Legea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148965_a_150294]
-
mult mai ușoară, ai permisii legale pe care căsnicia nu ți le dă, sergentul de nevastă-ta e de trei sute de ori mai imbecil decât ăla cu uniformă, te fute când ți-e lumea mai dragă, la figurat, și te ciocănește la cap mai rău ca marșul forțat sau gărzile. Totul, dar totul a fost făcut din cauza ei. Și gesturile, și cuvintele. Și apoi regretele. Tot din cauza ei. Pentru că o pierdeam și nu știam dacă mă râcâie pentru că mă părăsește sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
constant. Nici o mișcare. Nemulțumit, dar totuși hotărât, Gosseyn păși în plină lumină. Încă dinainte observase, la dreapta sa, o scară monumentală, cioplită în chiar trunchiul copacului. Îi urcă treptele și ajunse pe o terasă, care ducea la o ușă închisă. Ciocăni cu putere. După aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trunchiul copacului. Îi urcă treptele și ajunse pe o terasă, care ducea la o ușă închisă. Ciocăni cu putere. După aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]