1,428 matches
-
soiului Crâmpoșie selecționată. Producția de struguri oscilează foarte mult, de la 10 t/ha la 20 t/ha în funcție de condițiile anului respectiv. Strugurii sunt de mărime mijlocie spre mare, conici, aripați, cu o greutate de 0,2-0,4 kg. Boabele pe ciorchine sunt rare, au pielița groasă, motiv pentru care pot rămâne pe butuc mult timp până la supracoacere concentrația de zahăr ajungând uneori până la 200 mg/l. Pielița groasă face strugurii rezistenți la atacul de mucegai sau al insectelor. Vinurile obținute din
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
doilea și al treilea segment de compresie și segmenții de ungere se acoperă prin fosfatare executată electrolitic. "Semifabricatele pentru segmenți" pot fi turnate individual sau sub formă de bucșă. După turnarea individuală, segmenții împreună cu rețeaua de turnare au aspectul unui ciorchine. Inițial s-au fabricat segmenți cu distribuție constantă de presiune pe periferia lor, denumiți "segmenți de presiune constantă". Procesul de fabricație este simplu și ieftin. Semifabricatul obținut prin turnare are inițial forma rotundă. După prelucrarea prin strunjire până la diametrul nominal
Segment de piston (motor) () [Corola-website/Science/315009_a_316338]
-
expresiv, își sporește potențialul emoțional. Rebengiuc creează un Moromete zguduitor în tăcerile sale, deși excesiv de cerebral. Fluid și sugestiv montajul lui Mircea Ciocâltei (Pr. montaj creativ, Chicago) personificante costumele Svetlanei Mihăilescu, evocatoare partitura Corneliei Tăutu - distinși toți cu Pr. ACIN. Ciorchine de Bronz, Santarem.”" Un alt critic, Ioan Lazăr, remarcă faptul că Stere Gulea nu a sacrificat în scenariu "„farmecul dialogurilor prediene, și nici umorul ludic al acestuia, întărit de luciditatea aspră, ironică, mobilizatoare, a personajului principal, Ilie Moromete”". Dovada incontestabilă
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
Nilă i s-a părut prea „bolovan” decât ar fi fost în realitate, iar Niculae era parcă prea „aerian”. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat acestui film în 1987 mai multe premii și anume: "Moromeții" a obținut Premiul III („Ciorchinele de bronz”) la Festivalul de la Santarem (Portugalia) din 1988, iar actorul Victor Rebengiuc a primit Premiul pentru interpretare masculină la festivalele de la San Remo (Italia) și Santarem (Portugalia).
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust care face parte din genul "Ribes", familia Grossulariaceae. Coacăzul negru crește sub formă de tufe de 1 - 2 m înălțime. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt grupate în ciorchini și sunt boabe zemoase sferice cu gust acrișor, de culoare închisă, care au un diametru de 6 - 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe. Coacăzul negru crește în regiunile temperate boreale din Euroasia, din vest din Anglia, Franța, până
Coacăz negru () [Corola-website/Science/318762_a_320091]
-
dințate pe margini, sunt relativ rotunde, în formă de inimă, cu o lungime de 4 - 10 cm și o lățime de 3 - 7 cm. Florile de culoare galben verzuie cu o lungime de 2 - 2,5 mm, sunt grupate în ciorchini formate din 4 - 8 flori. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt boabe zemoase sferice cu gust acrișor, de culoare roșie sau roz, care au un diametru de 6 - 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe. Fructul acestei plante
Coacăz roșu () [Corola-website/Science/318767_a_320096]
-
se poate continua pe Galeria Jenel, o diaclaza înaltă de până la 22 m. Se poate înainta pe podeaua întreruptă pe alocuri de gururi de un alb ireal înconjurate de negrul funebru al stâncii sau pe terase de eroziune superioare printre ciorchini de clusterite, coralite, coloane, draperi... Culorile sunt aici ireale, de la albul de cocos al gururilor și perlelor de caverna, la galben și maro, roșu și vânat până la negru pe speleotemele de la înălțime. Galeria se tremină după câteva sute de metri
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
de microgururi și care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sală cu Bazine. Câteva stalagmite perlate anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adâncă de 5 m, se trece pe o bârnă de lemn proptita de peretele stâng. Galeria face un cot de 90° la dreapta și trecem acum în galerii cu
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
chistice. Culoarea variază de la gri-palid la brun deschis, cu arii necrotic-hemoragice. Limitele se disting greu datorită infiltrării în țesuturile vecine. Când RMN crește spre o cavitate mucoasa (tract biliar, vezica urinară, uretra, vagin) ia un aspect polipoid, comparat cu un ciorchine de strugure. B. Microscopic: 1) "RMS embrionar:" aspectul microscopic variază de la un caz la altul. Examenul microscopic evidențiază: - celule nediferențiate, rotunde, mici, hipercromice, cu nucleu rotund-ovalar cu 1-2 nucleoli și membrana nucleară evidență, ce predomina printre câteva arii cu celule
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
pe ancadramentul portalului. În schimb, ornamentul sculptat apare în interior, înfrumusețând grinzile de la nașterea bolții, dublourile și ancadramentul ușii de acces în naos, piesă remarcabilă, de mare valoare artistică. Ușile împărătești sunt și ele sculptate, cu motive cu flori și ciorchini, iar în partea dinspre altar sunt pictate și datate: „aceste sventile uși ... 1742 msțe genva 23”. Din pictura murală ce acoperea întreg interiorul bisericii se mai păstrează doar cea din pronaos (exceptând tavanul care e nou), ilustrând tema Judecății de
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
pentru ambele. O formă rară optic inactivă a acidului tartric, acid DL-tartric, este un amestec 1:1 de acizi levo- și dextrotartric. Acesta este diferit de acid mezotartaric, și a fost denumit și acid racemic (de la racemus din latină - "un ciorchine de struguri"). Cuvânt racemic și-a modificat mai târziu sensul, devenind un termen general pentru toate amestecurile enantiomerice 1:1 - racemații. Acidul tartric este utilizat pentru a preveni ionii de cupru (II) să reacționeze cu ionii de hidroxid (HO), prezenți
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
tăieri la o înălțime de 2,5-3 m, pentru creșterea randamentului în fructe și ușurarea culesului. Frunzele sunt verzi și lucioase asemănatoare cu cele de laur cu o lungime de maximum 20 cm. Florile sunt albe, cresc sub formă de ciorchine și emană un miros puternic asemănător cu cel de iasomie sau de portocal. Perioada de înflorire variază de la o zonă la alta. Caracteristic la arborele de cafea este faptul că în permanență se găsesc în același arbore ramuri de flori
Arborele de cafea () [Corola-website/Science/325323_a_326652]
-
compoziție strict determinată, precum și un dispozitiv pentru reglarea vitezei aerului, depășindu-se, astfel, pierderile de până la 30 % din producție, în special din cauza volatilizării alcoolului și acidului acetic. Astfel, există metoda veche, din 1732, în care vasul umplut cu material convenabil (ciorchini de struguri fără boabe, talaj etc), se completează cu un lichid de fermentat și se lasă în repaus o jumătate de zi, după care se introduce din nou în primul vas. Prin această metodă pelicula bacteriană se dezvoltă pe toată
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
Star Trek", folosită ca un sediu central al rasei Borg. Unicomplexul se află într-o zonă necunoscută a Cuadrantului Delta. Este centrul tuturor activităților de procesare ale colectivului Borg, și constituie reședința Reginei Borg. Unicomplexul este o grupare asemănătoare unui ciorchine, formată din mii de cuburi conectate printr-o mulțime de canale și noduri de transport. Cuburile Borg intră și ies frecvent din Unicomplex, călătorind spre alte părți ale galaxiei, prin intermediul canalelor transwarp. Unicomplexul apare cu preponderență în episoadele ce preced
Borg () [Corola-website/Science/322841_a_324170]
-
de nisip și aproape de plajele din Florida, Texas, pe unele insule din Caraibe și în Yucatan. Palmierul pitic poate atinge 6 m înălțime, are tulpină ramificată, frunze înguste verzi-gălbui, în formă de evantai și flori de culoare violet-deschis, așezate în ciorchine. Fructele sunt ovale, de 2-3 cm, negre, sunt comestibile și conțin o pulpă de culoare maro-deschis cu aromă de vanilie. Ingredientele active din palmierul pitic includ ulei volatil, ulei gras, fitosteroli, polizaharide, taninuri, compuși sterolici (beta-sitosteral, stigmasterol etc.) și substanțe
Palmier pitic () [Corola-website/Science/329922_a_331251]
-
al XV-lea și a fost cumpărată în 1725 de Johan Fischer, casier la Monetăria de Stat din Hall in Tirol, și a fost ornamentată probabil în acel timp cu stucatură exuberantă în stil baroc, cu tulpini încolăcite de flori, ciorchini de fructe, scoici și putti. Autorul stucaturii a fost meșterul stucator Anton Gigl de la Wessobrunn care s-a mutat la Innsbruck prin 1723. Foișorul a fost prevăzut inițial cu o ornamentație în stil gotic târziu. Restul provine de la o restaurare
Helblinghaus (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328055_a_329384]
-
să le corecteze. De asemenea, a înființat și aici o școală de Talmud Tora, la care au învățat 250 elevi. El a transferat în cele din urmă ieșiva din Hlyniany la Sanok, si a editat acolo o antologie numită „Eshkol” (Ciorchine) cuprinzând contribuții originale ale celor mai buni elevi ai ieșivei. La Sanok rabinul Shapira a trăit și lucrat vreme de trei ani, iar când a plecat a lăsat o comunitate organizată exemplar. În anul 1922 rabinul a fost ales în
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
muntoase din Columbia și în special în bazinul fluviilor Amazon, Rio Negro și Orinoco. Se poate recunoaște ușor după coaja slab colorată în roz. Are rădăcina negricioasă (galbenă in interior), tare și rezistentă. Frunzele sunt ovale lanceolate, inflorescența ca un ciorchine. Florile mici și albe au un miros puternic, înțepător, asemănător iasomiei. Coaja și lemnul sunt considerate de secole ca fiind unele dintre cele mai bune medicamente ale indienilor sud-americani. Lemnul său foarte tare este renumit ca „lemn al potenței” fiind
Muira Puama () [Corola-website/Science/329437_a_330766]
-
în zona temperată a Asiei de Est. Aceasta sunt de obicei arbuști, dar unele sunt plante erbacee, iar unele sunt arbori mici, de 5-6 m înălțime. Cele mai multe au un frunziș caduc. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile mici sunt grupate în ciorchine. Din mai multe specii se extrage indigoul, în special din "Indigofera tinctoria" și "Indigofera suffruticosa". Sunt descrise circa 750 specii:
Indigoferă () [Corola-website/Science/331423_a_332752]
-
unde s-au și identificat clonele de vie care se potrivesc cel mai bine cu solul și pașii corecți pentru pregătirea terenului. Marc Dworkin și-a dorit o serie de vinuri care îmbină tehnologia modernă cu metodele tradiționale de vinificare. Ciorchinii sunt culeși manual și apoi boabele sunt atent selecționate. Astfel, mustul este obținut doar din struguri sănătoși. Urmează maturarea în baricuri de stejar. În această etapă, în funcție de tipul de vin și caracteristicile acestuia, enologul decide dacă folosește baricuri noi și
Alira () [Corola-website/Science/334264_a_335593]
-
prin figurile pe care le reprezintă, dovedește cultivarea viței de vie în zonă și în localitate. Partea superioară a reliefului reprezintă un legionar roman încălecând un cal, iar în partea inferioară un băștinaș încadrat de viță de vie, încărcată cu ciorchini de struguri. Interiorul sanctuarului este construit în stil gotic. Nervurile pornite din cheile de boltă ale sanctuarului sunt așezate în două puncte de sprijin simetrice, sub formă de stea. Din cele două geamuri ale sanctuarului, unul este ornamentat cu figuri
Biserica reformată din Sâncrai () [Corola-website/Science/332592_a_333921]
-
gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" " în încolăcirile sculpturale". " Coapsa ca frâul de piele subțire" Pe tulpini de papyrus pățețte agale". " Mosc e asupra patului ei, dimineața", " și haina nu-și leagă, când se se scoale": " o
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
al explorării spațiale, a efectuat numeroase zboruri în balon echipat cu telescop, cel mai spectaculos fiind cel care, în aprilie 1959, i-a permis să se ridice la altitudinea de de metri, la bordul unei capsule etanșe agățate de un „ciorchine” format din vreo sută de baloane, și să efectueze observații care l-au ajutat să deducă prezența apei pe Marte. Fiu al lui Charles Dollfus (1893-1981), aeronaut și conservator al "Musée de l’aéronautique de Meudon" (Hauts-de-Seine) , a evoluat, încă
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
la Myxini este destul de ridicată. Femelele depun de la unul la treizeci de ouă tari, galbene. Acestea tind să se adune în grupuri, pentru că au la un capăt smocuri cu o textură de arici. Myxinii sunt ocazional văzuți încolăciți în jurul unor „ciorchini” de ouă. Nu se știe dacă asta este o încercare de a le proteja sau dacă le fertilizează extern. Myxinii nu au stadiu larvar, spre deosebire de chișcari, care au unul lung. Myxinii au un rinichi mezonefrotic și unul pronefrotic. Rinichii sunt
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" arhitectonic al bisericii. Scriitorul și omul de cultură francez francez André Malraux (1901-1976) considera această biserică ca fiind una dintre cele mai frumoase creații bizantine pe care le-a văzut vreodată
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]