105,754 matches
-
reproducerii, al fotografiei. în deschiderea proiectului despre Arcade, o fotografie extraordinară ilustrează spiritul benjaminian: printre ruinele unei biblioteci bombardate, cu tavanul prăbușit, dar rafturi rămase integre, câțiva cititori continuă fascinați, cu privirile țintă la cărți. Decizie etică și politică: a citi, în ciuda - Conceptul de istorie Teza XIV începe cu aceste cuvinte: "Istoria este obiectul unei construcții care nu e plasată în timpul vid și omogen, ci într-un timp plin de prezența "timpului acum"" (subl.n.). Catrinel Pleșu a echivalat foarte elegant
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
lăsa să se exprime acea intentio a originalului nu ca reproducere, ci armonie, completare la limba în care se exprimă, ca propria sa intentio. Prin urmare, cea mai înaltă laudă adusă traducerii, mai ales atunci când apare, nu este că se citește de parcă ar fi fost scrisă în original în acea limbă. Dimpotrivă, fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară poate exprma marea nostalgie a unei complementarități a limbii. O adevărată traducere este transparentă; ea nu acoperă originalul, nu
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
Sinești) vine de la numele uneia dintre cele trei grații și se compune din gr. eu-, "bine" și phren, "minte, inteligență". După cum, există astăzi nume care sună modern, "citadin", deși nu se știe exact ce încărcătură poartă, cum este Răzvan. Descoperi, citind dicționarul lui Cristian Ionescu, înrudiri etimologice la care nu te-ai fi așteptat, de pildă între Marta, ("stăpînă, doamnă") și Despina, Domnica, Dominic, Chirița, Chiriac și Chiajna, cu același "sens", dar provenind din onomastica unor popoare diferite. Iată că pe
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
onomastica unor popoare diferite. Iată că pe linie onomastică Coana Chirița și Doamna Chiajna sînt rude și poate că nici strict literar personajele nu își sînt total străine, deși una e mai mult stăpînă, iar cealaltă aprigă doamnă . Dacă nu citiți dicționarul onomastic din pură plăcere estetică (la urma urmei pentru asta există varianta inegalabilă a lui Mircea Horia Simionescu) îl puteți folosi în scopuri practice: scriitorii, ca sursă de inspirație pentru botezul personajelor literare (Domnul Ambrozie o întîlni într-o
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
Gogu Rădulescu, pufăind cu țigarea în colțul gurii și stând în capul mesei lungi ca de nuntă, o pusese pe nevastă-sa, care în ascuns scria proză, să dea citire unei bucăți de-a ei. Femeia, fostă vânzătoare în tinerețe, citise o proză proletcultistă execrabilă. În încheiere, Gogu își aplaudase zgomotos nevasta, primul și singur. Comesenii, servili, aplaudaseră și ei, furtunos. Cred că eu fusesem singurul care nu bătuse din palme. Dar Gogu vroia neapărat să cunoască părerile comesenilor despre proza
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
și stimulate, de ce nu, de personalitatea lui Georges Banu. Vom reveni cu o discuție aplicată, cu detalii despre numărul din Alternatives Théâtrales. Ne bucurăm să publicăm fragmente din intervenția lui Radu Penciulescu, memorabilă, avînd acceptul lui George Banu. Veți putea citi în revista Teatrul. Azi 6-7-8, ce va apărea pe piață curînd, întregul studiu. Sîntem convinși că vă stîrnim interesul și că vocea lui Radu Penciulescu, sistemul de formare și coordonatele puse în valoare aici, stilul și strategia pedagogice începute în
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
la un risc major: Alain Robbe-Grillet trece drept un interlocutor foarte dificil, agresiv și provocator, în ochii căruia ziariștii par a nu fi cea mai îndrăgită specie... Am "reluat" deci informațiile despre autor și Noul Roman, dar mai ales, am citit atent ultima carte a lui Robbe-Grillet La Reprise. Înarmată și cu dosarul de presă pus la dispoziție de Institutul Francez din Köln, avertizată încă o dată asupra "firii dificile a maestrului", mulțumită și neliniștită în același timp de asigurările organizatorilor că
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Les Nouvelles Litteraires", "Arts", publicații care de altfel și-au dat ele duhul destul de rapid (rîde). Ele anunțau așadar deja de la finele anilor '50 că Noul Roman a murit. Și o mulțime de oameni au aflat de existența Noului Roman, citind prin ziare că el ar fi murit! (rîs copios) iar dacă a murit, trebuia să fi existat! R.B.: Cei care citesc însă romanele dumneavoastră își dau seama că tocmai această reconstrucție pornind de la negația a ceva existent, de la o distrugere
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
finele anilor '50 că Noul Roman a murit. Și o mulțime de oameni au aflat de existența Noului Roman, citind prin ziare că el ar fi murit! (rîs copios) iar dacă a murit, trebuia să fi existat! R.B.: Cei care citesc însă romanele dumneavoastră își dau seama că tocmai această reconstrucție pornind de la negația a ceva existent, de la o distrugere, este creatoare. Ați continuat așadar să creați respectînd o anumită ritmicitate - între romanele dumneavoastră există aproape în mod constant o distanță
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
mai fac afirmații categorice, definitive... A.R.-G. (rîde): Vă va fi greu fiindcă aveți forța de a spune lucruri definitive, se poate că dețineți cheile de interpretare... R.B.: Nu dețin nici o cheie, nu am decît nostalgiile unui ex-filolog, am citit cu plăcere și interes romanul dumneavoastră. A fost o mare bucurie că pot citi din nou după atîta vreme un roman bun. Se scriu azi multe romane, dar prea puține cu adevărat bune. Dacă priviți scena literară actuală, pe care
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
aveți forța de a spune lucruri definitive, se poate că dețineți cheile de interpretare... R.B.: Nu dețin nici o cheie, nu am decît nostalgiile unui ex-filolog, am citit cu plăcere și interes romanul dumneavoastră. A fost o mare bucurie că pot citi din nou după atîta vreme un roman bun. Se scriu azi multe romane, dar prea puține cu adevărat bune. Dacă priviți scena literară actuală, pe care evoluează o generație relativ tînără de autori, ce impresie vă lasă spectacolul? A.R.
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
ce impresie vă lasă spectacolul? A.R.-G.: Nu este vorba de scriitori răi ci pur și simplu lipsiți de ambiție. Această nouă generație de autori, chiar la Éditions de Minuit, cu excepția cîtorva ieșiți din comun, sunt autori care se citesc cu plăcere dar care nu deranjează pe nimeni. Echinoz - scrie bine, da, scrie bine... R.B.: Patrick Mondiano... A.R.-G. (Cu un ton blînd, conciliant): Da, Patrick Mondiano, este bun... Sunt cu toții scriitori buni, există mulți dintre aceștia, dar epoca
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
mediatic, din cauza turismului sexual. Este acuzat de practicarea și încurajarea turismului sexual. Ar fi putut fi subiectul unei mari cărți dar atunci scandalul ar fi trebuit să fie literar (reapare rîsul sardonic). R.B.: Revenind deci la literatură, preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost romancier și prin eseurile și poemele sale el nu
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a lungul multor ani, la publicații de mare tiraj, și sper să fiu exact înțeles. Această specie de ziarist stârnește, în egală măsură, nemulțumirea tuturor: și a patronilor săi și a celor despre care scrie și a celor care îl citesc. Patronii îl mai tolerează (dar nu se știe până când!), plictisiți că nu vine la ședințele zilnice de sumar cu subiecte "tari" (din culisele culturii), la înălțimea celorlalte secții ale ziarului; subiecții sunt revoltați de titlurile pestrițe (puse ca să intre articolașul
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
de rigoare de la o voce blondă care te roagă să-i dai un număr de fax, să-ți trimită o invitație. Dai cele două numere de fax ale redacției, spui și pe ce nume să le trimită (evident că nu citește ziarul!), precizând pe un ton cald că ele apar zilnic și în caseta redacțională a cotidianului (ai tot interesul să câștigi un cititor în plus!). Apoi urmează alt telefon de confirmare, dacă ai primit faxul cu pricina. Peste câteva zile
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Te întorci zdrobit în secție, răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la concurență cu restul, știrea îți intră pe ultima pagină, stai până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în sumarul final, îl suni pe autor și-i dai vestea cea mare, să cumpere ziarul de mâine, neapărat. Apoi pleci fericit acasă. Și imediat după plecarea ta, șeful cel mare explodează, scoțând furios știrea din sumar: "Să-și facă
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
privește pe Foucault) are o arhivă, aceasta se află la Foucault în chiar opera lui. Arhiva unei opere Există la Foucault un refuz de a lăsa să se vadă cusătura textelor dar și o reală dorință de a da la citit gestul, mișcarea care le produce; este ceea ce îl determină să scrie că "nu ar fi probabil justificat să faci efortul de a construi cărți dacă acestea nu l-ar învăța pe cel care le scrie ceea ce el nu știe, dacă
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Ploiești (singura publicație culturală care, bravo ei, are o rubrică de șah), este "portretizat", la 65 de ani, profesorul Ieronim Tătaru, personalitate cunoscută a școlii prahovene, fost student (1954-1959) al Filologiei de la București. La mulți ani! * Mai multe lucruri de citit în APOSTROF (nr. 4). Între ele, un comentariu al d-nei Ruxandra Cesereanu la scrisorile de la cititori publicate în presa anilor '90 (prima jumătate) împotriva d-nei Ana Blandiana. Le uitasem! Dincolo de clasificarea foarte interesantă pe care o întreprinde autoarea studiului, rămîn
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
fie el și literar, pentru perioadele legendare ale culturii secolului XX, avangardă sau magie sud-americană. Din toată această fascinație, dintr-o reală cultură, care nu e neapărat a eruditului, dar e a unui cititor împătimit, la curent cu tot ceea ce citesc tinerii șic de azi, se scrie această carte ciudată și originală, manieristă pe alocuri, plină de umor altădată, o carte demnă de chipul cochet pe care îl arată. u totul altele sînt sursele de inspirație pentru Ioana Nicolaie, care scrie
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
dificultuoase ale textului de referință - legitime într-un volum, nu și într-un hebdomadar. Adevărul e că un simplu semnal de întîmpinare ar fi oricum tardiv: tomul de față a apărut cu doi ani în urmă. În plus, n-am citit nicăieri o analiză care să-i fi fost aplicată profesionist și nici precedentele două apariții ale autorului (De la cuvînt la imagine, 1987 și Spre o poetică a scenariului cinematografic, 1998) nu mi se pare că au beneficiat de exegeze pe
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
dovadă pulovăr, abajur, șezlong și altele. Mă tem că se înșeală. "împămîntenirile" trecute s-au petrecut la nivelul unei populații puțin instruite și în cvasi-absența variantelor scrise. Cine poate crede că se va scrie vreodată pretaporte (și eventual se va citi cu accentul pe penultima silabă, specific limbii noastre!), tocșou sau imeil !? Numai domnul Pruteanu... De altfel, în toate limbile există astfel de împrumuturi, chiar acolo unde funcționează orgolii mult mai mai mari decât cel al românilor. De exemplu, în ciuda istoricei
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
deci ar trebui interzise cu totul. A priori/posteriori, post festum/mortem ori Sic transit gloria mundi apar, fără traducere, în textele scriitorilor români. Nu este scandalos? Oare nea Gheorghe, invocat de dl Pruteanu, nu se simte frustrat cînd îi citește pe marii filozofi români? în fine, dacă tot ne luptăm pentru limba română, ar fi interesant de știut ce atitudine a luat senatorul PSD (fost PNȚCD) față de următoarele două perle aflate în drumurile domniei-sale: a. Pe ușa Senatului (la fel
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
a vedea lucrurile aduce puțin cu listele care se făceau la cozile pentru carne sau lapte, în alte vremuri. Nu conta foarte mult "ce se dădea", important era să fii pe listă, la coadă. Cuprinsul unei cărți ajunge să fie citit cu mai mare interes decît conținutul. în mod normal, fiecare listă canonică intră într-o luptă liberă cu alte și alte "pomelnice". Antologiile de după '90 au propus mai ales grupuri sau generații. Au fost antologii care au funcționat după clasice
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul eticii și echității socialiste" la "political correctness" - uităm că există oameni buni și oameni răi. Oferim cu ușurință cartes blanches la tot felul de indivizi în ochii cărora citești răutatea, cruzimea și violența și ne trezim doar când e prea târziu. Cine a urmărit, de pildă, viteza înspăimântătoare de rotire a ochilor unui lider extremist român în momentele de panică, își dă seama că, odată ajuns la putere, el
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
sonoră a cărei muzică o am și acum în urechi. La "răscruci", cobora și schimba șina cu o tijă de fier. Dacă-i făceai semn, te lua și din mers. Patriarhal mijloc de transport! Patriarhală lume! (N.M.) Posteritate kitsch Am citit în Cotidianul o relatare despre o conferință de presă de la Teatrul Național din București. Cu ce prilej s-a organizat conferința de presă? Cu prilejul premierei unei piese a d-lui Mircea Radu Iacoban. Dl Mircea Radu Iacoban este, ne
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]