2,120 matches
-
spună: „Ce om ciudat aveam și eu / cu ochi destul de dulci / ca să-i spun mereu / Încă sunt a ta“. Era o casetă dintr-o altă carcasă. „Și-mi fugea pământul de sub picioare când adormea pe pieptul meu“, spuse femeia cu ciudă, provocându-i o strângere de inimă. Cântecul acela trezi cu brutalitate În Antonio amintirea unei călătorii În Calabria. La un moment dat, pe când conducea spre ultima lor vacanță, Emma Începuse să cânte - sfidător - exact acea melodie, Învățându-i și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pară comun sau degradant. Prin ferestrele deschise Îi zâmbeau un șir de acoperișuri roșii și, foarte aproape, cupola strălucitoare a bisericii San Pietro. Ce frumoasă e casa aceasta - casa mea. Dar de ce nu e a noastră? Zdrobi acest gând cu ciudă. Trebuie să te mulțumești cu atât, astăzi e zi de sărbătoare. Deschise bilețelul. Iubitul Îi scrisese, cu grafia lui măruntă și calculată: Mii de astfel de zile. Fraza era de o banalitate aproape jignitoare. Sasha Își atinse fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
El o privi extaziat, cu singurul lui ochi - celălalt era acoperit de un plasture enorm, care cândva fusese alb, dar care acum era murdar, și căpătase o nuanță cenușie. Emma Îi cuprinse talia cu brațele și Îi mușcă urechile, În ciudă. Kevin se apără, râzând. Adora sâcâielile ei. De la unu la zece, cât de mult mă iubești astăzi? Îi șopti Emma suflând ușor pe gâtul lui. — D-dacă Îmi f-faci c-cartofei, ș-ș-șapte, răspunse Kevin. — Și mâine? — D-dacă nu ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea lui Montserrat Caballé se izbi de geamurile Închise. N cunoscuse niciodată un bărbat care să aprecieze volutele unei soprane. Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minute mă opresc și îl batjocoresc pe Nică, socotind că din vina lui sunt silit să-mi pierd timpul astfel. Foarte mare îmi fu mirarea când, deodată, îl văd pe Nică ieșind din carte, exact când eu o dădeam cu ciudă de pământ. Primul sunet pe care l-a scos a fost: Auuuuuu! Ce-ai, măi băiete? Ești dus cu sorcova? Scuză-mă, dar nu eu sunt cel venit din anul 1870 în anul 2013! Tu ce cauți aici? În primul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajuns și m-a prins de brațe, luându-mi chipul apoi între palmele sale, ce senzație!, pe urmă s-a uitat direct în ochii mei, ce verde! și a icnit: Prostuțo! Apoi a râs. Eu deja începusem să plâng de ciudă, dar și de rușinea pe care am suportat-o, declarându-mi dragostea secretă față de el. Te iubesc! Mi-a șoptit ușor la ureche, în încercarea sa de a mă îmbrățișa, pe urmă mă sărută cald și apăsat, buzele noastre întâlnindu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a scuturat numai din cap, ne-am târât mai departe, nu ne dădeam seama cam la ce distanță am putea fi de postul de observație, dar nici să ne uităm n-aveam curajul, eu eram leoarcă de transpirație, mi-era ciudă că nu-mi luasem plosca, nici Puiu n-avea apă, după cum gâfâia știam că-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-l cred pe cuvânt, că mi-ar fi și mie mai bine dacă o spun cu voce tare, o să văd c-o să mă simt ușurat, iar când a tăcut, în clipa aia, am ghicit unde-i mingea, și-mi era ciudă că nu ghicisem mai repede, și am strigat tare că nu, nici de-al dracu’, și să crape amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus, și am plonjat spre scară, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut că se uită la farfuria mea și atunci, numai de-al dracu’, am mai luat o îmbucătură, dar n-am mai simțit gustul de castane, ci numai pe-acela, dulceag, de rom, am continuat totuși să mănânc, în ciudă, înghițind cu greu, iar Marius mă fixa în continuare, așa că am înghițit totul, am adunat cu grijă și restul de frișcă din farfurie, am lins și lingurița, iar când, în fine, mi-am pus și eu lingurița pe masă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de o mărturisire care dovedea lipsa lui de experiență. Mi-e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună că lucrul ăsta nu avea importanță, cînd el Îi povesti ce se Întîmplase În ajun, la cafenea. Ea făcu ochii mici. Fratele ei se bătuse din pricina ei. Pentru ea. Pentru Marie... - Dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Întîlnească? Unde se ducea la ora aceea și pe asemenea vreme? O evidență care-i sări În ochi o făcu să simtă că Îi Îngheață sîngele În vine. Marie era pe cale să-și bănuiască propriul frate. O cuprinse ciuda pe sine Însăși. Și totuși, sentimentul că e neînțeleasă și respinsă de familie persista și o făcea să se Îndoiască de toți. De ce Loïc, Jeanne și chiar Christian se Încăpățînau să dorească s-o Îndepărteze de insulă și de anchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Vocea lui căpătă atunci o inflexiune de curtoazie. - Bineînțeles, totul s-a făcut după toate regulile artei, pentru ca această tranzacție să apară ca perfect legală. Dacă vrei să cercetezi registrele noastre... - SÎnt Încîntat că sînt ținut la curent! Surprinderea și ciuda lui PM păreau sincere. - Două sute cincizeci de mii de euro e o sumă enormă, doar ca să Împiedici familia Le Bihan să mărească fabrica! decretă Marie. Arthus se ridică sprijinindu-se În bastonul cu măciulie de argint. Vocea Îi deveni autoritară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căști receptoare și scoase de sub dărîmături obiectul de care erau legate: un mini Ipod albastru metalic. - Patru giga de memorie, Îi explicase vînzătorul de la FNAC. Puteți să descărcați o mie de cîntece. Marie socotise prețul cam exagerat, apoi Îi fusese ciudă că gîndise meschin. La urma urmei, doar un nepot avea, iar șaisprezece ani Însemnau o vîrstă importantă. Ochii lui Nicolas străluciseră de plăcere cînd i-l oferise, de Îndată ce sosise la Lands’en. Cu patru zile În urmă. Primul gînd care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de uimire; apoi izbucni În plâns. El nu făcu nici un gest; În acel moment, dacă ar fi făcut un gest, ea l-ar fi respins cu siguranță; oamenii trebuie să plângă, e tot ce pot face. — Totuși, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe când bietul Moru se căznea de dimineață până seară să facă tot mai multe cuvinte, Îmi spuneam așa: măi, Krog, măi, tu nici sunete nu ești În stare să scoți, cum o să se uite Siloa la unul ca tine? De ciudă, l-am rugat pe Moru să facă un cuvânt despre Siloa și despre cele ca ea. Moru s-a Încruntat și a Început să miște mărunt din buze. Eram pitiți Îndărătul unei stânci și ne uitam la ce făceau ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui nu erau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că după ce ai bătut atâta drum pe urmele mele, nu pot să mă hotărăsc ce să fac cu Enkim, of, of. Dar Logon: - Nu vreau milă la Logon! Krog nu trebuie avut milă la Logon, șopti el, scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În viața mea. Pfuuh, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cam cât un sfert din zi. Gheața Începea să se crape ici-colo și, cu groază ne-am dat seama că dacă lucrurile aveau s-o țină tot așa, trebuia s-o luăm cu toții, din nou, spre Miazăzi. Mi-era din ce În ce mai ciudă - credeam că fusesem prinși pe acea punte de zăpadă și gheață veșnică, care părea să fie o cursă pentru orice se nimerea prin preajmă: pentru ghețari, pentru mare, pentru soare și acum, chiar și pentru călătoria lui Krog și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mereu. Îi dăduseră Umbrei pe mulți, dar pe Dupna Îl aduseseră În mijlocul satului, viu și plin de sânge. În fața lui stătea Hadat. Îl privea Împietrită, de nici nu știai: era uluită că fie-său făcuse asemenea ticăloșie, sau Îi era ciudă că fusese prins? - Zi ce vrei, Krog, și aia vom face, mă Îndemnă Gupal, cu vocea frântă de rușine. O să dai lupta cu răzvrătiții aici, pe meleagurile noastre? - O să văd. Acum vreau să mă sfătuiesc cu Vindecătorii mei. Abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de stăpân ce-și Îmbrățișează cu privirea meleagurile Întinse. Nu mă grăbeam - știam bine că dacă vreun arcaș sau sulițaș de-al lui Scept m-ar fi dat Umbrei acum, totul avea să fie În folosul meu. Mi se făcu ciudă Însă când trecui pe lângă Logon care, de acum, pe lângă privirea aceea pe care nu contenea să mi-o arunce, Începuse să duhnească a spaimă. - Păcat că trebuie să luptăm cu unul ca Scept, i-am spus lui Enkim În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i rău. Le-ai spus că la noi vine în fiecare noapte? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Le-am spus. BĂRBATUL CU BASTON: Și ei ce-au spus? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: N-au spus nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Le e ciudă, este? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ha! Ne întreabă dacă nu vrem să facem un schimb. BĂRBATUL CU BASTON: Ce fel de schimb? Nu vrem să facem nici un fel de schimb. Vezi, să nu te-apuci să faci vreun schimb. VOCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fereastră? DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ca să fiu cinstit, eu încep să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem în ciudă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Doamnă, dumneavoastră sunteți de-o gentilețe infernală... DOAMNA CU VOAL: Nu, că dacă punem la inimă chiar că înnebunim. Trebuie ignorat. Trebuie răspuns cu aceeași monedă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi, eu sunt prea bine educat ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]