13,496 matches
-
rapid încărcătura vaporului. Alt pește mare: fostul ofițer DIE Ioan Niculae sparge valurile într-un iaht luxos. și el are, acasă, acvarii și pești. Vedem imagini cu Niculae filmate prin pereții de sticlă străbătuți de mici umbre tăcute. O senzație ciudată, aproape ireală: Niculae și lumea subacvatică parcă s-au contopit. Încă un desen animat: fabricile comuniste dispar mărunțite într-o uriașă mașină de tocat. Din ea, se scurge o pastă roșie. Se transformă în vile, mașini luxoase și iahturi, firește
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
prin mijloace mai puțin ortodoxe Standard Oil, vorbim de Patriciu cumpărând Petromidia de 1 miliard de $ cu câteva milioane. Este cu totul alt lucru. Cât despre contractele cu statul, de acord că se fac peste tot în lume în condiții „ciudate“, dar nicăieri nu ajunge să coste km de autostradă în câmpie de 3-4 ori mai mult decât km de autostradă alpină în alte țări. Acele mii de oameni cărora „securiștii“ le-au dat de lucru puteau la fel de bine să lucreze
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
îi toacă obsesiv, patologic, la televizor, în deplină libertate. Ei, falșii jurnaliști, vor murdări meseria de gazetar și tot cu ei vom pierde credibilitate. Puținii gazetari onești rătăciți prin presă vor avea de suferit și vor fi priviți ca niște ciudați. Sunt cumva falșii gazetari semnul unei democrații sănătoase și funcționale? Cu ei, presa i se pare tot minunată ambasadorului SUA? Sau poate mai are nevoie de câteva luni de acomodare în România, cu telecomanda în mână. Trag nădejde că dl
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
21.15. Lionel a făcut un duș. S-a și odihnit puțin. E proaspăt, dar urmele de la arsuri i se mai văd pe sprâncene și în păr. Se îmbracă. Iese din garsonieră și sună la ușa lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de bronzat? — Am fost puțin în iad. Se așază într-un fotoliu. Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, punitiva exclamație. Ergo, om muri & om vedea... III. REGIE / REGIZORI / VIZIUNI REGIZORALE ... Voi vorbi despre o carte ciudată (fără autor!), cu un personaj-regizor ciudat, realizatorul unui gen de teatru ciudat. Dar fiindcă e vorba despre o personalitate - Robert Wilson - și o carte importantă - Întîlnire cu Robert Wilson (supliment al revistei Teatrul azi, Îngrijit de infatigabila Florica Ichim), desigur
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, punitiva exclamație. Ergo, om muri & om vedea... III. REGIE / REGIZORI / VIZIUNI REGIZORALE ... Voi vorbi despre o carte ciudată (fără autor!), cu un personaj-regizor ciudat, realizatorul unui gen de teatru ciudat. Dar fiindcă e vorba despre o personalitate - Robert Wilson - și o carte importantă - Întîlnire cu Robert Wilson (supliment al revistei Teatrul azi, Îngrijit de infatigabila Florica Ichim), desigur, merită să faci efortul Înțelegerii particularităților
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, punitiva exclamație. Ergo, om muri & om vedea... III. REGIE / REGIZORI / VIZIUNI REGIZORALE ... Voi vorbi despre o carte ciudată (fără autor!), cu un personaj-regizor ciudat, realizatorul unui gen de teatru ciudat. Dar fiindcă e vorba despre o personalitate - Robert Wilson - și o carte importantă - Întîlnire cu Robert Wilson (supliment al revistei Teatrul azi, Îngrijit de infatigabila Florica Ichim), desigur, merită să faci efortul Înțelegerii particularităților acestui tip neobișnuit de spectacol, reprezentații
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se-ntîmplă? „În spatele scenei, scînteiază o mulțime de ochi: Întrezărim o mulțime de capete de animale, ca și cum ar fi spectatori ai pădurii care s-au lăsat invitați la teatru”... Interesant, nu?!... Una din replicile memorabile ale Mașinăriei, credem că ar fi „Ciudați mai sunt oamenii, Anton Pavlovici, și ciudată e memoria posterității fiecăruia dintre noi... Astăzi, imediat ce un autor imaginează trei personaje care așteaptă , sare lumea pe el și-i reproșează că l-a imitat pe Beckett...Nimeni nu-și mai amintește
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ochi: Întrezărim o mulțime de capete de animale, ca și cum ar fi spectatori ai pădurii care s-au lăsat invitați la teatru”... Interesant, nu?!... Una din replicile memorabile ale Mașinăriei, credem că ar fi „Ciudați mai sunt oamenii, Anton Pavlovici, și ciudată e memoria posterității fiecăruia dintre noi... Astăzi, imediat ce un autor imaginează trei personaje care așteaptă , sare lumea pe el și-i reproșează că l-a imitat pe Beckett...Nimeni nu-și mai amintește că un anume Anton Pavlovici Cehov, cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
reacție... Nu de mult, am montat o comedie la Teatrul Jean Bart din Tulcea. Cu ocazia asta, am făcut cîteva drumuri cu microbuzul, Iași/Tulcea. Nostim e că, după ce treceam cu bacul, cu 30 de km. Înainte de Tulcea, primeam smsuri ciudate, gen „Bine-ați venit pe teritoriul Ucrainei!”. Le păstrez cu sfințenie, fiindcă dă bine-n CV să ai montări În țări străine... Am montat la Iași o premieră absolută: Tango În fum de țigare... O comedie tragică despre dragoste și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se numește, general și simplu, „om de teatru”. Din păcate, modestia m-a Împiedicat să fac vâlvă În jurul creațiilor mele. Când e vorba de oportunisme, mă retrag. Din punctul acesta de vedere, risc să devin un asocial. Am o fire ciudată și, probabil, mizantropică. Tocmai din cauza acestei firi răzvrătite am plecat din București. Îmi era greu să rezist acolo, trebuia să fac tot felul de compromisuri. - De ceva vreme, v-ați manifestat preponderent pe linie pedagogică. Ați predat la Universitatea Ecologică
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
câmpie într-un munte, deocamdată tunetele nu încetează. strigăt eu m-am născut printr-o moarte, iubitul meu am fost o nou-născută salvată de transfuzii, un ghem de carne luptându-se cu nepotriviri, cu nedreptăți biologice cu efectele cele mai ciudate ale sângelui meu și acum trupul acesta poartă însemnele primului meu război iar cutiuța mea cu trăiri păstrează strigătul acela de disperare pe care îl aud uneori în somn pe care numai îmbrățișarea ta îl poate acoperi ca o mare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața spre tine, sa te facă să zâmbești și nădăjduiesc că traficul este lejer. când predau, dau pilde din poemele tale de succes când arăt studenților țesuturile noastre ciudate, la microscop le vorbesc cu poveștile tale, despre funcțiile personajelor și sentimentelor lor alambicate, biete molecule încercate, circulând, reciclate, prin noi desenele mele pe tablă sunt trigramele tale suprapuse, în care imaginarul explică fiziologia. seara, când te văd, deși am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă mai întrebi?! La cei din dreapta și din stânga mea bucatele-s omenești, așa cum se cuvine la o masă luminată ca aceasta. Iară la mine-n talger mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o poruncă înțeleaptă: mi-ar porunci, de pildă, să plec de-aici chiar în clipa asta. REGELE: Ei bine, îți poruncesc să pleci chiar acum, pentru că te fac ambasadorul meu. Asta era! Audiența s-a terminat! (cade perdeaua-nor) MICUL PRINȚ: Ciudați mai sunt oamenii mari! (ridică din umeri, oftează, pleacă spre asteroidul următor. Se repetă jocul, se ridică perdeaua-nor. Vanitosul, în fața unei oglinzi, își studiază gesturile, face semne cuiva, ridică pălăria etc.) Bună ziua! VANITOSUL: O! Ce plăcere! Iată, mi-a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-ai nici măcar o oaie, de ce te-aș admira? Întoarce-te la oglinda ta, eu am treabă, plec mai departe. (semn de despărțire. Vanitosul se întoarce spre oglindă, reîncepe să gesticuleze. Cade perdeaua-nor.) Oamenii mari sunt, de bună seamă, tare ciudați! (Trece la al treilea asteroid. Se repetă jocul. Bețivul, între sticle goale și pline, mormăie mai mult decât cântă, indiferent, o melodie dezlânată. Va mai mormăi la fel, din când în când, și în timpul dialogului cu Micul Prinț.) MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ești un individ periculos, pentru că-mi provoci migrene. Ai de gând să mai stai mult pe capul meu? (Cade perdeaua-nor. Micul Prinț ezită o clipă, face un gest de lehamite.) MICUL PRINȚ: Oamenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudați! (Trece spre a cincea planetă. Jocul se repetă. Un felinar pitic, aprins. Alături Fanaragiul, cu stingătorul în formă de pâlnie.) Bună seara! FANARAGIUL: Sau bună dimineața! De unde putem ști? Iată, ți se pare că e seară. Eu am altă părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cauți tu pe aici? MICUL PRINȚ: Am niște necazuri cu o floare. ȘARPELE: Aha! MICUL PRINȚ: Unde sunt oamenii? Te simți cam singur în pustiu. ȘARPELE: Singur te simți și printre oameni. MICUL PRINȚ: Gândești ciudat. Și înfățișarea ta e ciudată. Nu ți-e frică să umbli neîntovărășit? ȘARPELE: Ce știi tu... Sunt mai puternic decât cel mai puternic dintre regi! MICUL PRINȚ: Ei, ești un lăudăros! Prea puternic nu poți fi. N-ai nici picioare cu care să călătorești. ȘARPELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sale mai vechi legate de raportul autor-text-lume. Pornind de la constatarea oarecum paradoxală că „printre cei care produc texte, scriitorii sunt o minoritate“, prozatorul citează copios din prezumtivul „jurnal“ al Eugeniei Ionescu, femeie ce a ales calea renunțării dintr-un motiv ciudat, dar cât se poate de simplu: rușinea de a exista și, consecință firească, de a vorbi despre sine. Jurnalul devine, astfel, un fel de confesiune à contre coeur, un instrument de anihilare a eului, nevoit să se exprime parcimonios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am ales a doua variantă. Desigur, ai mei au trebuit să găsească unele scuze legată de o maladie bizară care îi afectează pe câte unii fix sâmbăta după-amiază când se difuzează unica emisiune normală pentru copilul care eram. Maladiile astea ciudate au continuat când am intrat în ciclul gimnazial și trebuia să învăț după-masa fix într-o perioadă în care Steaua și Dinamo erau în formă maximă, adică spre sfârșitul anilor ’80. Din nou făceam ceea ce popular se cheamă „roșu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-ți place... Mai ai bani? se îngrijorează bătrânul auzind de investiție și scotocește în buzunarul halatului ca și cum ar dori să acopere paguba inconștientului ăsta care-și consumă tot salariul pe fluiere. În geantă, tot fluiere, fiecare cu altă denumire destul de ciudată, fluiere cu care e o pacoste să călătorești în fiecare zi spre serviciu, să te lovești de picioarele oamenilor. Apoi, seara, spre repetiție, alt calvar. Și toți care-i aduc mereu reproșuri că stă prea puțin pe acasă, că... - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se adăpostesc pentru a dormi găinile. Mai sunt unele poteci, trasee ale șobolanilor. Găuri, curse de șobolani, curse în funcțiune sau opărite. Purificate. Singurul obiect periculos. Igiena e periculoasă. Găina, o pasăre considerată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dificultăți în pronunția diferitelor cuvinte să simtă bucuria de a fi participat la oră. Cum părăsea școala, la terminarea orelor, Simona devenea un alt om, de parcă ar fi fost populată de o altă ființă. Derula planuri noi și sofisticate, având ciudata impresie că acestea se cristalizau prea încet, fără spor, bătând pasul pe loc. Ea căuta mereu cărările care s-o conducă spre un drum larg deschis pe care să pășească fără nici o temere. Nici o clipă nu abdica de la gândurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]