4,212 matches
-
cumsecade. Cuvintele ce vorbesc despre Radu Tudor, dacă nu sunt exacte, sunt autoanulări ale cuvântului. Nu se poate să aduci în discuție o personalitate cu o complexitate de cunoașteri fără baze de provizorat, cum este Radu Tudor, nu poți să clădești cu Radu Tudor o structură de discuții, plecând de la aproximări pentru că aceasta nu decurge decât în eșecul ipotezelor, pe care Radu Tudor nu le agreează niciodată, și de aceea le înlătură, iar dacă nu e ascultat și înțeles, decât să
RADU TUDOR ŞTIINŢE NEDISPROPORŢIONATE ALE SPUSELOR ŞI GÂNDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381875_a_383204]
-
ei pământean că nu ne-a cântat doar cincizeci și ceva de ani, ci dincolo de ei, peste lume și viață, în durata infinită a ființei neamului românesc și a eternității munților! Spiritul Lucreției Ciobanu nu s-a stins pentru că e clădit în piatra munților și înmlădiat pe coloana culturii românești. Cu ceva timp în urmă, pe când lucram la revista VIP, vorbeam cu Lucreția Ciobanu, ca să o anunț că în ședința de redacție a revistei se hotărâse să i se decerneze un
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
și cântă mai frumos decât toate! Se poate foarte bine crede că vocea artistei Maria Stroia, mirabilă și valoroasă a preexistat în comorile cântecelor folclorice, doar că nu-și aflase până la ea vibrațiile vocale ale melodicității mătăsoase și fragile ce clădesc frumos și alinător cântecul neuitat! Chipul artistei Maria Stroia e asemănător florilor, iar glasul ei este asemeni foșnetului serilor și zorilor satelor românești, unele și altele pline de vis, de armonie, de iubire. Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
INIMĂ ȘI SUFLET DE COPIL ! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor să te mai văd zâmbind sub ochii-mi vii, Să-ți simt căldura inimii, dogoritoare, Să mai clădim castele pe plaje visătoare... Mi-e dor să fim ce-am fost, mi-e dor să fim copii ! Mi-e dor de mine, încă, pe când eram peltic, De vremurile-n care doar mama-mi știa voia, Mi-e dor să
INIMĂ ȘI SUFLET DE COPIL ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380329_a_381658]
-
așa cum este,... XV. INIMA ȘI SUFLET DE COPIL !, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016. Mi-e dor să te mai văd zâmbind sub ochii-mi vii, Să-ți simt căldură inimii, dogoritoare, Să mai clădim castele pe plaje visătoare... Mi-e dor să fim ce-am fost, mi-e dor să fim copii ! Mi-e dor de mine, încă, pe când eram peltic, De vremurile-n care doar mama-mi știa voia, Mi-e dor să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
mic” !!! LA MULȚI ANI = tuturor copiilor lumii, incepand cu ai mei copii și nepoții ! Virgil Ursu Munceleanu ... Citește mai mult Mi-e dor să te mai văd zâmbind sub ochii-mi vii,Să-ți simt căldură inimii, dogoritoare,Să mai clădim castele pe plaje visătoare...Mi-e dor să fim ce-am fost, mi-e dor să fim copii ! Mi-e dor de mine, încă, pe când eram peltic,De vremurile-n care doar mama-mi știa voia,Mi-e dor să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
putea să-i poarte pașii pe drumul către „Eternitate”... „rătăcesc cufundat /în apa privirii unei / Femei, /rătăcesc fremătând / prin Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și nepieritoare, chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități” ( Tema iubirii în literatura universală) Poetul George CĂLIN poate fi considerat un neoromantic “incurabil”, versurile sale purtând straiul “înnoit”al vremii, mijloacele stilistice folosite pentru a conferi greutate și valoare scrierii sunt bine ancorate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
vreau o dată să-mi amintesc gustul laptelui ei. Să mă crească, pentru că am recidivat: mi-i inima cu o singură cameră. În ea, cu chirie, stau eu. Îmi amintesc de noi, doi copii, unul mic și altul vrându-se mic, clădind vise din nisip... La poarta sufletului meu stă o dună de nisip. E un intreg deșert. Vreausă ne jucăm că atunci când tata, puternic, ne adună sub brațele lui, exact cum ne adună anii, socotindu-și vârsta.Vreau să-mi mut
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului E Anul Nou... Părinte, Te roagă și veghează La liniște și pace În anul ce urmează. E Anul Nou... Părinte, Călăuzește-ți turma Spre cuget și iubire, Să nu îți piardă urma. Dă României soare, Clădește-i viitorul, N-o-mpovăra cu biruri, Doar e sărac poporul. Dă României vise... Tot omului dă-i șansa, Prin muncă, prin sudoare Să-și pregătească masa. Dă orbului speranța Luminii ce-l așteaptă, Săracului? O pâine. Mișelului? Răsplată. Iar
RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379437_a_380766]
-
George Grigoriu, Elly Roman, Camelia Dăscălescu, Gelu Solomonescu... Însă, înțelesul a ceea ce va urma în viața artistei Pompilia Stoian nu trebuie cercetat în apropirea deschiderii de perspective artistice, ci în însoțire cu acestea și în resorturile enigmelor după care se clădește destinul neprevăzut, uman. Steaua muzicii ușoare, care a transgresat alinarea în cântec, și-a întrerupt drumul artistic în țara natală, la stadiul apoteotic al afirmării sale în constelația muzicală românească, în anul 1968, plecând și stabilindu-se în Germania. Și-
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
lăsat la-ntâmplare, În linia vieții stă scris... El, omul, trăiește sau moare, Visând un placid Paradis. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, Nimic nu e aleator... E Viața, culoare, mișcare, Spre ierni cu glacialul decor. Tu? Fii optimist și clădește Cetate în tine... Mereu! Lin, El, Creatorul veghează, Ușor să îți fie la greu. Trec anii? Doar clipele-n goană... În viață? Etern prizonier... Un înger așteaptă la Ușă, Pe aripi, pluti-vei spre Cer!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
VIAŢA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379441_a_380770]
-
toate la fel, pe care s-apuci? Nu și-a terminat gândul când urletul a străpuns tăcerea codrului. În spatele saniei trei perechi de ochi prinseră a luci; parcă erau licurici, dar licuricii nu urlă! Nea Vasile n-a fost bine clădit nici în tinerețe, darămite acum în iarna vieții! Mărunțel de statură, pirpiriu la trup, n-a dus niciodată lipsă însă de un dram de minte și de un car de suflet. Se uită la lupi, se uită la mânz, se
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
într-o zi, Că n-o vom stinge, nu ne vom opri, Iar raze de lumină ne vedeau, Empatizând, mai mult ne încălzeau... Crescuse dorul din poieni de vise Escaladând pe piscuri neatinse, Furasem fericire sub un măr Și ne clădeam secunde de-adevăr, Umpleam desculțe ramuri de dorință Le trimiteam în spațiu, în credință. Mi-aș fi dorit dura o veșnicie Privirea ta, îngăduind doar mie... Creștea un soare peste dimineți, Iar în cetate, se rupeau peceți! Dan Mitrache Referință
MI-AŞ FI DORIT de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379627_a_380956]
-
într-o zi, Că n-o vom stinge, nu ne vom opri, Iar raze de lumină ne vedeau, Empatizând, mai mult ne încălzeau... Crescuse dorul din poieni de vise Escaladând pe piscuri neatinse, Furasem fericire sub un măr Și ne clădeam secunde de-adevăr, Umpleam desculțe ramuri de dorință Le trimiteam în spațiu, în credință. Mi-aș fi dorit dura o veșnicie Privirea ta, îngăduind doar mie... Creștea un soare peste dimineți, Iar în cetate, se rupeau peceți! Dan Mitrache ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379632_a_380961]
-
despre iubire, într-o zi,Că n-o vom stinge, nu ne vom opri,Iar raze de lumină ne vedeau,Empatizând, mai mult ne încălzeau...Crescuse dorul din poieni de viseEscaladând pe piscuri neatinse,Furasem fericire sub un mărși ne clădeam secunde de-adevăr,Umpleam desculțe ramuri de dorințăLe trimiteam în spațiu, în credință.Mi-aș fi dorit dura o veșnicie Privirea ta, îngăduind doar mie... Creștea un soare peste dimineți,Iar în cetate, se rupeau peceți!Dan Mitrache...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379632_a_380961]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LACRIMA IUBIRII Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Din rouă am clădit palatul meu de vise Și ca o melodie m-am strecurat ușor În ochii lui albaștri, cu porțile deschise, Să-i spun inimii mele cum înflorește-un dor. Pe trepte de lumină, poemul meu te strigă, Cu aripi de speranță
LACRIMA IUBIRII de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381164_a_382493]
-
Articolele Autorului Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
și gânduri solemne biserici de litere ne sunt poemele noastre ca aripi ce strigă la cer căutând să se-afunde în zborul tăcut dincolo de moarte dincolo de uitare fragilitatea noastră sfântă columna ființială ne e puterea blândă comuna-uniune atât de ne-nțeleasă clădită pe empatice porți de tandrețe eternă suave mângâieri pipăindu-ne gândurile cu degete eterice de foc diafan cerșind lumina care să ne topească grija de a fi înlănțuiți de timp ca pro.me.teu de propriul Alter Ego noi nu
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
de noi și de ființă nici în metafore oarbe pline de teama fatidică inexorabilă și persuasivă a morții noi nu îndrăznim să invocăm amăgirea fatalității genune și amețeala maya.șă a orbe.căirii rituale și fără speranță NU. noi ne clădim împreună fără zidiri din vorbe sterpe basilică sfântă adâncă din suflet în care izbește cu pace prin talazuri de vise Iubirea eternă din cer.titudinea sacră sădită în noi dintru origini demult regăsiți în catedrala primăverilor din suflet atunci ne
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
înveșmântat în tină pulsul morții de-o clipă își strigă nevoia de evidență că poate trăiesc și eX.ist acum și aici în palma fiecărei secunde de fapt ni se ascunde durerea de a fi pierdut infinitul de a fi clădit pe speranțe de scrum și metronomul frunții noastre învăluit de unde crist.aline neromanțat de basme ludice își simte apăsarea de atlas a falsei inexorabilității probabile și atunci ce te îndeamnă clipă de abysus să mai răsufli pe bătăile inimii când
POEM HIERATIC XXXIII COCHILII DE TIMP de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381233_a_382562]
-
de avânturi cu aripe de îngeri te poartă printre zile ca în banale hărți traiectul tău de ființă eliptică planetă nu e să zaci în carne ca în uitate părți să te ridici prin lacrimi genunchii ne.muririi și să clădești în sine arhitecturi de nopți Cămașa vieții peste tine e adumbrită sfântă din Cel ce reclădește lumina din porunci e noima ce-o să fie în fiece ființă ca un adânc de taină de-Acum și de Atunci... Foto tehnica - Art
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
-ncinse o hârjoneală și o veselie de zile mari, veselie mai ales din partea lui Ionică, fiindcă iar le trase clapa. Trecură așa vreo trei ore, timp în care băieții se udară până la piele, fără să simtă frigul. Apucaseră chiar să clădească o jumătate de om de zăpadă, strâmb și vai de capul lui, săracul, dar cui îi păsa? În ochii lor, era cel mai frumos de pe fața pământului! - Haidarăți la masă, că vi-i bugăt zbenguiala pe ziua de azi! Executarea
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
iunie 2017. Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
multe ori am văzut fericirea rătăcindu-se și am acceptat s-o privesc că pe-o problemă. Căci nu e posibil să dai oamenilor fericirea că pe-un algoritm. Cine ar fi capabil să întemeieze fericirea pe rațiune ? Să o clădească după o logică anume ? Ea există și nu există în același timp. Ea este imperceptibila asemenea unei grămezi de umbre fără liniște și fără intimitate. A vorbi despre fericire atâta vreme cât omul este o ființă nedefinibila mi se pare un nonsens
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]