1,639 matches
-
că timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire, mă cere de nevastă contra legilor naturii. Eu mă uit nedumerită și-l refuz pentru că știu că este parșiv și mă ademenește în jocul lui etern... „Timpule, ești doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc. Și totuși mă simt bine în jocul acesta iluzoriu. Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii! O zi din viața mea să-ntineresc aș vrea, șiapoi să redevin ce sunt, până la sfârșitul zilelor! Când
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
spune, la o primă abordare, că poeta se aruncă în cotidian; că, viața nu e continuă, ci se compune treptat, cuantificat, din momente disipate, că un timp existențial nu e... Și totuși, câtă continuitate... „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de timp,/ mă eliberez în pielea unei cenușărese/ așteptată de o trăsură țesută de iluzii”, spune poeta, asumându-și mărginirea, visându-și nemărginirea. Până la urmă, orice clepsidră se întoarce... Tot ce e omenesc, e în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
câtă continuitate... „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de timp,/ mă eliberez în pielea unei cenușărese/ așteptată de o trăsură țesută de iluzii”, spune poeta, asumându-și mărginirea, visându-și nemărginirea. Până la urmă, orice clepsidră se întoarce... Tot ce e omenesc, e în paginile acestei cărți. Omenescul de care ne ascundem, și de care ne este atât de dor, omenescul de care fugim, și pe care îl căutăm exact atunci când nu mai avem lumină să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
niciunul din miile de ioni, simbolizậnd evenimentele excepționale, trăirile unice și eterne. Voisem întotdeauna să ajung nemuritoare creậnd oameni. Îi căutam pretutindeni cu înfrigurare, cu grandoare, dar nu-i găseam nicăieri. Credeam că am trăit zadarnic, trecậnd nepăsătoare prin nisipul clepsidrei și iată că acum îl găsisem. În el se ascundea o întreagă lume. Uneori istoria unui suflet omenesc poate fi mai interesantă și mai folositoare decật istoria unui întreg popor. Yon rămăsese el însuși, avea rădăcini adậnc înfipte în concret
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
veriga care lipsește, ci aceea care nu se vede. O carte valoroasă este un roi de întrebări. Inteligența nu are limite. Dar nici prostia. Caut plin de curiozitate jurnalul de bord al oglinzii mele. Formează oare creierul și stomacul o clepsidră? Paranormalul ne incită prin curiozitate și ne îndepărtează prin teamă. Legenda este un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar și cu clepsidrele. Geniile au în priviri fâlfâiri de vultur. Geniile sunt tulburătoare și prin zonele lor de fragilitate. Salutăm la statui chinul de până la cățărarea pe soclu. La început, valoarea se află la cheremul interpretărilor. Orice om are o țară natală. Geniile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori de alte conjuncturi cosmice. Arta autentică își găsește întotdeauna piața de desfacere. Dar nu neapărat în același secol. Longevitatea operei de artă este hotărâtă de cromozomii talentului. Dar și de cei ai trudei. Singură creația ar mai putea înțepeni clepsidrele. Sfinții pictați de Nicolae Grigorescu par hrăniți cu fripturi în sânge, nu cu ambrozie. Arta este a celor neechipați pentru certitudini. În capodopere vibrează și aerul dintre personaje. Arta și iubirea au aceeași grupă de ... speranță. Bach continuă să pară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acoperit cu tufe de jnepeni crescute la întâmplare. Lumina înțelegerii o pătrunse brusc, încălzindu-i excesul de testosteron din pântec; avea nevoie de el însă bărbatul nu-i dădea posibilitatea, o evita mereu deși îi vedea trupul, tremurând ca o clepsidră nesfârșită când își expunea singurătatea; îl urma în toate ideile trăsnite supunând-o la încercări suplimentare și inutile; acum alerga după el ațâțată de vâltoarea întrecerii, fericită că îl urmează la doi pași vrând să-i demonstreze că-i egala
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept și mai încet ca toți cei din jurul meu... mi-aș
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Aristotel, Avicena scrie și o sinteză a teoriilor filosofice în circulație. În medicină totuși, i se reproșează „unicismul său: “... mișcarea astrelor indică momentul sângerărilor (luărilor de sânge) și în prognosticul bolilor, geometria poligoanelor, fixează cicatrizarea plăgilor“, iar pulsul „luat după Clepsidra cu apă, conduce la diagnostic“. Un interes deosebit a stârnit lucrarea sa „Carte a vindecării sufletului“ (Al șifa). Sf. Toma d’Aquino a fost influențat de filosofia sa reconciliatorie. Concepția medicală a lui Avicena a fost centrată pe studiu permanent
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anumită lungime, dar pe care memoria să o poată reține cu ușurință. Limita ce va fi fixată lungimii în funcție de concursuri și de percepere nu ține de artă; căci, dacă ar trebui jucate o sută de tragedii, ar fi jucate contra clepsidrei, așa cum s-a făcut, se spune, la o dată sau alta; dar pentru limita impusă de însăși natura lucrului, atât timp cât ansamblul rămâne clar, în ordinea întinderii, cel mai lung este întotdeauna și cel mai frumos; pentru a fixa în mod grosier
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astăzi: eu sunt martorul timpurilor care le-au făcut să se nască, și voi fi martorul celor ce domnesc acum. Așa cum voi întuneca strălucirea prezentului, tot așa istoria mea îmi pare acum întunecată. Dacă îmi permite răbdarea dumneavoastră, îmi întorc clepsidra și fac un salt mare în piesa mea, ca și cum ați fi dormit între timp."5 El dovedește o dezinvoltură tot atât de mare pentru unitatea de loc, constrângere incompatibilă cu complexitatea intrigilor sale. Îi atribuie corului, în Henric V, piesă din 1597
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imprimă mândrele potcoave în pământul răscolit. Căci gândirea domniilor voastre trebuie să-i împodobească aici pe regii noștri și să-i transporte dintr-un loc în altul, străbătând timpurile și acumulând isprăvile a mai multor ani într-o oră măsurată de clepsidră." Figura 4 Teatrul elisabetan ("Swan Theatre") 1.2. Amestecul genurilor Grija pentru libertate a lui Lope de Vega cu privire la reguli se manifestă și în interesul pe care-l poartă tragi-comediei. Introdusă în Spania și în Franța de către italieni, la sfârșitul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scriitorilor pentru care parodia și pastișa sunt forme ale "satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
durere, un gram de coșmar. Îți spun că vom fi, climateric, atinși De veri iluzorii sau ierni disperate, De toamne cu viscol, prin geamuri crăpate, De tragica soartă a celor învinși. Vom lua de la pol sentiment boreal, Închiși ca-n clepsidră în patima noastră, Vom scrie pe suflet cu gheață albastră, Sub cerul ascuns de potopul letal. Din nou îți voi spune că plec spre infern, Dar numai cu tine în brațele mele, Iar ochii tăi mari se vor umple cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos între pulpe și-i arăta triumfător clepsidra. Mereu fecioara era înjunghiată și însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea..." Da, toate aveau să ajungă într-un pat, un pat nupțial, dar care n-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trezit în inima nopții. Noaptea atât de dragă 142 mie, noaptea cu mandale de stele, șotroa-ne de stele, labirinturi de stele. M-am întins pe iarbă lăsând să-mi cadă pe față, ca o batistă, zaimful constelațiilor. Mă simțeam o clepsidră, cu nisipul stelar curgîn-du-mi încet prin pupile, umplîndu-mi încet țeasta cu mituri și cu fiare fabuloase și cu palida răcoare astrală. Ca un animal fugărit și-ncolțit, o dată scăpat nu-mi mai aminteam pericolul, pur și simplu respiram respirația rarefiată a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe măsuța de sticlă un ceas deșteptător, niște chei, o folie de medicamente și două pahare înalte de cristal, în fiecare pahar e turnat inegal lichid roșu, cele două pahare se răsfrâng în măsuța de sticlă dând impresia a două clepsidre măsurând inegal timpul, perioada hiper-realistă, tabloul l-am pictat mult după aceea, nu știi niciodată ce valuri fac pietrele aruncate la un moment dat în sufletul tău, Și eu, adică Daniel, tot nu înțeleg de ce cele citite de mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aripile. Și nici măcar nu știu ce este această prăpastie a iernii, acest filtru care înghite viața... Este filtrul anotimpurilor, al secundelor, al secolelor și al uitării. Arată ca o râșniță de cafea, însă este mai mult de atât. Este de fapt o clepsidră, dar tu nu-i poți vedea capătul de aici... și dacă mai rămâi mult lângă ea, forța centrifugă o să ajungă la picioarele tale și o să te înghită și pe tine, definitiv. Iar în partea cealaltă nu mai rămâne nimic din
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
își uită sensul... Atunci eu n-ar trebui să fiu aici, am zis dorindu-mi deodată să plec de-acolo, însă picioarele păreau să mi se fi lipit de zăpada înghețată. Cum am ajuns eu aici? Ce caut eu lângă clepsidra asta? Eu zburam spre soare... ce m-a adus aici? m-am mirat. Ai ajuns din cauza frigului. Ai înfruntat prea mult frig, fără să ai o sursă de căldură care să-ți mențină incandescența. Aripile tale albe nu-s de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la izvorul vieții... Atunci n-ar fi trebuit s-o las afară din felinar?... Ba da, dar ar fi trebuit să zbori mai sus ca ea... Altfel, ajungi aici. Bine, și acum ce e de făcut? Cum să plec de lângă clepsidra asta? Libertatea a plutit pe deasupra filtrului îndreptând făclia sa prin aer, undeva deasupra mea, și razele ireale au devenit imediat un contur clar. Ridicând mâna, a desenat în aer cadrul unei uși. Era doar o impresie, însă era ceva mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pas, influențată de gândurile care-mi treceau prin cap, sau de starea de certitudine sau îndoială pe care aș fi avut-o de la un moment la altul. Începusem să mă mai înviorez de când mă îndepărtasem de pâlnia frigului, de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am găsit niște stânci și ne-am așezat, contemplând împrejurimile. Alergătorul stătea lângă mine având parcă aceeași atitudine de nedumerire. Mi se părea chiar că mă uit în oglindă atunci când îi observam mișcările și gesturile. Acolo de unde vii era o clepsidră? l-am întrebat încercând să-mi dau seama de ce ne aflam la acel etaj amândoi. Era ceva ca un vârtej imens care înghițea împrejurimile... Ai zburat sau ai alergat până acolo? Văd că ai aripi. Am aripi, dar am uitat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]