1,605 matches
-
aproape să crape din treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta cofetarului Busuioc, era o aspidă, Înțe pată și furioasă pe mine că nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții ei. Fiindcă, mai Înainte de a o ști cucoană, auzisem că fusese și ea clienta odăilor, cu ora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sânge“. Unde dai și unde crapă! Cititorul se așteaptă ca Kathleen - scuzați cakofonia - să se ocupe de Holocaust și, când colo, oricât este ea de ciuruită de ideile lui Nietzsche și Heidegger, se face vampiriță. Elitista Kathleen e totuna cu coana Mița vampirița - scuzați cucofonia -, deliciul mahalalelor și garanția unui succes de casă în lumile a treia și a patra. Punând alături mai multe programe TV, constatăm că prezentarea pe scurt a acestor filme-gunoi e la fel în toate. Fapt ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce spui tu acolo, măi băiatule, ce Miți? Miți, doamnă! Măi puștiule, cine-i Miți? Capra, doamnă! Capra noastră se cheamă Miți. Mama vă roagă să veniți că fată Miți. Vă roagă să veniți foarte repede, foarte repede! În sfârșit, coana moașă, scăpând de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a nu fi lovit de mașini în trafic, dar țopăind neastâmpărat, vrând să arate că ar fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea și riscantă, pe muchie de cuțit. În treaba asta copiii n-aveau ce căuta. Mama a fost o femeie credincioasă, foarte bisericoasă și, în ciuda faptului că fusese de credință catolică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de frații tăi; Țuki e mai mică, ia-o de mână. Sărut-mâna, mama. Mergeți cu bine. În timp ce mama ne expedia pe noi la biserică scutindu-ne de participarea la un act dureros și cu posibile traume psihice pentru niște copii, coana moașă se afla la vecina, la nana Floare, ca la un punct de observație strategic. După plecarea noastră, cele două femei au venit la mama cu tot ce era necesar pentru aducerea pe lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea fi? A mai apăsat cu atenție, cu foarte mare grijă, până când a ajuns la concluzia sigură că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
manifestând în acest fel totala desconsiderare și cel mai profund dispreț față de lumea în care va intra, incapabilă să-i asigure protecția, confortul și iubirea de care avusese parte până atunci. Ciudată hotărâre, care-o punea în mare dificultate pe coana moașă, dar mai ales pe mama. Doamnă Rozalia, copilul vine cum nu trebuie: cu spatele. Timpul este prețios; pierdem lichidul și atunci ne va fi și mai greu. Totul depinde de dumneavoastră: adunați-vă forțele. Hai, curaj! De pe fruntea mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după efortul depus. După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi fost copilul ei și nu al mamei: Priviți, doamnă Rozalia, aveți un flăcău frumos și sănătos. Să vă trăiască! La mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi fost copilul ei și nu al mamei: Priviți, doamnă Rozalia, aveți un flăcău frumos și sănătos. Să vă trăiască! La mulți ani! Mama a întredeschis ochii, privind la comoara din mâinile coanei moașe, apoi a închis pleoapele ca și cum ar fi tras cortina asupra celui mai grandios și impresionant spectacol pe care ni-l oferă viața: nașterea și la realizarea căruia nu va mai interpreta niciodată rolul eroinei principale de Mater genesis mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spontană față de frățiorii lui mai mari. Uau, fraților, da' frumoși mai sunteți! Stăteam uimiți și ne uitam la minunea îmbrăcată în alb de pe salteaua de paie de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai sus a tăiat Nodul Gordian dintr-o singură lovitură precum Alexandru Macedon. Dragii mei copii, acesta este frățiorul vostru cel mai mic pe care l-a adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
copilul, dându-i un nume în cadrul Sfântului Botez, vă rămâne vouă să-i alegeți unul frumos, de care să nu-i fie rușine. Eu, doamnă Rozalia, și cu nana Floare am plecat. Mai rămâneți cu bine și fiți sănătoși. Sărut-mâinile, coană moașă! i-am răspuns în cor. După plecarea celor două femei de treabă ne-am dus și l-am înconjurat pe frățiorul nostru și pe mama, de parcă ar fi fost Maica Domnului cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
as din mâneca PCului: televiziunea, pe careo folosește ca armă electorală. Întrebarea care rămâne e totuși dacă merită să te însoțești cu un astfel de partid televiziune. Este măcar arma electorală pentru care faci acest compromis eficientă? Păi să vedem, coane Fănică! Cât de performante sunt televiziunile lui Dan Voiculescu în domeniul acela de maxim interes pentru patron - lupta politică? Ca în cazul proaspetei Uniuni Social Liberale, nu luăm în discuție acum chestiuni de ordin moral sau deontolo gic, ci doar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să vadă unde au ajuns ei). Intelectualii nu se coboară, desigur, la declarații de dragoste sau la hohote de plâns sub lumina reflectoarelor. Ei se mulțumesc doar cu talkshowurile. Să se uite toată lumea în gura ta și săși șoptească toate coanele Efimițe în sinea lor „Cum le zici tu, bobocule, mai rar!“ - iată fericirea supremă pe care o poate avea un intelectual. Dacă intelectualii, alături de ceilalți muritori, visează să devină vedete, unele vedete, la rândul lor, vor să treacă drept intelectuali
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cei doi au locuințe în București, și-apoi... nu cred... Cînd cel din telefon, care a început iar să vorbească, mai face o pauză, ca apoi să continue cu noi forțe, funcționarul de la biroul din centru i-o taie scurt: Coane, fă bine și vorbește mai încet, că eu nu-s subalternul dumitale să urli la mine. Și chiar de-aș fi, nu ți-aș permite. Doi: rezolvați legal problema celor două apartamente, altfel veți avea de-a face cu legile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un trai îmbelșugat și ar fi avut parte de o altă soartă, ar fi fost ținut în școli bune și i s-ar fi asigurat un viitor. S-au sfătuit temeinic și, deși respectau atât pe preot cât și pe coana preoteasă, le-au spus acestora că „unde mănâncă nouă guri încape și a zecea”, că toți le sunt dragi ca lumina ochilor și, ca urmare nu au acceptat înfierea. Dar au primit, cu bucurie, rugmintea preotesei ca să-l boteze ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
clișeului caragialian încât el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a "Coanei Leana" la "micul echipament" pe prima pagină a "Scânteii"! Ce bine că nu s-a descoperit mașina de citit gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat, iar aprecierile erau întotdeauna exprimate la superlativ! Îmi amintesc de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiana și ne distram de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil așa că... Într-o perioadă deținusem o rubrică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Președintele Franței era în... engleză! Sunt convins că la primirea distinselor felicitări cei doi destinatari, născuți și crescuți în limba lui Voltaire, dirijând onorabile state membre ale Francofoniei, ar fi returnat plicurile mandatarului dâmbovițean și el , de când cu "furculiționul " Coanei Chirița, pilon al Francofoniei. Nu spun că Președintele și Doamna Consilier prezidențial ar fi direct responsabili de acest "accident diplomatic", dar "spune-mi cu cine colaborezi ca să-ți spun cine ești". Bineînțeles că am oprit felicitările în cauză și le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să apară la minister pe la 10 și dispărând pe la orele 13-14, încurcând hârtiile, nefiind capabili să redacteze un text de 10 rânduri fără greșeli nu numai de conținut, dar și de exprimare și gramaticale și vorbind limbi străine precum celebra Coană Chirița (în cel mai fericit caz!) Referenta pentru Spania și Portugalia, de exemplu, o duduie cu ochi "albaștri-cobalt", era vorbitoare de rusă și necunoscând nici o "palabra" din limbile ibericilor! Aveam din fericire și "cadre mai coapte", cu care rezolvam problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și al unui părinte la rândul său (cum este cazul celor în cauză). Asistând la inaugurarea noului teatru BON TON și la primul spectacol cu vodevilul Piatra din casă, de Vasile Alecsandri, am trăit multe emoții, satisfacții și nostalgii. Rolul coanei Zamfira interpretat în travesti de Petrică, mai marele Teatrului de familie, știam că este vechea lui pasiune. De mult se vedea în postura de continuator al tradițiilor predecesorilor săi ieșeni: Matei Millo și Miluță Ghiorghiu, care au excelat în travesti
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: - Păi cine să fie? Domnișoara noastră! și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi făcuse o mare surpriză. În expoziție
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Iar cărările noastre, cu sau fără voia lui se întâlneau mai tot timpul. Iată o întâlnire: apare Conu Iancu la capătul Bulevardului, în dreptul librăriei Ghertovici. Mișa, Vasile Munteanu și eu îi ieșeam ca din întâmplare chiar în față. - Să trăiești, coane Iancule! - Noroc puștilor. Ce-i cu voi ? (Conu Iancu era cam la 75 de ani iar între noi nici unul nu ajunsese la treizeci). - Uite, ne plimbăm și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]