3,215 matches
-
degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uit, ceea ce am și făcut, plină de bucurie. Acea zi petrecută la poarta de est a fost o minunăție. Am văzut pentru prima dată jongleuri. Am mâncat prima rodie. Am văzut fețe negre și fețe maro, am văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de rinocer străpungeau aerul, iar intervalele între toate astea erau pline de scuturi colorate, lănci și săbii din oase gălbejite, într-o ramă groasă de aur, o fotografie mare a unui negru cu ochelari, i se vedeau doar capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu putere de recifele din golf. În noaptea aceea, un vas era În pericol În largul insulei Lands’en cînd niște lumini s-au aprins pe faleză... Spune-mi, Gwen, ați mers cu comparația pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa care era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce-i spun. — A venit pur și simplu la interviu ! îi răspunde Trish, tot în șoaptă, încă trandafirie la față de plăcere. Cordon bleu ! Englezoaică ! Nu ne-a venit să credem ! Mă privesc amândouă de parcă aș fi nu știu ce animal rar cu coarne în creștetul capului. Nu mai pot să suport. — Să vă fac niște ceai și să vi-l aduc în seră ? spun disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să aranjez gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră coarnele. De brațe aveau prinse niște crengi de care atârnau cozi de vulpe Înșiruite, făcându-i să pară și mai mari decât erau. - Hai! strigă deodată cel mai Înalt dintre ei. Ticăloșii! Își dăduseră seama că Îi văzusem și ieșiseră dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era urmat de trei sau patru tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau din vetre În mijlocul caselor. Femeile lor erau la fel de mari ca și oamenii, numai că nu purtau pe cap coarne de cerb și nici pe umeri n-aveau crengi de care să atârne cozile de vulpe. - Ce-ați făcut cu Enkim? am Întrebat. Nu mi-au răspuns cu vorbe, ci doar au dat din cap În semn că da, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din celălalt capăt al satului, ca să-i țină pe uriași pe loc, În timp ce Runa avea să-l scoată pe Krog din peșteră. - Și dacă pândarii te dădeau Umbrei? am Întrebat-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Sau făcătura lui era un semn care trebuia să-i aștepte pe cei ce-mi luaseră urma Încă din munții de acasă? Of, of, măi Enkim - dar atunci, de ce m-ai mai salvat din Îmbrățișarea Umbrei În satul uriașilor cu coarne de cerb? Minos pufni În râs. - Ah, zise el, văd că deja Începi să nu mai crezi În bine. Ia spune-mi, schimbă el vorba, ce voiai să-mi spui despre pășitori? I-am povestit despre cum vedeam eu pășitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
munte... strigă el, amestecând graiul horcăit cu vorbele spuse În minte și cu gesturile. Întâlnit lângă Marea cea mare cu străini așa de mulți-mulți ce vin dinspre Miazănoapte. Sunt niște uriași cum nu văzut nimeni, unii care poartă pe cap coarne de cerb, iar alături de ei sunt atâtea și atâtea femei cu sulițe. S-au oprit pe nisip. Țin sfat. - Bine că ai plecat, Îmi zise Minos. Iată ce-au Început să facă vorbele lui Moru. Pfuuh. Și asta se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și zboare, dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem, fără să se grăbească. N-am mai așteptat și am luat-o iute la vale, de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sau fără, eu oricum auzisem de tine și mai aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frunze mari și cu trunchiul ca o cădere de apă Înghețată. Ierburile, tot mai verzi și mai Înalte, se Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare, slobozite de un fel de bivoli fără de coarne și cu guri uriașe - pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Minos a zis la ei proști. Dacă fiecare neam e cu limba lui, cum mai vorbesc oamenii unii cu alții? Dar ceilalți: ca până acum, În minte. Vorbele din minte ajung, așa puține cum sunt, dacă se Întâlnește uriaș cu coarne de cerb cu om de-al lui Minos. Minos e Însă om șmecher. Cerut la ei răgaz. Mâine vă spun, zis el. M-a chemat. Uite, așa și așa. Spune lui Krog, fiule, că ăștia vor să vorbească fiecare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În viața mea. Pfuuh, ar fi putut să mă lase oricând de izbeliște, numai că avusese și el poruncile lui, mi-am zis... Tristețea mă lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
glas cunoscut care venea de departe: - Uite-l acolo, Kikil! N-am apucat să văd ce-i cu glasul ăla că m-am și trezit față În față cu doi uriași dintre aceia care priveau tot timpul Încruntați. Nu purtau coarnele de cerb, dar nu Încăpea nici o Îndoială cine erau și ce pofteau. - Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-am spus că vreau să ne ducă, pe mine și pe Runa, În sat, În preajma casei În care dormi tu, iar el așa a făcut. A mai pus niște mărunței de-ai lui să-i pândească pe vânătorii cu coarne de cerb, ca să ne dea de știre când vin Încoace, după care s-a pus și el pe pândit. Ce s-a Întâmplat mai departe, știi... - Eh, să vedem ce-om face acum. Cred că Scept a aflat deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai în coarne! E, acu poate să se uite și el la Realitatea, că zău de nu s-a săturat de Virginica Toader. Deși tot cea mai bună e. Chiar în această după-amiază, are loc o întâlnire de lucru între ministrul de externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sus în jos, constelația noastră conține literele Q, Q, K și R. Dacă dăm litere pe orizontală de la stânga la dreapta, iese E, K, Q, R. KER, QER, KRE, REQ și așa mai departe, toate duc într-același loc, spre coarnele taurului cum bine zici, sau coroana regelui căruia i se mai spune și crai. După etimologia lui Skeat, rădăcina asta KRI, KRE, KRU înseamnă și a auzi. E silaba corbului. Un taur, o rigă, un corb. Ce credeți? E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii opresiunii și odioasei dictaturi? S-a supus, că nu avea ce să facă. Așa-i românul, cuminte, răbdător, descurcăreț și supus. Dar a aplicat singura lui formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]