3,820 matches
-
Nagayoshi. N-avem timp de pierdut, stăpâne. Ariergarda Seniorului Hidetsugu a fost nimicită complet. Pe colină se stârni, dintr-o dată, un freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și de sunetele soldaților care coborau, în fugă, drumul spre poala colinei. Din latura umbrită a Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra armatei clanului Tokugawa. Simbolul acela iradia o atmosferă aproape magică și stârnea fiori prin sufletele tuturor luptătorilor din armata apuseană aflați pe câmpie. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte întortocheat în așezare. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forfecată între munți, când îmbrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau în succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În funcție de felul cum se mișcă, ne-am putea afla într-un mare dezavantaj, aici, la Fujigane. Unul dintre samurai arătă cu degetul către piscurile dinspre sud-est, răspunzând: — Dacă hotărâți o bătălie decisivă cu lupte corp la corp, cred că poalele colinelor de-acolo ar fi mult mai potrivite ca să vă înfigeți drapelele. — Bine! Să mergem. Atât de repede se decisese. Schimbarea de poziție a armatei se efectuă imediat. De la poalele dealurilor, platoul ocupat de inamic era atât de aproape, încât păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceste cuvinte, frații trimiseră o unitate de două-trei sute de oameni, dintr-o latură a unei râpe, și un corp de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
socrul său, în toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase hotărârea în adâncul inimii, ca aceea să fie ziua morții lui. Fără alte gânduri care să-i distragă atenția, privea drept înainte, spre scaunul de comandant instalat sub evantaiul auriu, pe colinele joase din fața lui. „Numai de l-aș putea ucide pe Ieyasu,“ își spunea el. Ieyasu, din partea lui, stătea cu ochii mai mult spre Gifugadake decât spre oricare alt loc, conștient că oamenii lui Nagayoshi aveau moralul foarte bun. Când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se arătau tot mai repede și mai ales. Într-un târziu, ajunse la concluzia că nu mai putea aștepta. Dar, tocmai în acel moment, stindardul de comandant cu evantaiul aurit care rămăsese nevăzut până atunci, fu ridicat, dintr-o dată, pe colinele de la poale, în locul unde aștepta Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci-cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preferat al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se oprea din fugă, în debandada generală. Dimpotrivă, numai un paj teribil de tânăr, având doar vreo cincisprezece-șaisprezece ani, se mai apropie de el, șovăitor. Aducând de căpăstru un cal rătăcit, i-l oferi stăpânului său. În bătălia de la poalele colinei, calul lui Shonyu fusese împușcat, trântindu-și călărețul la pământ. Inamicii îl înconjuraseră, dar Shonyu și croise drumul cu disperare și reușise să urce spre culme. — Nu mai am nevoie de nici un cal. Pune-mi aici scaunul de campanie. Pajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dădu ordine la trei dintre generalii lui să ia același număr de unități de cavalerie ușoară și să pornească repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creangă. Armata traversă Râul Kiso și ocupă o poziție la Templul Seitoku. În centrul armatei de rezervă, Hideyoshi deschise atacul în dimineața celei de-a cincea zile din lună. Din timp în timp, ieșea călare și urmărea lupta de pe o colină de lângă Tonda. În timpul luptelor de a doua zi, comandantul castelului fu ucis. Castelul în sine, însă, nu căzu până în seara zilei a șasea. Hideyoshi puse să se construiască fortificații pentru mai târziu, într-un punct strategic din Taki, și reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună să cucerim viața, această redută inexpugnabilă ce nu poate fi subjugată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a sfârșit vorba “lotrul”, întinzându-mi mâna. I-am răspuns cu același gest. --Din această clipă vom merge pas la pas, fără să călcăm de două ori în același loc, pentru a vedea cum au curs veacurile peste cele șapte coline... --Sper să nu mă las furat... --De cine, dacă nu-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cetățuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură și spiritualitate ortodoxă Daniel Jitaru Introducere În zona de sud a orașului Iași, pe colina Cetățuia, se văd deasupra pădurii două cruci, care stau înfipte pe două turle de biserică bizantină. Apoi, se mai vede un zid, ce are spre sud un turn și înspre răsărit alt turn mai mic decât primul. Oare ce-o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
putem aminti că fiul lui Gheorghe Duca, ctitorește biserica Mavromol din Galați, cu hramul Sfântul Gheorghe și că a făcut numeroase danii mănăstirilor. II. Constituirea domeniului mănăstirii Mănăstirea Cetățuia a fost zidită cu cheltuiala lui Gheorghe Duca, voievodul Moldovei, pe colina ce se numea mai dinainte Cetățuia, nume luat de la o fortificație mai veche ridicată aici. Cuvântul cetățuie este de origine latină, civitas= cetate. Este un diminutiv creat de limba noastră populară. Cetățile erau locuri fortificate cu construcții de piatră, din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cât și pe cel cultural. După aceste ctitorii, numărul de vetre monahale ortodoxe s-au înmulțit în Moldova, fiecare voievod lăsând pentru familie și țară inegalabile mănăstiri. Printre acestea se numără și ctitoria lui Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia, amplasată pe colina de sud a orașului Iași, un așezământ de evlavie ortodoxă și cultură europeană. Ea se încadrează perfect în peisajul natural al vechii capitale moldave. Fiind hărăzită de la început Patriarhiei Ierusalimului, a avut o destinație specială de a avea călugări cărturari
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Atunci se așeză și-și acoperi urechile cu mâinile, ca să înăbușe sunetul acela îngrozitor. în general, „Rămâi la mine!” era ultimul imn pe care l-ar fi ales. Ar fi ieșit mult mai bine cu „Acolo, în zare, e o colină înverzită”. Era mult mai puțin susceptibil la interpretări eronate. în cele din urmă, când imnul se sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Christei, aruncată pieziș și pe urmă reîntoarsă cuminte la volanul ei. În dreapta, imensa budincă Dr. Oetker de pe panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme de oi răsfirate. * — Toată familiaritatea asta falsă, indiscretă ținea să demonstreze că am rămas toți trei la fel de apropiați ca În timpul adolescenței, În ciuda timpului și a distanțelor. Și, ca atare, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
familie. Dacă acest om este oaspetele lui, nu poate accepta. Legea noastră nu-i permite. — Legea voastră nu mai există! Malik-el-Haideri se așeză pe o piatră și-și aprinse o țigară, în timp ce coloana de soldați și captivi începu să coboare colina stâncoasă spre șes, unde așteptau mașinile. — Legea voastră, făcută de tuaregi pentru tuaregi și în folosul lor, nu mai are valabilitate în fața legilor naționale. îi suflă fumul în față. — Soțul tău n-a vrut să înțeleagă cu binele și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
operele cele mai originale ale tuturor timpurilor, până ce straniul destin al manuscrisului din Samarkand să fie, În sfârșit, cunoscut? III În acea noapte, Omar și-a căutat zadarnic somnul Într-un foișor, Într-un pavilion de lemn aflat pe o colină golașă, În mijlocul imensei grădini a lui Abu Taher. În apropierea lui, pe o masă joasă, pană de scris și călimară, un opaiț stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la masa de lucru, scrie, calculează, trasează linii și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge și le lustruiește cu mâna lui. Adesea e Întovărășit de câte un astronom aflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
față de lumea din afară. Avea nevoie, În primul rând, să facă imposibilă orice pătrundere inamică. Îmbunătăți, așadar, datorită unor construcții judicioase, Însușirile deja excepționale ale locului, astupând cu bucăți de zid cel mai mic culoar de trecere Între cele două coline. Dar fortificațiile nu i-au fost de ajuns lui Hasan. Chiar dacă asaltul era cu neputință, asediatorii ar fi putut să-i vină de hac fortăreței sale prin foame și sete. Așa se termină cea mai mare parte a asediilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
construiască un observator asemănător, din toate punctele de vedere, celui din Isfahan. La șaptezeci de ani, Omar nu mai visează decât la asta, acceptă cu un entuziasm de adolescent, se Înhamă la proiect. În curând, clădirea se Înalță pe o colină, În cartierul Bab Sendjan, În mijlocul unei grădini de narcise galbene și de duzi albi. Vreme de doi ani, Omar e fericit, lucrează cu Îndârjire; efectuează, ni se spune, experiențe uluitoare În privința previziunii meteorologice, cunoașterea sa asupra cerului Îngăduindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]