1,492 matches
-
fie mama acasă ca să-i arate ce cumpărase, dar găsi casa goală și rece. Aprinse focul în soba de tinichea din bucătărie și-n cea din casă, de la care pereții spoiți cu var începuseră deja să se afume, și plasă colivia pe pat. Ființa pestriță dinlăuntru era liniștită, mai mult dormea. — Vrei să mănânci? Vrei să bei? o întrebă Nicu și auzi din mintea lui că Pestrița nu dorește nimic. — Vrei să dormi? iar pasărea pestriță din mintea lui răspunse că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la curent cu ce e la gazetă, nici nu-i mai venea să citească. — Bată-te norocul, tocmai la mătăluță mă gândeam. Da ce-i, ce s-a petrecut? întrebă speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa ei! Vorbise ca din pușcă, fără pauze. Stai jos și trage-ți sufletul. Și portarul deschise ușa coliviei, o apucă pe Pestrița de sub aripi, o pipăi și o-ntoarse pe toate părțile. Cred că n-a mâncat, spuse el apoi, și băiatul îi confirmă că n-a mâncat și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-a mâncat, spuse el apoi, și băiatul îi confirmă că n-a mâncat și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se și vede. Ba a făcut mizerie și prin casă, că el i-a dat drumul din colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori. Văzând cum arată băiatul, îi propuse să-i citească din Universul și căută o poveste de amor cu piedici, fiindcă pe astea Nicu le asculta cu toate urechile: „Fuga unei domnișoare din Vaslui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zbori. Cele mai crunte datorii le am față de pozele mele din copilărie. Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar de care uităm să ne bucurăm. Spațiul îmi prisosește. Cu timpul stau ceva mai rău. Trei dromaderi stresează omul : trecutul ,prezentul și viitorul. Viitorul va fi al celor care vor intui la timp ieșirea. Indiferent de vârstă, inima rămâne colivia copilăriei. În timp, unele cărți suferă un proces de descărnare precum cadavrele uitate prin dulapuri. Dacă nu ne trezim la timp, viitorul apropiat al planetei noastre ar putea fi și ultimul. În copilărie, ne confruntăm cu setea de cuvinte. La
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nr. 8/1996. Printed in ROMANIA ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA Geanta cu cinci fermoare Prefață de Petre ISACHI INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Visând la glorie și onoare! Pe atunci eram naiv convins, Căci în prostia tinereții, temerară, Habar n-aveam că-n colivie tot ce zboară Se crede printre ramuri doar în vis... Adolf Șvedcicov (Traducere de A.P. Bacopiatra) Cuprins Prefață: Fluviul Uitării (Petre Isachi) / 9 Partea întâi / 15 Partea a II-a / 141 Partea a III-a / 251 Epilog / 365 Prefață Fluviul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ci într-un separeu al unui cochet restaurant de la parterul Complexului Hotelier Decebal, la propunerea expresă a lui Nicoară Marius. Doru Gârleanu lipsea motivat. Exact cu două săptămâni în urmă murise pe neașteptate, ca un pui de canar scos din colivia ocrotitoare. Acum, priveau unul la celălalt și nu îndrăzneau nicicum să întrerupă tăcerea. Fără prezența lui Doru Gârleanu, întâlnirea părea searbădă și lipsită de sens; nu mai avea sarea și piperul necesar, era ca și cum s-ar afla față în față
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cunoscuții cu care se întâlnea generalul, nu-și explicau. Cel puțin dacă ar fi știut ei, cu toții, atunci că nenea Epa avea să se îmbolnăvească definitiv și să se închidă treptat pentru totdeauna, în el însuși, ca un canar în colivie, ar fi stat altfel de vorbă cu el, l-ar fi privit altfel și poate, i-ar fi dat importanță și l-ar fi mângâiat mai des. În acea după-masă de decembrie, cu nămeți de zăpadă topiți pe alocuri de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași ușița coliviei deschisă, cînd pasărea nu mai vrea să zboare. Și iată că primești o scrisoare, deodată te simți ales, plutești deasupra celorlalți ca un laureat la Festivalul „CÎntarea României“. Fără Îndoială că ai o valoare, dacă cineva dintr-o țară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de capre deșartă pe mine atotvăzătorule această ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de bine! Rowe rosti, cu toată tandrețea de care era În stare: — Te iubesc. Știi bine că te iubesc. Nu pot să cred că nu ții la mine... Spune, unde-i filmul? Un cuc pictat ieși cu zgomot din hidoasa colivie a pendulei și vesti jumătatea de ceas. Rowe se gîndi că În curînd va fi noapte. Oare va fi tot o noapte plină de grozăvii? Auzi cum ușița coliviei se Închide cu zgomot și, În aceeași clipă, Anna spuse simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unde-i filmul? Un cuc pictat ieși cu zgomot din hidoasa colivie a pendulei și vesti jumătatea de ceas. Rowe se gîndi că În curînd va fi noapte. Oare va fi tot o noapte plină de grozăvii? Auzi cum ușița coliviei se Închide cu zgomot și, În aceeași clipă, Anna spuse simplu: — E la el. — Care el? — Fratele meu. (Rowe ținea Încă În mînă biletul pentru lăptar.) Îți place tare mult să faci cercetări, nu-i așa? urmă Anna. Prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apartamente. În general, când se Întorcea seara acasă, canarul Începea să cânte și să fluiere, dura Între cinci și zece minute; după care Îi schimba semințele, așternutul și apa. În seara aceea Însă, fu Întâmpinat de tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul de pietriș fin. La cină mâncă o conservă de pește cumpărată de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reușit, însă, să facă și pasul următor : să-i spună că abia acum, când reușise un salt spectaculos, admis într-un avanpost al profesiei, între tehnicieni de elită, acest înalt profe sionalism era altă înfățișare a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o controversă fără rost. „Știm cine decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă e binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât. Varlam bolborosește, neîmpăcat, profitând că Manole e de-acum în grupul de la fereastră. Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o grație tenebroasă. Trage cu coada ochiului spre custode. Îi vede picioarele plinuțe și strâmbe până deasupra genunchilor cărnoși. Halatul saltă, la fiecare pas, până spre pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe sub birouri să-și adune planșele. Dialogul se întrerupe, dar nu se termină. Vornicu nu poate îndura, se pare, tăcerea, stânjenirea. — Poate nu-și suportă maturitatea, continuă Lucian. Inginerul Lucian Vornicu se referise, prin urmare, la... maturitatea celor care acceptă colivia, supuși, resemnați, ca niște copii care nu se pot opune părinților tiranici sau la... imaturitatea celui care se sufocă, încolonat, în complicitate, dar nu își dă încă foc, încă nu. Disprețuitor ? Destul de indiferent. Manole pare satisfăcut cu acest sumar indiciu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușor, ca puful. E sâmbătă și nu ne mai incomodează nimeni, doar diavolul bufon, surparea din noi, nemulțumirea singurătatea plictisul, neputințele noastre. Nu mai e nimeni, acum e acum, ne aparținem, în sfârșit, descurcă-se cine poate. „Egoism, efectul de colivie. Bun-simț, adică prudență ? Blindajul unei paranteze perfecte...“ Cuvintele rulau, în somn, în insomnie, nu mai știa. Toată noaptea se zvâr colise, asaltat de chipuri și cuvinte, trezit, iar prăbușit, lunecând în somn, iar împins spre suprafață. O sală lungă, chipurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]