2,881 matches
-
Știuca (în , în , în ) este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Dragomirești, Oloșag, Știuca (reședința) și Zgribești. Localitatea a fost reîntemeiată de coloniști germani începând din anul 1786 sub denumirea de Ebendorf, nume care l-a purtat până în anul 1901. Până la începutul anilor 70, majoritatea locuitorilor era de origine germană; începând cu anul 1969 s-au așezat în localitate locuitori de etnie ucraineană
Comuna Știuca, Timiș () [Corola-website/Science/301402_a_302731]
-
fost reorganizat pentru acomodarea unei noi colonii de germani care avea să devină satul Nițchidorf. Tot în cadrul aceluiași program de colonizări, o altă parte din terenurile Vucovei au fost atașate la satul vecin Blajova, tot pentru a-i acomoda pe coloniștii germani care s-au așezat acolo începând cu 1785. De-a lungul secolului XVIII, Vucova a continuat să fie locuită de români. Aceștia aveau și o biserică ortodoxă din lemn. În prima jumătate a secolului XIX, administrația maghiară a decis
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
Uihei (nume anterior, înainte de 1924: Coloniști, Satu Nou, , ) este un sat în comuna Șandra din județul Timiș, Banat, România. Uihei se situează pe drumul comunal 22 care face legătura dintre centrul comunei, localitatea Șandra, aflată la 3 km nord-est și satul Bulgăruș la 3,5 km
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
maghiarul "Ujhely", de unde se trage și denumirea românească. Idem, după anexarea Banatului la România, în 1918, a urmat și un proces de românizare. Numele satului a fost românizat din maghiarul "Ujhely" în românescul "Uihei." Uiheiul este unul dintre satele de coloniști cele mai noi din Banat. El a fost înființat la 1844, la mai bine de o sută de ani de la începutul colonizărilor, de locuitori ai altor sate din împrejurimi (Grabaț, Bulgăruș, Lenauheim, Iecea Mare, Șandra) dar și din alte sate
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
a fost înființat la 1844, la mai bine de o sută de ani de la începutul colonizărilor, de locuitori ai altor sate din împrejurimi (Grabaț, Bulgăruș, Lenauheim, Iecea Mare, Șandra) dar și din alte sate din Banat. Mare parte dintre primii coloniști erau cultivatori de tutun. Încă de la început, planurile de construcție ale satului au fost foarte specifice, loturile de case erau divizate în mod egal, casele trebuiau să fie ordonat aranjate și să se supună unor reguli stricte, cu tipicele fațade
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
luat ființă în anul 1833 sub denumirea de "Alexandria" sau "Sàndorhàsza", după numele episcopului Alexandru de Zagreb care era proprietarul terenurilor din această zonă. Episcopul a semnat la 1 ianuarie un contract prin care permitea celor 140 de familii de coloniști germani provenite din localitățile învecinate să se așeze pe teritoriul lui și să înființeze localitatea care avea să-i poarte numele. Imediat după, au început lucrările la construcția așezământului, după canoanele așezărilor germane cu străzi drepte și perpendiculare. Din totalul
Comuna Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/301400_a_302729]
-
totalul de 146 de loturi de casă delimitate, erau 101 case de agricultori, 38 de case mici fără teren, parohia și 2 case ale parohiei, 1 birt și 2 mori. Cele 140 de familii reprezentau în total circa 700 de coloniști și veneau din Biled, Bulgăruș, Carani, Cenad, Comloșu Mic, Gottlob, Grabaț, Iecea Mare, Iecea Mică, Lenauheim, Lovrin, Nakovo (Serbia), Nerău, Nițchidorf, Sânandrei, Sânnicolau Mare, Tomnatic, Variaș și Vizejdia. Trei ani mai târziu, în 1836 a fost construită biserica in stilul
Comuna Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/301400_a_302729]
-
guvernarea absolutistă. Banatul devine Voivodina sârbească și Banatul timișan, cu limba oficială germană. În nou organizare administrativă, Silagiu aparținea de circumscripția Buziaș. În 1853 a fost construită biserica nouă, cu hramul „Înălțarea Domnului” iar între 1840-1850, aici s-au așezat coloniști germani și maghiari. În perioada 1863-1864 majoritatea familiilor au trecut de la cultul ortodox, aflat sub jurisdicție sârbească, la Biserica Română Unită, datorită înființării Episcopiei de Lugoj, cu conducere românească. Puține familii au rămas la cultul greco-oriental. Uniții au preluat școala
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
silăgeni. Conform Legii nr.2/1968 aparține administrativ de orașul Buziaș. În 1988 a avut loc un cutremur cu epicentrul lângă Buziaș, care a afectat mai multe case din zonă, inclusiv din Silagiu. Între 1840 - 1850 s-au stabilit câțiva coloniști maghiari și germani, de meserie viticultori. Tradiția viticolă este însă mai veche. Sigismund Ormos deținea la 1825 4 lanțe de vie și o casă, pe care le-a vândut în 1857. În însemnările sale, el vorbește despre perioadele când mergea
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
județul Timiș, Banat, România, formată din satele Gelu, Sânpetru Mic și Variaș (reședința). Numele localității provine de la "Varju", care în maghiară înseamnă "corb". Denumirea "Várjás" se află probabil în legătură cu elementul heraldic al unei familii nobiliare dispărute. După repopularea Variașului cu coloniști germani s-a încercat fără succes germanizarea numelui în "Krähendorf". Numele "Varias" apare pe harta contelui Mercy din anul 1723 și este reluat pe hărțile de la 1753, 1777, respectiv 1783 (în forma "Wariosch"). Imediat după unirea Banatului cu România în
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
care s-a remarcat în victoria de la Semendria asupra Imperiului Otoman. Reședința lui Doczy se afla la Periam. În secolul XVII, sub ocupația turcească, Variașul s-a depopulat. După izgonirea turcilor din Banat, în secolul XVIII, a urmat popularea cu coloniști sârbi și germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni. În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de 3 naționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
ordinul Împărătesei Maria Tereza a fost împărtită în mai multe comitate și încorporate Ungariei. În anul 1880, prin Documentul rămas in istorie sub numele de "Urbarium Banaticum", se reglementau, pentru prima dată, raporturile dintre feudali (o mare parte dintre ei Coloniști împroprietăriți de Împeriu) și iobagi. În acest registru de etnogeneză se-nscrie și structurarea comunității sătești Moșnița care a suferit și consecințele Ordinului lui Iosif al II-lea referitor la vânzarea prin licitație a domeniilor din Banat. Etimologic , tradiția locală apreciează
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
încă existența localității Mosnicza Veche. 1839 - Moșnița este descrisă ca fiind un sat românesc cu 1148 de ortodocsi și 36 de catolici, cu un hotar împărțiț în 35 6/8 - seși, iobagiale. Locuitorii cultivau și tutun; probabil cei câțiva catolici coloniști așezați aici. 1843 - In sematismul greco-neutriților de la BUDA, se arată că localitatea numără 1219 ortodocși, că metrocolele erau întocmite din 1779, ca învățător era Vicentia Cernet, care prea la 24 de elevi. Preoți în comună erau Ioan Ilievici și Trifon
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
avea 1175 de locuitori 1900 - Documentele de arhivă certifică existența a 1180 de locuitori. 1904 - Până la această dată, satul era înconjurat de pădure. Începând cu 1903 s-a îănceput tăierea pădurii. Pe locul defrișat au fost aduși circa 800 de coloniști maghiari din comitetul Bekeș, orașul Szentes. Pentru noii veniți s-au construit 70 de case, în valoare de 7940 de coroane. Noua colonie va constitui ulterior satul Moșnița Nouă. Tăierea pădurii s-a facut fără consințământul populației, încălcându-se drepturile
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Bașani, se numește și azi o parte a comunei Băcăni. În hărțile militare găsim numirea Baseng. Moșnița a fost, până mai deceniile trecute,încojurată de păduri.Prin anul 1903 s-a început tăierea acestora și crearea unui sat nou,din coloniști unguri aduși din comitatul Békés și din orașul Senteș.În acel an s-au zidit 30 case pentru acești coloniști.Fiecare primește câte 24 jugh. cu prețul total pentru 70 case de 7940 coroane.Așa se întemeiază comuna de coloniști
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
mai deceniile trecute,încojurată de păduri.Prin anul 1903 s-a început tăierea acestora și crearea unui sat nou,din coloniști unguri aduși din comitatul Békés și din orașul Senteș.În acel an s-au zidit 30 case pentru acești coloniști.Fiecare primește câte 24 jugh. cu prețul total pentru 70 case de 7940 coroane.Așa se întemeiază comuna de coloniști maghiari reformați:Moșnița Noua. Lacurile: Prigoriu, Sărămpău, Săliște, Livezi, Costăzi, Șarta, Űberland, Zăbran, Lunca, Sălașe, Satu Bătrân, Viile, Bistra. Râuri
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
coloniști unguri aduși din comitatul Békés și din orașul Senteș.În acel an s-au zidit 30 case pentru acești coloniști.Fiecare primește câte 24 jugh. cu prețul total pentru 70 case de 7940 coroane.Așa se întemeiază comuna de coloniști maghiari reformați:Moșnița Noua. Lacurile: Prigoriu, Sărămpău, Săliște, Livezi, Costăzi, Șarta, Űberland, Zăbran, Lunca, Sălașe, Satu Bătrân, Viile, Bistra. Râuri: Timiș Pâraie:Subuleasa, Bistra, Rătul lui Ivașcu, Râtul lui Barcu, Râtul Dracului. Baltă: Cârna. Suprafața hotarului e de 3280 jughere
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii care au fondat o așezare pe insulă la inițiativa lui "Pierre Belan d'Esnambuc" în 1635. Ulterior, nepotul său, Jacques-Dyel du Parquet, a cumpărat insula și a dezvoltat o colonie bogată iar în 1658 insula devine parte
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
America în 1498 iar în 1499 și 1500 regiunea este explorată de către spaniolul "Vicente Yañez Pinzon". Regiunea guianelor nefiind inclusă în tratatul ce delimita zonele de influență portugheză și spaniolă în America, este locul de instalare al unui grup de coloniști francezi în 1503. În Secolul XVII au loc numeroase tentative de colonizare, mai mult sau mai puțin reușite. Este debutul perioadei coloniale, noua activitate principală fiind cultura trestiei de zahăr, numeroși sclavi negrii africani fiind aduși pentru a munci pe
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
Spațiale Europene, a programului spațial francez și a companiei comerciale Arianespace. Principalele atracții ale Guyanei Franceze sunt jungla tropicală, în care a început să se dezvolte ecoturismul. În secolul XIX numeroase triburi amerindiene au migrat spre această regiune în urma persecuțiilor coloniștilor din celelalte regiuni ale Americii de Sud. Acest lucru a contribuit la o bogăție culturală excepțională a acestui mediu, unul dintre ultimele vestigii vii ale culturilor precolumbiene amazoniene. Un alt lucru important în Guiana Franceză sunt vestigiile penitenciarelor de muncă forțată, în
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
În 1792 el a intrat în componența Imperiului Rus, ceea ce a dus la o schimbare radicală a componenței sale etnice: tătarii au fost obligați să plece, iar nobilimea rusă a primit vaste teritorii nepopulate. Astfel au venit multi țărani și coloniști ruși, ucraineni și evrei. În 1917-1918 românii moldoveni erau majoritari doar în sate situate la mică distanță de Nistru. Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat o republică autonomă, RSSA Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, pe o parte din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
de români-moldoveni trăitori în zonele în care au fost inițial deportați. 295.000 de români-moldoveni au murit în foametea din 1946-1947, unica foamete care a avut loc în Moldova. După încheierea celui de-al doilea război mondial au fost aduși coloniști din toată Uniunea Sovietică, în special ruși și ucraineni, care au dus la schimbarea compoziției etnice. Românii basarabeni au fost încurajați să învețe limba rusă, care era necesară pentru ocuparea oricărei funcții publice. Pozițiile politice și academice erau date în
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
află în prezent Orașul de jos. Anii aceia au reprezentat începutul creșterii însemnătății strategice și economice a Haifei în detrimentul orașului vecin, Acra (Akko). În cursul secolului al XIX lea, orașul s-a lărgit, mai ales prin contribuția a două grupuri de coloniști creștini care s-au stabilit în afara zidurilor. Una era cea a templierilor protestanți din sudul Germaniei, care și-au zidit case în zona de șes, la poalele Carmelului, la sud de coasta mediteraneană, in proximitatea Orașului vechi, și care au
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
până în ziua de astăzi. Acesta este cartierul Carmel Merkazi (Carmel central) din zilele noastre. Casele Coloniei germane (Hamoshavá Haggermanit) de la poalele muntelui, au fost și ele restaurate, și transformate în zilele noastre într-un spațiu turistic. Al doilea grup de coloniști a fost cel al Ordinului Carmelit catolic, ai cărui membri s-au așezat în zona cartierului Bat Galim și în continuare, în zona Stella Maris de pe vârful Carmelului, unde au zidit încă din mijlocul veacului al 18-lea o mănăstire
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
s-a dovedit a fi un bun administrator - a refăcut numeroase cladiri, precum și zidurile cetatii , a ridicat moscheea Mahmudiye , fântâna numită Sebil Abu Nabut, a amenajat pieți etc Sub ocupația egipteană a lui Ibrahim pașa, fiul viceregelui Egiptului, Muhammad Ali - coloniști egipteni au înființat noi cartiere în afara zidurilor Yaffei - Abu Kabir ,Manshiye etc ,s-a dezvoltat cultura portocalilor și a lămâilor, care au făcut faima Yaffei. La acest renume a contribuit și marca "Jaffa oranges" a agricultorilor germani din colonia Sarona
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]