4,120 matches
-
fulgi și plimbați pe principalele străzi. Mărfurile negustorilor ce încălcau deciziile Asociației continentale erau confiscate și arse în piețele publice. În Virginia și Carolina, tribunalele au fost închise la termenele fixate pentru acțiunile pornite de negustorii britanici împotriva debitorilor. Fiecare comitat înarma o companie cu scopul pentru a se apară. Mulți moderați continuau să recunoască autoritatea parlamentului, denunțând acțiunea Congresului ca o trădare. Unii acceptau Congresul ca pe o guvernare de facto și se alăturau acțiunilor împotriva parlamentului. S-au format
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
numit commandant șef al trupelor provinciei Massachussetts. Generalul Cage era decis să mențină supremația parlamentului britanic, dar cunoscând slăbiciunea forțelor sale, a evitat să deschidă ostilitățile în mod deschis, așteptând să sosească întăriri britanice suficiente. La începutul anului 1775, în comitatele Virginiei s-au desfășurat alegerile pentru cea de-a două Convenție a provinciei. Convenția s-a întrunit în martie și a preluat conducerea efectivă a Virginiei. Pe 23 martie, Patrick Henry a susținut un discurs ce a înclinat balanță în favoarea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
constituției ca Benjamin Franklin și Thomas Jefferson au prevăzut o legislatura unicamerală, aleasă anual de toți plătitorii de taxe, dreptul de a fi ales îl avea orice persoană care își avea domiciliul de cel puțin doi ani în orașul sau comitatul respectiv , nimeni nu putea fi ales mai mult de două legislaturi consecutive și nu putea fi reales decât cu o întrerupere de trei ani. Un consiliu executiv era format din 13 membri, aleși trienal și un președinte fără putere, luând
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
în Rhode Island, Pennsylvania, Delaware. Legislativa din Rhode Island, sub presiunea quakerilor, proclamă că orice sclav negru va fi considerat liber, iar mișcarea abolutionista era susținută de o campanie de memorii organizată de negri. În 1775, Comitetul de Corespondență din comitatul Worcester a dus la convocarea unei adunări cetățenești pe 14 iunie, în cadrul căreia locuitorii și-au luat obligația de a lupta pentru abolirea sclaviei. În primăvară 1775 a luat ființă la Philadelphia prima Asociație pentru abolirea sclaviei în America, ce
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Petrus). Moșna era o comună deosebit de prosperă și până în 1533 a fost în competiție cu Mediaș și cu Biertan pentru a deveni reședință de scaun, titlu obținut până la urmă de Mediaș. Satul Moșna a aparținut începând cu anul 1876 de Comitatul Târnava Mare din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi. Cele două biserici românești din Moșna au fost construite concomitent, una lângă alta
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
dacă acest Tylo de Villa Retherii din 1389 este identic cu acel conte Tylamannus, fiu al lui Daniel de Selistadt, care în 1383 și 1387 fusese numit judecător imperial la Cincu. Din secolul al XIV-lea Retișul aparține că enclava comitatului Apold și se găsea între Scaunele săsești ale Sighișoarei, în nord și ale Cincului, în sud. Existența. populației germane este dovedită de apartenență la Capitoliu, care este dovedită de două înscrisuri din jurul anului 1400. În cel mai vechi dintre acestea
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
anului 1400. În cel mai vechi dintre acestea, Retisul este înregistrat cu un impozit și o dobândă de 3,5, fiind astfel inclusă între comunitățile mici ale Capitoliului precum Coves, Benesti, Daisoara, Crihalma, care aproape toate, se găseau pe pământul Comitatului. Și în cel de-al doilea document, care nu este mult mai vechi decât primul, se vorbește de impozit. Astfel deținem unele dintre cele mai vechi izvoare scrise ale istoriei locale a Retisului până pe la anul 1400. Gernot Nussbacher - Allgemeine
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
districtul Ardud - a fost afectată de năvălirile tătare (începând cu secolul XIII), iar apoi, începând cu secolul XVI, de atacurile de pradă otomane (cu sediul la Buda, Timișoara sau Oradea), Țara Codrului nefiind inclusă în pașalâcul Oradea, ci ținând, împreună cu comitatul Sătmar, fie de Ungaria habsburgică (din cadrul Imperiului Habsburgic) fie de Partium (zonă aflată sub administrarea Principatului Transilvaniei, fără a face însă parte integrantă din el). În fața acestor atacuri, Țara Codrului (și mai ales masivul Codru) asigura însă o zonă de
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
zonă aflată sub administrarea Principatului Transilvaniei, fără a face însă parte integrantă din el). În fața acestor atacuri, Țara Codrului (și mai ales masivul Codru) asigura însă o zonă de protecție mult mai bună decât cea de care beneficiau satele din Comitatul Satu Mare aflate în afara acestei zone și/sau localizate mai spre orașul Satu Mare. Răscoalele țărănești din Transilvania medievală au cuprins inevitabil și zona de Codru. De asemenea, în anul 1848 zona Țării Codrului a fost zguduită de mișcările țărănimii pentru redobândirea
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Ștefan]], care-l împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care i-au fost acordate. De altfel, în această perioadă, biserica românească din scaunele săsești rămăsese sub jurisdicția vlădicului Simion, însă Racovița fiind subordonată parțial și organelor administrative comitatense, ale comitatului Alba, este posibil să nu fi beneficiat de acest regim. [[Fișier:ȘcoalaGrănicereascăRacovița.jpg|Fosta școală grănicerească|200px|left|thumb]] [[Fișier:RO SB Racovita schoolhouse.JPG|Actuala școală, cu clasele I-VIII|200px|right|thumb]] În contextul în care românii din
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din județul Satu Mare, Transilvania, România. Localitatea este situată în sudul județului Satu Mare, nu departe de Râul Crasna. Registrul din Oradea îl amintește în 1216 pe Paul din Beltiug, care i-a acuzat pe toți locuitorii flamanzi din localitatea Batar în comitatul Ugocea că l-au ucis pe fratele său Bendict. În 1301 Dominicus de Bölcs primește domeniul Beltiugului ca donație regală. În 1342 fii lui Dominicus de Bölcs primesc și pătrimea ce le revenea fiicelor nobile, de la familia Kállay de Nagykáló
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
istoria regatului maghiar, distingandu-se cu prilejul diferitelor lupte ce au fost purtate împotriva turcilor. Familia Mare s-a stins definitiv prin sec. al XIV-lea, iar familia Ciulai, prin unii reprezentanți ai ei, au ajuns la slujbe înalte, pe lângă Comitatul Hunedoarei, și aceștia s-au îndepărtat de sat și de neam, iar alții dintre ei au ajuns oameni simpli. Revenind la istoricul acestui sat, menționam că este amintit în anul 1426, sub numele de Chwala, iar în anul 1439 se
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
Familia de origine armeană Mélik, se ocupa de comerțul cu lemne, erau printre cele mai înstărite familii nu doar în Gheorgheni, ci din tot județul. Într-un registru din 1918, printre cei 117 care plăteau cel mai mare impozit în comitatul Ciuc, pe locul 14 era un anume István Mélik. Fațada casei construită la începutul secolului XX, în formă de U, a păstrat cea mai multă originalitate dintre clădirile din centrul comunei. Clădirea este împărțită în mijloc simetric în două prin
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
pe cât observăm, nimeni nu renunță la patronimicul maghiarizat de Fejervizy, în favoarea altuia, mai personal. Aceasta în pofida faptului că în secolul al XVII-lea cel puțin, există o mare dispersie de personaje cu numele de Fejervizy, pe care le întâlnim în comitat, ori în Banat, și care, după toate probabilitățile, nu sunt înrudite decât prin strămoși îndepărtați. Se poate observa o bună conservare a antroponimelor românești la nivelul secolului al XVI-lea (Gligul, Iovănuș, Iovan, Stoica, Serban, Tudor), cu soții din același
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
1882 Serél, Serély, Sierulu, Seretu 1925, 1932, 1956 Șerel. Din punct de vedere administrativ, așezarea a fost integrată în districtul Hațeg (in districtu Haczag, 1453; in districtu de Haczak 1518, 1519), în ocolul Mățești din perimetrul văii Hațegului aflate în comitatul Hunedoara (Comitatus Hunyadiensis, in Circulo Vallis Hatzeg, in Processu Mátsesdiensi, 1817; Hunyad vármegye, Hátszegi kerület Macesdi járás,1839); în dioceza arhiepiscopiei romano-catolice de Alba Iulia și în districtul Hațeg, cercul Pui (Gyulafehervári katholikus vidék Hátszegi kerületi Puji alkerületi 1850-1854); în
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
Hunedoara (Comitatus Hunyadiensis, in Circulo Vallis Hatzeg, in Processu Mátsesdiensi, 1817; Hunyad vármegye, Hátszegi kerület Macesdi járás,1839); în dioceza arhiepiscopiei romano-catolice de Alba Iulia și în districtul Hațeg, cercul Pui (Gyulafehervári katholikus vidék Hátszegi kerületi Puji alkerületi 1850-1854); în comitatul Hunedoara, districtul Râu-Bărbat - Mățești (azi, Zăvoi) la 1880. Între 1882-1918, satul a fost integrat districtului Pui din comitatul Hunedoara, în anii 1919-1950 a aparținut de comuna Râu Bărbat, plasa Pui, județul Hunedoara, iar între 1950-1968 a făcut parte din Regiunea
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
în dioceza arhiepiscopiei romano-catolice de Alba Iulia și în districtul Hațeg, cercul Pui (Gyulafehervári katholikus vidék Hátszegi kerületi Puji alkerületi 1850-1854); în comitatul Hunedoara, districtul Râu-Bărbat - Mățești (azi, Zăvoi) la 1880. Între 1882-1918, satul a fost integrat districtului Pui din comitatul Hunedoara, în anii 1919-1950 a aparținut de comuna Râu Bărbat, plasa Pui, județul Hunedoara, iar între 1950-1968 a făcut parte din Regiunea Hunedora, raionul Hațeg.
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
deținătorul titlului de oraș liber regesc, și conduceriea structurii administrative pentru mult timp a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte din regiunea Turda. Totodată în 1876 prin ordinele elaborate de
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte din regiunea Turda. Totodată în 1876 prin ordinele elaborate de guvernul din Budapesta, Miercurea Nirajului a fost retrogradată în comună. Prin Legea nr.263 din 13 iunie 2003
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
îndepărtat până în prezent. Un cercetător al istoriei a susținut că Vaideiul, Pischinti, Balomir și alte sate au fost planificate să fie colonizate cu romani, pentru înstărirea scaunului săsesc din Orăștie. Un cercetător mai din vechime susține că atât Vai-de-ei din comitatul Hunedoara și Vai-de-ei de pe Olt ca și Sereca,Sărăcsău au fost sate bine înstărite bogate, dar în urma războaielor, a epidemiilor ca:ciumă, foamete au ajuns sărace, așa au căpătat vaidienii numele de Vai-de-ei sau cuvântul de -sărac- Sereca sau Sărăcsău
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
castelul familiei Apafi (ulterior cumpărat de familia Korda) s-au ținut în Evul Mediu mai multe ședințe ale Dietei transilvane. Castelul a fost demolat complet, numai numele locului ("Cordăiești") mai amintește de existența sa. Până în 1919 a făcut parte din comitatul Turda-Arieș. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Luduș, în cadrul județului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de „Ketze”. Între satele Ketze (Chețani), Hadrev (Hădăreni) și Keresztur (Grindeni) pe hartă sunt
Chețani, Mureș () [Corola-website/Science/300573_a_301902]
-
ramificații ale acestor tunele spre țară Hategului, spre curtea bisericii din Sacamas sau spre cimitirul din Ilia. Aceste tunele care treceau pe sub Mureș au fost folosite după cât se pare și de baronul Nopcea din Zam, care ziua era subprefect al comitatului Hunedoarei iar noaptea, tâlhar la drumul mare. Se bănuiește că o parte în bijuteriile și aurul familiilor Bethlen și Nopcea sunt ascunse în aceste tunele. Se pot observa încă în castel ușile trainice, dar din păcate istoricul castelului poate fi
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
sat în comuna Tomești din județul Hunedoara, Transilvania, România. Satul Șteia este unul dintre cele opt sate componente ale comunei Tomești și se află situat în nord-vestul județului Hunedoara la 8 kilometri distanță de Baia de Criș (fosta reședință a comitatului Zarand) și la 10 kilometri de Panteonul moților de la Țebea. Este un mic sat de munte ai cărui locuitori sunt în totalitate români și majoritatea covârșitoare ortodocși. Datorită faptului că în zona Munților Apuseni a existat timp de milenii o
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
Mureș, atestată încă în 1724, inundațiile din 1948, din 1970 sau 1974. Prin localitate trece artera feroviară Războieni-Deda, a cărei porțiune dintre Reghin și Tg. Mureș a fost dată în folosință în 1885. Administrativ-teritorial, constatăm că Petelea aparținea pe la 1700 Comitatului Turda, Cercul de Jos iar la 1818 în cadrul aceluiași Comitat, dar Cercul de sus. În 1876 Petelea făcea parte din județul Mureș - Turda, plasa Reghin de Jos. Începând cu 1950 a fost încadrată raionului Reghin, regiunea Autonomă - Maghiară, respectiv Mureș
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
sau 1974. Prin localitate trece artera feroviară Războieni-Deda, a cărei porțiune dintre Reghin și Tg. Mureș a fost dată în folosință în 1885. Administrativ-teritorial, constatăm că Petelea aparținea pe la 1700 Comitatului Turda, Cercul de Jos iar la 1818 în cadrul aceluiași Comitat, dar Cercul de sus. În 1876 Petelea făcea parte din județul Mureș - Turda, plasa Reghin de Jos. Începând cu 1950 a fost încadrată raionului Reghin, regiunea Autonomă - Maghiară, respectiv Mureș Autonomă-Maghiară, iar ca urmare reformei administrativ teritorială din 1968 se
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]