1,487 matches
-
prin mimică sau gesturi: „- Glumă e să mă arză odată cu o avere de om... - Patruzeci de mii de franci!... - !!!” (I.L. Caragiale) Trebuie reținut faptul că, uneori, semnul exclamării se folosește În scrisori, după formula de adresare: „Salut!”, „Fraților români!”, „Stimați compatrioți!”. Dacă o interjecție este urmată de un substantiv În vocativ, semnul exclamării este Înlocuit de virgulă: „O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi” (M. Eminescu). Ca și În cazul semnului
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
profesorul Jules Garsou, care, în schimbul a 180 de franci lunar, îi oferea pensiune, dar și pregătire pentru prima candidatura (februarie 1904), respectiv pentru bacalaureat (sesiunea din iunie 1904). Din nefericire, continuă mama îngrijorată, fiul ei s-a întâlnit cu doi compatrioți, Florian Becescu, poetul funcționar al Serviciului public al Postelor din orașul Pitești pe la începutul veacului al XX-lea, si Vasile Butză, măi vechea noastră cunoștință, un ofițer în rezervă din București, aflat la studii în Belgia de mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de căte 2-3 ori pe rând, fapt care va trebui să spulbere credință celor care socotesc că e destul să sosești în Belgia pentru a te înapoiă în Țară cu batalamaua'n buzunar!"69. Începând să-și cunoască mai bine compatrioții de la Universitatea Liberă, Florian Becescu a avut inițiativa înființării unei societăți a studenților români din capitală Belgiei, numită "Idealul"70. Pornind de la ideea că imaginea studenților români de la Bruxelles nu era una dintre cele mai măgulitoare, el și-a propus
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
le exercită impecabil, cu distincție și grație; medierea cu regimul Iliescu, oricât de reprobabilă ar fi putut părea pentru puriști, a fost un compromis rezonabil care a permis Casei Regale să revină acasă și să-și afirme nestingherită prezența pentru compatrioți prin programele sociale și prin strategiile de vizibilitate pe care le-a găsit de cuviință; au sprijinit proiectele majore pentru țară (intrarea în NATO și UE), și nu un guvern anume, afirmându-și astfel bunacredință și eliminând, în acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-a uitat la pictorul de război și a Încuviințat cu gravitate. Cu o intuiție care l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și a suferit de pe urma lui. Markovic a Încuviințat iar, studiind atent schițele. S-a oprit Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fii lăsat În pace. Chiar și așa, a adăugat privindu-l cu și mai mare curiozitate, mi-ar plăcea să văd Într-o zi această pictură. Faulques a șovăit un moment. De ce nu, și-a spus. Era o femeie plăcută. Compatriotul ei, Rembrandt, n-ar fi șovăit s-o picteze ca pe o burgheză cu cărnuri calde, cu decolteu primitor. Părul strâns era drept și neted pe frunte și pe tâmple, Într-un frumos contrast cu pielea. Pictorul de război aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prefixe privative (plus semantic = indicarea eliminării unei părți dintr-un întreg): descreți, deșira, dezgăti etc.; * prefixe iterative (plus semantic = ideea de repetiție/ acțiune percepută ca repetitivă): recrea, răscroi, răzgândi etc.; * prefixe neologice (introduse mai recent în sistemul limbii): comesean, consătean, compatriot, hiperglicemie, hipoglicemie, intersemestrial, intrasemestrial, anticameră 63/ antecameră, ultramodern, megapetrecere, ex-prim-ministru, pretext, postcalcul etc. * prefixe de reversibilitate (plus semantic = perceperea acțiunii ca inversă Zugun, 2000, p. 120): dezrădăcina, desface, demonta, decoda etc. (b) Compunerea constă în formarea de cuvinte noi, pe
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
datorită lui, C.E.C., (a) compromite, inegal; * nemăsurat, gri-bleu, ND, nicicând, coordonare, poate va veni, Munții Bucegi, comesean, SV, un intrând; * automobil, bună-credință, oricând, a însuși, al treilea, ce frumos!, înțelegător, soldățime, militărește, ONU; * internațional, bunăvoință, rochița-rândunicii, a zecea, bărbat bine, compatriot, ineluș, PNL, făget, lupoaică; * regulament, ceea ce, oriunde, înviere, director-adjunct, ,,câni mai bărbați", câine-lup, MTV, curcan, limpezime; * tehnician, inelar, cel ce, oricum, redescoperire, viceprimar, lampă fumegândă, ghiocel, CNCS, lupoaică; * două mii, nici una, extraordinar, perfecțiune, scrie frumos, așa-zis, Ioan Slavici, interjudețean, răzgândi
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
enunțuri cu următoarele neologisme: avatar, inopinat, celest, teluric, feeric, euforie, reverie, a dili, fulminant, ierarhie, solilocviu. Corectați enunțurile, precizând tipul erorii identificate: * Avansați înainte pe coridor! * Un procent de 20% dintre copii participă la concurs. * Coboară jos mai repede! * E compatriot cu el? * Urcă sus până la etajul al doilea! * Punctul meu de vedere personal este acesta... * A greșit, dar nu s-a gândit însă la consecințe. * Iar din nou a întârziat! * A greșit iar încă o dată. * Și-a scris biografia sa
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
combatem această stare de spirit pasivă, subdezvoltată, dominată exclusiv de grijile zilnice. A trăi doar la nivel visceral, vegetal, ca urmare a lipsei de consistență a societății civile românești (Ana Blandiana), reprezintă un ideal primitiv, respins de orice ființă civilizată. Compatrioții noștri merită cu mult mai mult decât acest tip lamentabil, subdezvoltat, de existență. A doua convingere fermă, care ne orientează, privește valoarea precursoare a ideilor. Ideile anticipă. Ele sunt, prin diferite forme de mediere, în avangarda istoriei. Ca să dăm un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
facem astfel de afirmații într-o revistă destinată mai ales exilului (noțiune simbolică), nu credem că este exagerat să solicităm atenția diasporei și asupra unor astfel de publicații. Ele trebuie sprijinite, inclusiv material. Și ar mai trebui să convingem pe compatrioții noștri de pretutindeni că actuala cultură română nu este numai una de poeți, eventual de romancieri și, mai ales, de publiciști dacoromâni. Ea este mult mai bogată. Are chiar și... politologi, critici, teoreticieni, comparatiști etc. Sigur: sfera lor de acțiune
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
meritul său esențial. S-a susținut adesea și cu intenții vădit partizane și apologetice că, în timp ce ideologia de extremă dreaptă dintre cele două războaie și care revine intens la suprafață este supusă unor analize critice foarte severe (Z. Ornea, dintre compatrioți, L. Volovici, K. Verdery, dintre cercetătorii străini, între alții), despre marxism-comunism nu se ocupă, cu aceeași tenacitate și pasiune critică, nimeni. Iată însă că Vladimir Tismăneanu mută discuția, și cu toată energia, chiar în acest domeniu. Reechilibrează o situație analitică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
posibilitățile ce i se deșchideau pe calea unei afirmări rapide. Însușindu-și foarte repede limba, a început o carieră de jurnalist liberal: secretar de redacție la „Românul” lui C.A. Rosetti, colaborator la „Le Journal de Bucarest” scos de un compatriot, Ulysse de Marsillac, si la „L’Orient”, devenit „L’Indépendance roumaine”. În 1875 conducea, la București, ziarul „La Roumanie contemporaine”. În asociere cu I.L. Caragiale se pare că a editat în 1877 „Națiunea română”. În 1879, era alături de I.G. Bibicescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
din Est, adică din tot ce înseamnă clima islandeză... (fragmente dintr-un interviu cu Christophe Dupuis) Cercul cojilor de portocală Printre multele metehne de care suferim ca nație se află și aceea, deosebit de păguboasă, de a ne ignora sau neglija compatrioții care ne fac cinste și ne construiesc un renume nemeritat pe alte meleaguri, pe unde i-au fugărit vînturi neprielnice. Este și cazul multor scriitori români, mai tineri sau mai puțini tineri, care fie au ales, fie au fost forțați
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să îl accepte în acea vreme. Deci dacă cititorul va fi înclinat să se simtă superior față de erorile mai degrabă simple pe care Bastiat găsește adesea necesar să le respingă, acesta ar trebui să își amintească că în alte privințe compatrioții săi de acum mai bine de o sută de ani erau considerabil mai înțelepți decât generația noastră. Friedrich A. HAYEK Statul Aș vrea să se fi fondat un premiu, nu de cinci sute de franci, ci de un milion, cu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu nimic aceste rezultate generale. Doar că, prin acest procedeu, pierderea este răspândită asupra tuturor. Prin prestațiile în muncă, cei pe care statul îi angajează scapă de partea lor din pierdere, adăugând-o celei pe care trebuie să o suporte compatrioții lor. Există un articol în Constituție care afirmă: Societatea favorizează și încurajează dezvoltarea muncii... prin crearea de către stat, departamente și comune a unor lucrări publice capabile să angajeze brațele neocupate. Ca o măsură temporară, la vreme de criză, într-o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pe ale mele, îl omor pentru a-l învăța să trăiască. În momentul plecării domnul Prohibant fu cuprins de gânduri care îi temperară un pic ardoarea sa belicoasă. Își spuse: nu este absolut deloc imposibil ca acei cumpărători de fier, compatrioții și dușmanii mei, să nu ia prea bine figura asta și, în loc să se lase uciși, să mă ucidă ei pe mine. Apoi, chiar dacă iau cu mine toți servitorii mei, nu am putea păzi toate trecătorile. În sfârșit, procedeul mă va
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care protecționistul îl joacă în societate? Acesta îi spune: Trebuie să îmi dai de muncă și, în plus, muncă profitabilă. Am ales în mod prost o industrie care mă lasă cu o pierdere de zece procente. Dacă-i lovești pe compatrioții mei cu o contribuție de douăzeci de franci și dacă îmi livrezi acești bani, pierderea mea va fi convertită în profit. Or, profitul este un Drept, mi-l datorezi. Societatea care îl ascultă pe acest sofist, care își percepe impozite
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
obiecție. Ni se spune: este desigur adevărat că libertatea, egalitatea în fața legii înseamnă justiție. Dar justiția exactă rămâne neutră între bogat și sărac, între cel puternic și cel slab, între cel savant și cel ignorant, între proprietar și proletar, între compatriot și străin. Or, interesele fiind în mod natural antagonice, a le lăsa oamenilor libertatea, a nu face să intervină între ei decât legi juste, înseamnă a-l sacrifica pe cel sărac, pe cel slab, pe cel ignorant, proletarul, atletul care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
avea curajul să vă urmăresc până la capăt disertația economică, căci, ca să vă vorbesc în termeni foarte direcți, ea nu este deloc distractivă. Cui îi spuneți acest lucru? La asta mă gândeam când m-ați auzit murmurând: Bani blestemați! Gemeam din cauză că compatrioții mei nu au curajul să studieze ceea ce este atât de important să știe. Și totuși, consecințele sunt îngrozitoare. Consecințele! Nu v-am semnalat decât una. Aș fi putut să vă arăt altele și mai funeste. Mă faceți să mi se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de presă (în „Reforma”, „Steaua Dunării”, „Dâmbovița”, „Românul” ș.a.), pentru cauza Unirii, pentru suveranitate și autonomie, clamând împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai a adversarilor politici. Socotind că e un „timp de conștiință”, lansează energice apeluri către compatrioți, somându-i să își facă datoria către țară. În versuri răspicate, pe un ton patetic, el deplânge soarta clăcașului, condamnându-i vehement pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
eurocentrismul (ch. 4). Respectiv dominația absolută a centrelor culturale occidentale. Deci și definiția literaturii și a criteriilor sale fixate doar în aceste centre exclusive. Ulterior, în S.U.A., s-a declanșat o întreagă polemică anticanonică, la care a luat parte și compatriotul nostru Virgil Nemoianu (un rezumat al întregii probleme îl găsim în articolul său: Bătălia canonică de la critica americană la cultura română, în România literară, nr. 41/11 octombrie 1990). Într-adevăr, de ce literatura franceză mai exact cea care se face
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fine de grijă față de noi înșine." Mémoires et Corespondance de Duplessis-Mornay, Paris, 1824-1825, t. XI, p. 30-31. Sentimentele pe care le exprimă Duplessis-Mornay în acest frumos discurs de deplîngere și de fraternitate, sînt decisive pentru acelea ale imensei majorități a compatrioților săi, catolici sau protestanți, care socotesc că unitatea religioasă este indispensabilă unității statului și că toleranța nu se poate împăca cu drepturile adevărului. 16. Franța lui Richelieu și a lui Mazarin (1610-1661) După tulburările de la începutul domniei lui Ludovic al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
războiul Olandei, declanșat de Ludovic al XIV-lea în 1672, se dovedește mult mai lung, mult mai dificil și mult mai costisitor pentru regat decît anticipaseră regele și ministrul său. Într-adevăr, Wilhelm de Orania, stathuder al Olandei, animă rezistența compatrioților săi care țin cu dinții de țara lor inundată de bună-voie. În plus, calvinist convins, el devine adversarul cel mai îndîrjit al regelui Franței și stîrnește împotriva lui o coaliție europeană care îi regrupează mai ales pe împăratul Leopold și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]