2,825 matches
-
din acea generozitate a spiritului care fermeca pe toată lumea cu care se Întîlnea. Înainte să plec de la Clubul Nautico, Îi telefonasem inspectorului Cabrera, cerîndu-i o Întîlnire la vila mea. Acolo urma să-i relatez tot ce aflasem despre decesele de la conacul Hollinger și despre tentativa de incendiere a bungaloului lui Sanger. Sesizînd tonul schimbat al vocii mele, Cabrera Începuse să mă chestioneze, apoi, Înțelegînd seriozitatea apelului meu, Îmi promisese că va veni să mă vadă imediat ce va putea pleca din Fuengirola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina de bucătărie a cine știe cărui conac de vază o făcea, poate, să pară ușor absurdă. Însă adevărul era că nimeni n-o lua În râs tocmai din cauza roadelor acestor copaci. Denumirile merelor și perelor seamănă Într-un fel cu cele ale vinurilor - nu te lămuresc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
într-o imensă imitație a unui Complex de palate și de parcuri, gen Sans-Souci de la Potsdam. Noul Sans-Souci avea locația într-un ultim crâmpei meridional de pădure din vestitul codru de odinioară al Vlăsiei. Păstra în perimetrul său un ruinat conac în stil neobizantin de pe timpul lui Matei Basarab, cu dependințe dărăpănate în care un dregător fanariot de-al lui Vodă-Caragea adăpostise herghelii de cai și haite de câini de vânătoare. Padocurile pentru cai dispăruseră în perioada când impetuozitatea brutală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu șenile, iar cuștile de ogari și cele pentru dulăii-barzoi fuseseră dezmembrate în grătare și grilaje pentru creșterea porcilor din rasa Marele alb. Din fumurile senioriale ale cocoanei fostului proprietar, coborâtor în linie dreaptă al fanarioților, și din belșugul vechiului conac în stil neoclasic, nu rămăseseră decât pisicile, care trăiau hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aventurilor sale extraconjugale: La-să, măi, Vladi-mire, că pricep: vrei să o faci pe cavalerul cruciat... Nu era chiar așa, dar, în faimoasa noapte a ziafetului, Vladimir observase că toată splendoarea de la Sans-Souci se concentra în sectorul unde mai adăstau zidurile conacului din vremea lui Matei Basarab, cel de cinstită amintire, și a ulterioarelor renovări fanariote, de pe timpurile ciumei lui Caragea-Vodă, cârpite grosolan de mistria și de canciocul unor așa-ziși meșteri ai timpurilor noi, de reconversie socialistă. Eleganța veritabilă aparținea trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova, dându-i astfel fiori și nădejdi care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai bine, a spus Tibi, binevoitorul nostru prieten. E loc destul. Loc era, Într-adevăr: vreo șapte-opt dormitoare, două băi, anexă În curte, probabil fosta casă a slugilor, cu două camere și ea, cu baie, cu tot dichisul. Un fost conac, ce mai! Bucătăria era uriașă, livingul la fel, cu șemineu și panoplie, colecție de flori de mină, câteva tablouri ale unor maeștri maghiari-transilvăneni. Beciul era la fel de Încăpător, mirosind Încă a acru, de la vinul pe care-l adăpostise pe vremuri. Butoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
găsit o cale destul de profitabilă să scap de cafenea și de coabitarea cu Clara. Am făcut un schimb cu Tibi, prietenul meu de succes, tânărul yuppie la care petrecuserăm acel Întâi mai al reorientării politice. I-am oferit barul În schimbul conacului de la Șiria, el a acceptat, știa să miroasă o afacere bună. Într-adevăr, peste puțină vreme a reușit să transforme Joy’s Într-un brand local. În vreme ce eu, În și mai puțină vreme, mi-am convins camarazii din C.a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mutase cu fetele la Șiria, ocupând căsuța din curte pe care, Împreună cu Andreea, o amenajase ca pe un cuib familial. Căsuța fusese revendicată și de Sorin, el Își dorea un atelier lângă dormitor, Însă se mulțumise cu o cameră În conac. Acolo a pictat, ocupând un colț generos, pe terasă, până toamna târziu, când a profitat de faptul că alături de vila noastră s-a pus În vânzare o casă ceva mai modestă; s-a mutat În ea, dărâmând gardul ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rămăsese din ea. Apoi, când a Început școala, Cristina le-a Înscris la cea din comună, mult mai relaxată, cu frecvență redusă aș fi putut spune, Leac Încerca s-o convingă să le retragă de tot, eram destui deștepți la conac, ne puteam ocupa pe rând de educația lor, mai ales Sorin, fiindcă fetele fuseseră În Arad eleve la liceul de artă. N-a reușit s-o convingă, Cristina a adus argumentul că fetițele ei trebuie să se socializeze, avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fetele de fiare ca să rămână În formă, acolo era și locul de unde-și supraveghea Leac domeniul. E foarte interesant ce se petrecuse cu prietenul nostru. Nu-l mai văzuse nimeni de multă vreme cu nici o femeie, nu adusese nici una la conac, ne miram unde e Leac cel de odinioară, amantul langoșăreselor, futăciosul de serviciu din C.a. Ne mira pe toți transformarea asta misterioasă, cea mai drastică a unui membru din C.a. Eu emisesem o ipoteză, dar o țineam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i drept, Însă deja mult pusă la Încercare. Așa că nu ne-a fost greu ca Într-o seară de toamnă, În septembrie 2004, să decretăm Înființarea pe teritoriul celor două curți din Șiria a Republicii Celebrului animal, arborând pe acoperișul conacului un steag colorat În roșu, negru și verde, pe pânza căruia dansa În bătaia vântului ursulețul nostru În salopetă. Rezolvaserăm În prealabil și câteva chestiuni tehnice, care să radicalizeze retragerea noastră din lume, Înființând o fundație - R.C.a -, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acte publice. Parcă așa suna Încadrarea. CAPITOLUL XVI. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL ESTE DAT ÎN VILEAG, IAR LEAC SUFERĂ TRATAMENTE INUMANE Lucrurile s-au petrecut astfel. Într-o după-amiază de la Începutul lui februarie 2005, Într-un moment În care la conacul Celebrului animal nu se Întâmpla mai nimic, ne-am trezit la poartă cu un Aro al poliției. Nu era prima oară că ne veneau polițiști În vizită, se mai Întâmplase o dată, când un copil greu adaptabil aflat În grija lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
crape capul. E adevărat. Dar Adelin i-a cedat cu zâmbetul pe buze. Asta e! Toate au ieșit bine până la urmă, numai eu o Încasasem. Mă cam făcusem de râs, e clar. Chiar se făcuse haz de isprava mea la conacul C.a. Era o Întâmplare de tot râsul, trebuia s-o recunosc. Și totuși mă simțeam umilit, aș fi vrut să uit, iar prietenii mei nu mă ajutau deloc. Acel Mai lasă-m-o lună intrase În folclorul conacului, auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la conacul C.a. Era o Întâmplare de tot râsul, trebuia s-o recunosc. Și totuși mă simțeam umilit, aș fi vrut să uit, iar prietenii mei nu mă ajutau deloc. Acel Mai lasă-m-o lună intrase În folclorul conacului, auzeam propoziția și de câteva ori pe zi. Îi cereai lui Cătă o carte fiindcă era rândul tău s-o citești, Îți răspundea: Mai lasă-m-o lună! Îl rugai pe Leac să-ți aducă textul promis, Îți răspundea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ne-am Împăcat până la urmă, n-avea dreptate, nu asta mă interesa și-apoi eu nu eram tocmai un ateu dat dracului, ci unul de conjunctură, iar el nu era tocmai un fundamentalist. Totuși simțeam că stând prea mult la conac Împreună cu ei, Încărcat cum eram de gânduri negre, creez prea multă tensiune În juru-mi. Așa că, ori de câte ori Îmi Îngăduia lordul Leac, mă duceam să-i vizitez domeniul. Stăteam cu el pe plajă, Înconjurați de femei goale el, scriind poezii, eu salivând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu pe de-a Întregul, fiindcă atunci când am simțit nevoia să mă motorizez, mi-am cumpărat un scuter, pentru ăsta n-aveai nevoie de nici un fel de acte. Scuterul Îl accidentasem Însă Într-o hârtoapă de la Șiria, așa că rămăsese la conac, de altfel nu-mi strica să mai umblu și cu bicicleta. Făceam plimbări lungi, din seria „Să ne cunoaștem orașul“, de cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
i-a spus că va fi bine. Așa că... Eh, procesul...Doi ani te chemară la tribunale și pare să mai dureze încă. Și apoi, poți crede într-o sentință dreaptă când comisia venită să cerceteze a chefuit toată noaptea la conac cu boierul? Asa e, că nădejdea noastră-i numai la Dumnezeu. Dreptu-i că nici vremea n-o fost prea bună acasă. În vară n-o plouat, acu' zăpadă cam puțină și dacă în primăvară nu vine ploaie multă, ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dominat cu autoritate în campionatul național de obstacole pentru juniori, cu iapa Arizona, câștigând consecutiv trei titluri de campion. Dăruiți pasiunii Ducesa Mileva de San Marco din Comloșu Mare, ajunsă la venerabila vârstă de 88 de ani, a dispus vânzarea conacului, cu toți caii ei de rasă și, înainte de a-și da obștescul sfârșit, și-a exprimat dorința ca cei patru cai albi de călărie și cei rămași pentru trăsură și plimbare să fie împușcați și incinerați, iar cenușa să fie
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
p), Păltiniș (p), Piața Crucii (p), Artiștilor (p), Eforie (p), Feuerbach, Rahovei (p), Ardealul (p), Barac (p), Bd. C.D. Loga (p)), Giroc - străzile Gloria, Dunărea, Bicaz, „Girotim”, „Totalco”, „Tifel”; Otelec (p) + pompe mal stâng, pompe Keriteș I, ÎI; Dumbrăvița - străzile Conac, Ariadna, Budapesta (p), Victoriei, Științei (p), Barabas; Buziaș (p), Voiteni - „Mecanică”, Nerău, Teremia Mare, Teremia Mică. JOI: Timișoara (străzile Bărnuțiu nr. 81, 83, V. Babeș (p), Oltul (p), Posada (p), Barac (p), Bd. Dâmbovița (p), Vulturilor (p), Demetriade (p), Frigului
Agenda2006-13-06-util ptr dvs. () [Corola-journal/Journalistic/284917_a_286246]
-
Îmi povestea tot felul de lucruri de acest gen, în care eroii semănau cu acest Calcan. Nu știu de ce era ea veselă, fiindcă eu mă indignam. Auzisem îndată după naționalizare că niște comisii de inventariere a bunurilor moșierilor de prin conace socotiseră de pildă cărțile acestora drept ceva dăunător, din moment ce le găsiseră într-un conac moșieresc, le aruncaseră în curte și seara țăranii făceau cu ele un foc pașnic, tăifăsuind la lumina lor fizică, în timp ce strămoșii lor culturali le scriseseră pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest Calcan. Nu știu de ce era ea veselă, fiindcă eu mă indignam. Auzisem îndată după naționalizare că niște comisii de inventariere a bunurilor moșierilor de prin conace socotiseră de pildă cărțile acestora drept ceva dăunător, din moment ce le găsiseră într-un conac moșieresc, le aruncaseră în curte și seara țăranii făceau cu ele un foc pașnic, tăifăsuind la lumina lor fizică, în timp ce strămoșii lor culturali le scriseseră pentru lumina lor spirituală. Desigur, imaginația mea mergea departe, exagera. Cine știe ce ediții de valoare pieriseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor spirituală. Desigur, imaginația mea mergea departe, exagera. Cine știe ce ediții de valoare pieriseră, poate chiar cărți foarte vechi, îmi spuneam, hârtii, documente de preț... Poate că nu, dar era exclus să-ți imaginezi că atâtea generații care trecuseră prin aceste conace să nu fi moștenit asemenea valori? Locul lor era în bibliotecile publice, nu să le arunci pe foc. Auzisem de însușiri de covoare, mobilier, tablouri, dar și de arestări în legătură cu aceste însușiri... Matilda, "analfabetă", cum îi spusese Petrică, ai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi eu acolo, dar alții îmi luaseră locul, pieriseră simplu, statistic, iar eu mergeam mai departe, renăscut ca după o tentativă de asasinat într-o țară străină. Mă înfruptam din imaginile păstoase ca bătrâna doamnă Moscu din friptura desfăcută la conacul Z., cadru cu cadru, oscior cu oscior. Pofta mea nu se-oprea aici. Trebuia să trăiesc perpetuu, cu adrenalina împinsă la limită, descărcată rafală după rafală în frica altora, așa că avioanele nu-mi mai ajungeau. Studiam acum trenuri care deraiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
injectându-le alte isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în bucătăria soioasă a garsonierei, iar a doua zi te trezeai în frac, la o masă cu lumănări și veselă de-argint, în ditamai conacul. Bineînțeles că nevasta îți vorbea frumos, numai unt și miere. Habar n-aveai că ți se umblase la bibilică; îți vedeai liniștit de viață, cu-aceeași poftă și seninătate. Amintirile ajungeau în niște eprubete speciale, pe care un savant deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]