6,839 matches
-
mea mereu mîna dreaptă a Zeului” (Cele-nțelepte cu degetele unei singure mîini se măsoară). Sau: „au plîns la greu precum doar ar fi rîs” (Sonia s-a ținut de cuvînt). Dîndu-și în vileag preferințele livrești, poeta pune un bemol confesiunii, îi indică un traseu ocolit: „dar pregătită cîtă vreme ai ales surorile/ ăstui tărîm pe Emily Sylvia Ileana Mariana Marin/ și frații după tată răspund pe nume strigați/ Dylan Rainer Maria Robert Daniel și Mihai// tuturor le-ai fost jurată
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
o lume coerentă. Transferul mental dintr-o istorie personală în alta e acompaniat, sporadic, de o meditație - nu lipsită de expresivitate - despre timp și hazard, despre felul în care istoria mare devine poveste personală. O meditație strecurată melancolic în pliurile confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și de-a pune șirul faptelor pe seama ursitoarelor sau a stelelor de pe cer. Cred eu, ceea ce pare a fi fost implacabil
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
pe șantierele patriei și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de insecte prinse în chihlimbar. Ar fi fost, probabil, de dorit ca rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Crailor... lui Mateiu Caragiale, și sfârșește cu întrebările destinului suprapus liturgic peste vieți înstrăinate. Unitar, romanul este bine dozat și are o cursivitate fără cusur. Ambiția lui Dan Stanca este să facă insuportabilul suportabil, prin manevrarea iscusită a interogației metafizice. Confesiunile vor duce firesc către un final deschis. Dan Stanca se pronunță împotriva directeții în roman, cititorul trebuind să decodifice simbiozele revelatorii. De aici complexitatea unui text, crede Stanca. Totodată, scriitorul evită să radiografieze un realism care să bruscheze prin decantări
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
căință. Cei care vor să-l ajute pentru a ieși cu fața curată din situația dificilă și periculoasă nu-i pot fi de ajutor cu adevărat. Zemeckis își conduce personajul din criză în criză, iar crizele sunt evident morale, până la confesiunea finală, confesiune care-i distruge cariera, îl bagă la închisoare, dar îi redă demnitatea și-l readuce în preajma familiei, responsabilizându- l totodată în fața societății. Trebuie ca Whip să bea paharul până la fund, să coboare foarte jos pentru ca reconversia să se
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
care vor să-l ajute pentru a ieși cu fața curată din situația dificilă și periculoasă nu-i pot fi de ajutor cu adevărat. Zemeckis își conduce personajul din criză în criză, iar crizele sunt evident morale, până la confesiunea finală, confesiune care-i distruge cariera, îl bagă la închisoare, dar îi redă demnitatea și-l readuce în preajma familiei, responsabilizându- l totodată în fața societății. Trebuie ca Whip să bea paharul până la fund, să coboare foarte jos pentru ca reconversia să se producă într-
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
familiei, persoanelor oficiale si admiratorilor operei sale. Un caz unic, în literatura română, îl constituie, cred, G. Topîrceanu, care, cu devoțiunea, pasiunea si încrederea, pe care le acorda debutanților, a citit, a recitit si, uneori, a rescris, numeroase manuscrise. O confesiune a sa, pe care nici un moment nu o pun la îndoială, e cu adevărat surprinzătoare: „Pot să-ți mărturisesc (ceea ce, astăzi, câțiva oameni stiu vag, dar istoria literară va ignora complet) că literatura românească îmi datoreste aproape pe de-a-ntregul
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
acum, sunt trimise profesorului și bizantinologului Demostene Russo (1869-1938), unul dintre autenticii săi prieteni și conțin prețioase știri despre pregătirea și restituirea integrală a operei 3 lui Ion Creangă în celebra Fundație Regală pentru Literatură și Artă. Impresionează prin franchețea confesiunii, prin mărturiile despre contemporani și, mai ales, prin observațiile de ordin social, politic și moral pe care nu ezită să și le exprime în chip atât de firesc. Piatra-N[eamț], 8 sept[embrie] 1937 Mult iubite domnule Russo, Întorcându
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
până acum, trimisă poetului si eseistului Nichifor Crainic si care a fost generată de un articol privitor la posteritatea lui Ion Theodorescu-Sion, publicat în revista Glasul Patriei, revistă destinată, în exclusivitate, românilor din exil. Epistola e, de fapt, o zguduitoare confesiune despre România interbelică, despre pictorii ei si, apoi, despre unele realități incomode create de un sistem acultural, opresiv si intolerant. Misivele lui Pamfil Șeicaru existente în arhive publice si particulare, cât si în marile biblioteci ale României, se cuvin a
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
lăsând plusul de fantezie, oricum precar, într-un plan secund. De avarie. O problemă a scriitorilor ce aleg un narator nubil e felul cum discursul se păstrează în limitele unui anumit tip de limbaj, specific vârstei, până la capăt. Romanul surprinde confesiunile Cristinei, niște scrisori imaginare către o mamă absentă, cu care vorbește săptămânal la telefon. Interesant e că monologul, în fapt, are nervuri de jurnal. Altfel spus, nu există o ordine prestabilită a mărturisirii. De aici modulații diverse. Este limpede că
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
Corobca au șansă. Pentru că autoarea empatizează cu personajele, riscând să compromită întregul. În Kinderland, timpul e suspendat, pentru că, într-un interval redus al vacanței de vară, naratoarea face, în accente diaristice, istoria recentă a experienței orfanilor capitaliști. De altfel, spectacolul confesiunii era prezent și în romanul din 2005, însă dedicat exclusiv nostalgiei siguranței și a paradisului pierdut. Suferința învinsă este tema ambelor cărți. Universul rural nu are nimic spectaculos în relatările tinerei naratoare. Altceva ia prim-planul. Anume, lumea celor care
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
oceanului e o capodoperă de umor gigantic (p. 121) și află din viața lui Tiberiu, înfățișată de același biograf, detalii cu privire la Parrhasius, pictor ispitit de subiectele licențioase (p. 222). Include Istoria naturală a lui Pliniu, ca și lucrările lui Augustin Confesiunile și Cetatea lui Dumnezeu, pe al doilea raft al bibliotecii ideale, unde la loc de cinste s-ar afla operele lui Homer, Balzac și Proust (p. 139). Când spune că, în calitate de cititor, nu îl interesează de unde își ia scriitorul materia
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Obosit de viață, obosit de moarte, cât și observația Ioanei Pârvulescu despre apropierea numelor - Jan și (Mo) Yan. Dacă se adaugă și detaliile că la Bookfest, prezentarea a început- o Denisa Comănescu și a încheiat- o spectaculos Gabriel Liiceanu, prin confesiunea despre nopțile fără somn, când a citit pe nerăsuflate Cele șapte vieți ale lui Felix K., se poate anticipa deja un orizont de așteptare benefic, meritat cu prisosință de Jan Koneffke. Literatura noastra s-a obișnuit să dăruiască scriitori altor
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
ei, celelalte zece constituie un traiect al înaintării de la Mesagerul la Podul. Ca și titlurile, traseul este, fără doar și poate, simbolic. Așa se face că poezia aceasta gravă, scrisă parcă după alte repere decît ale modernității, recuză eul și confesiunea. Ea mai degrabă înregistrează cu ochi avid lumi, spasme, convulsii sau metamorfoze. În realitate, ea construiește și spasmele entropiei, și învierea. Iar atunci cînd în prim plan este subiectul, persoana I e expresia unui eu supraindividual, generic, care a trăit
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
sumar Elegantă revista din Sibiu EUPHORION are ca temă centrală a numărului dublu (martie-aprilie) Teatrul și introspecția: grupajul cuprinde un eseu de Ion Bogdan Lefter și altul de Ileana Lucaciu, un interviu cu Alexandru Dabija realizat de Dumitru Chioaru, o confesiune a lui Constantin Chiriac, traducerea unui text de Henri Gouhier intitulat Semnificația teatrului, dar și cronici la recente premiere teatrale montate la Sibiu. Partea strict literară a revistei e bogată și amintim aici poemele lui Dumitru Bădița și ale lui
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3512_a_4837]
-
Austro-Ungaria se emancipează politic, după sau în același timp cu cei din Franța (1790), Olanda (1796), Belgia (1830), Germania (1811-1871), Italia (1848- 1870) etc. Locuitorii Ungariei devin cetățeni ai „națiuni maghiare”, națiune politico-civică, și nu etnică. Devin cu toții maghiari - de confesiune catolică, protestantă sau mozaică. Evreii sunt maghiarofoni și se integrează (sau chiar se asimilează) în „societatea gazdă”. (Și azi, la recensămîntul din România, rezultă mai mulți cetățeni mozaici decât evrei, pentru că evreii din Transilvania se declară mozaici ca religie și
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
sistemului amintit. Cezar Braia este răpit de un bolnav evadat de la sanatoriu și ascuns în pădurea de la marginea orașului. Povestea nu insistă pe relația călăuvictimă. Dimpotrivă. Cezar pactizează cu evadatul, descoperind în noua condiție argumentele pentru o destăinuire eliberatoare. Citim confesiunile lui Cezar, în fapt, niște scrisori adresate iubitului ce nu-i împărtășește afecțiunea. Dora Pavel transformă întâmplarea în terapeutică. La fel se petrece și în celelalte romane. Contează felul cum detaliile asamblează discret un adevăr. Sunt prinse laolaltă reziduuri erotice
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
dacă admitem că se poate stabili un limbaj impecabil, o expresivitate nealterată, de la un cap la altul, în atare condiții. Dar să presupunem că suntem martorii unui monolog înregistrat în timp, iar răpirea este decorul potrivit pentru o mărturisire ideală. Confesiunile redau un plan al prezentului răpirii, irelevant, și altul retrospectiv, multietajat. Așa încât se înțelege că terapeutica prin scris se poate realiza numai acum. În plus, nu știm dacă scrisorile ajung la destinatar. Contează mărturisirea în sine, ca medicament interior, cu
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
mărturisirea în sine, ca medicament interior, cu funcție lămuritoare, de fixare a identității. Dora Pavel imprimă eroului toate datele identităților scindate din prozele anterioare: familia destrămată, complexul oedipic, sugestia incestului, homosexualitatea depresivă, însingurarea, eșecul proiectului social, alienarea. Cezar reface în confesiuni istoria unei familii disfuncționale. Georgia, mama, profesoară de engleză, are o relație extraconjugală cu un fost elev, Sever Caprini, chiar obiectul îndrăgostirii lui Cezar de mai târziu. Tatăl, învățător, își trăiește singurătatea trădării, iar după divorț, trauma despărțirii de fiul
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
de scriitor, pe care o regăsește, deocamdată, în intermezzo-ul unor stagii de creație în Austria. Doar că aici, în loc să-și continue seria de romane polițiste sau să-și redacteze teza de doctorat, bărbatul se angajează într-o serie de confesiuni terapeutice. Cea mai importantă pondere în aceste „epistole” cu destinatari greu de identificat o are viața erotică a bărbatului, pe cât de variată, pe atât de dezabuzată și de scăzută în temperatură pasională. Situat la antipodul lui Don Juan - la care
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
mult timp până când o parte din publicistica lui Panait Istrati a fost scoasă la lumină. O primă selecție a făcut Al. Oprea în volumul Pentru a fi iubit pământul, în 1969, și apoi Alexandru Talex în culegerea de Amintiri. Evocări. Confesiuni, din 1985. După ce Ciprian Moga a realizat o nouă ediție din Cruciada mea sau a noastră, în 1992, un alt pasionat istratian, originar din locul natal al marelui scriitor brăilean, Ion Ursulescu, i-a alcătuit, în 1993, o ediție completă
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
volum având ca subtitlu o sintagmă sugestivă extrasă dintr-un semnificativ articol. Primul volum, intitulat Scăpare de condei, reia și întregește Publicistica de tinerețe. 1906-1916. Al doilea, între banchet și ciomăgeală, cuprinde articolele, interviurile, scrisorile cu caracter declarativ și polemic, confesiunile dintre anii 1919-1929. Cel de-al treilea, Scrisoare deschisă oricui, este destinat perioadei 1930-1935. Intervențiile publicistice ale lui Panait Istrati sunt reproduse în ordinea cronologică apariției lor, oferind cititorului posibilitatea să cunoască preocupările, convingerile și atitudinile scriitorului din anumite momente
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
transformând obstacolul în treaptă, înaintând cu încetineala experienței acumulate. Ciudată învățătură: poetul care a fost acuzat, mai mult decât oricare altul, de nesinceritate, să dea, iată, lecții de sinceritate. Ca om propabil că nu avea o prea mare înclinație spre confesiuni; dar ca poet pare condamnat la adevăr, la adevărul lui. Fiindcă, așa cum constatăm, de la început până în clipa sosirii la Ithaka, nu contenește să lase deoparte elementele care nu corespund adevăratului care există în el. Tocmai acest lucru trebuie să încerce
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
un raționament elementar: fiecare să-și ia soarta în mâini. Singurul criteriu de judecare a succesului în viața publică: produci ceva, faci bani? Cei care nu se descurcă, să nu fie sprijiniți. Ai succes, bine, nu, ghinionul tău! Era de confesiune metodistă, și poate asta și-a pus amprenta asupra fiolozofiei: dacă ești menit să ai succes, așa a vrut Dumnezeu, dacă nu , asta e, nu putem interveni. Evident că nu putem îmbrățișa o astfel de filozofie, avem rădăcini istorice, iar
Daniel Barbu: Liderii PDL și-o asumă pe Thatcher din ignoranță. Thatcher nu poate fi o eroină pentru liberali by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/38145_a_39470]
-
tristețile deșarte / Ce-au urgisit mereu acest popor. Patru ani mai târziu, tot la editura respectivă, vede lumina tiparului volumul, Chemarea mea. Cea de-a patra apariție editorială demonstrează o față nouă a poetului, prezentând cititorului avizat versuri de tandră confesiune, cu o disciplină bine conturată, cu un suflet ardent, care face trimitere la viața inegalabilă a teatrului, la anturajul zeilor scenei românești și la mentorii care i-au îndreptat pașii spre luminile rampei. Pe toți vrea să-i canonizeze în
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]