7,851 matches
-
directă a acestui format de cunoștințe, prin folosirea prezentărilor sau Întâlnirilor (meetingurilor). În această etapă, cunoștințele sunt diseminate printre membrii organizației; c) editarea și procesarea cunoștințelor explicite le fac pe acestea mult mai accesibile. În procesul de combinare, justificarea - baza consensului - are un rol important și permite organizației să facă pași concreți pe drumul creării cunoștințelor; internalizarea - reprezintă transformarea cunoștințelor explicite În cunoștințe tacite ale organizației. Acest lucru presupune ca indivizii să identifice cunoștințele relevante pentru sine printre cunoștințele organizației. Această
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
lui Platon și având în centrul său tema dreptății. Ce e dreptatea? Ceea ce e în avantajul celui mai puternic; legea celui mai puternic - răspunde sofistul. Astfel, dreptatea este redusă la dimensiunea ei instrumentală și e situată strict la nivelul unui consens social. Or, problema lui Socrate e următoarea: ce anume e dreptatea în sine, adică raportată nu la ceva de ordin exterior (beneficii, de pildă), ci la activitatea sufletului - singurul în măsură să distingă între bine și rău. Căci, dacă ne
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a datelor (date de observație sau evaluări psihometrice) la un număr redus de dimensiuni Ă trăsături sau factori. În baza acestei asemănări, de foarte multe ori termenii de trăsătură și factor de personalitate sunt utilizați ca sinonimi. Există un slab consens cu privire la numărul de factori de personalitate identificați, la cele mai bune organizări ale lor sau la cele mai bune denumiri. Sistemele de trăsături (factori) propuse de diverși autori variază în conținut și complexitate. Cele mai multe sisteme conțin o variabilă având relație
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pot fi recunoscuți elevii dotați și talentați, ce anume le este specific? De mulți ani, cercetătorii încearcă să „deseneze” un portret robot al copiilor dotați și talentați. Degajarea unor trăsături caracteristice este însă o operație foarte dificilă. Există un oarecare consens asupra faptului că acești copii nu formează un grup omogen. Studiul lui Terman a evidențiat faptul că, spre anul 1950, cei 800 de băieți dotați, deveniți între timp adulți, scriseseră 67 de cărți, peste 1400 de articole și 200 de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
oferite de diverse discipline. Cele trei laturi ale influenței educative Ă învățarea socială, formarea independenței de a lucra metodic și dezvoltarea eului elevilor Ă vor rămâne întâmplătoare atât timp cât se rezumă la acțiuni separate și necoordonate. E nevoie deci de un „consens” al atitudinilor și acțiunilor pedagogice. Ideea de a lucra în echipă (team-teaching) în vederea unei acțiuni convergente presupune discuții între profesorii de specialitate care predau la aceeași clasă, pregătirea comună pentru procesul instructiv (pentru a armoniza mijloacele și exprimarea), repartizarea funcțiilor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stabilirea criteriilor creativității constituie, de fapt, un permanent subiect de dezbatere, iar identificarea statistică obiectivă a frecvenței reduse a unui răspuns în raport cu totalul răspunsurilor unui eșantion din populație reprezintă numai o metodă între multe altele. Alte metode presupun, de exemplu, consensul unei comisii de evaluare referitor la creativitatea unui produs. În al treilea rând, unii cercetători au respins obiectivul principal a numeroaselor studii de creativitate - ipoteza conform căreia eșantioanele de subiecți cu aptitudini medii ar putea permite înțelegerea nivelurilor înalte de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Amabile și colaboratorii săi (1990) s-a dovedit adecvat, deși, în realitate, exprimă o fidelitate artificială, fiindcă, după cum semnalează Nunnally (1976), valoarea ei este estimativă, ipotetică. Asemenea niveluri ajustate de fidelitate nu ar trebui să substituie indicatorii efectivi ai consensului la care ajung evaluatorii. Rezumat Cercetările experimentale relevă capacitatea anumitor condiții experimentale (coacțiunea, supervizarea, evaluarea) de diminuare a rolului motivației intrinsece asupra contribuțiilor creative. Importanța condițiilor menționate a fost remarcată atunci când evaluările au provenit din surse diferite (inclusiv computerizate), deși
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
alte cuvinte, nu există îndoială asupra nivelului de creativitate de care au dat dovadă în mod repetat și deseori creațiile lor au trecut proba timpului. În termeni experimentali, validitatea creativității indivizilor excepționali este incontestabilă și majoritatea cercetătorilor au ajuns la consens în privința acestui aspect. Și totuși, persoanele înalt creative continuă să fie practic, excluse din studiile experimentale. Recurgând din nou la termeni de argou, o asemenea omisiune indică un bias de eșantionare. Metode de îmbunătățire a controlului Fără îndoială, cercetătorii științelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
secțiune a capitolului de față. 3 Există controverse cu privire la informațiile disponibile evaluatorilor (Runco, 1989) și la modul lor de selectare. În formularea lui Murray (1995), cine va evalua evaluatorii sau pe evaluatorii evaluatorilor? Au apărut și controverse referitoare la necesitatea consensului (fidelității) stabilit între evaluatori. Csikszentmihalyi și Getzels (1970) au afirmat că unele dezacorduri sunt benefice deoarece semnalează diversitatea viziunilor dezbătute de evaluatori. Dezavantajul constă în faptul că toate dezacordurile evaluării reduc coeficientul de fidelitate. 4 Unii cercetători (Zajonc, 1980) susțin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reprezintă sub nici o formă o distribuție normală, ci mult orientată spre dreapta, cu alungirea porțiunii finale a curbei. Alți cercetători au analizat consecințele psihologice ale personalității excepționale și ale reputației postume, construind, în același timp, temelia interculturală și transistorică a consensului declarat (Helmreich, Spence și Thorbecke, 1981; Martindale, 1995; Over, 1982; Rosengren, 1985; Simonton, 1984h, 1991c; Zusne, 1987; Zusne și Dailey, 1982; cf. Cattell, 1903; Galton, 1869). În plus, s-a dovedit că între cele două criterii ale performanței creative există
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
produce idei, cel analitic pentru a evalua calitatea acestor idei și cel practic pentru a găsi o modalitate de a comunica ideile și de a-i convinge pe ceilalți de valoarea lor. Însă, dincolo de elementele de bază, nu există un consens între cercetătorii din acest domeniu. În ciuda unui volum mare de cercetări, psihologii încă nu au căzut de acord în privința naturii relației dintre creativitate și inteligență, nici măcar în privința naturii acestor structuri. Au fost propuse toate relațiile stabile posibile între creativitate și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Este surprinzător faptul că oamenii de știință, dar și cei preocupați de reforme sociale continuă să aducă În discuție aceleași probleme legate de relația dintre indivizi și comunitate În statul modern, de ereditate și progres. Chiar și astăzi, nu există consens și nici certitudini În privința limitei până la care statul modern al bunăstării ar trebui să intervină În alegerile cetățenilor săi, În special În ceea ce privește drepturile asociate vieții reproductive. Asocierea dintre „eugenie” și politicile naziste de sterilizare, eutanasiere și ucidere În masă a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mai puțin autonome. Astfel de subsisteme, deși solidare cu ansamblul, funcționează pe baza unei scări de valori proprii și de norme specifice. În această situație, în cadrul fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate, trebuie menținut un consens asupra unui principiu de legitimitate care să asigure preeminența unei categorii de indivizi considerată ca elită: politică și administrativă, desigur, dar și elită militară, elită a afacerilor, a domeniului artelor și a culturii, a comunicației, a sporturilor etc. O modalitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În această privință, se pot distinge mai multe logici care se încrucișează și se combină: o logică consensuală, una competitivă și una coalescentă (Putnam, 1976, p. 115 passim). În societățile pluraliste occidentale, se observă, în general, un grad ridicat al consensului în privința regulilor jocului politic, implicând aptitudinea pentru negociere și compromis, toleranța față de opozanții politici, precum și disponibilitatea de a se supune deciziilor electorale și parlamentare. Acceptarea sistemului și a procedurilor sale pare mai ridicată în rândul membrilor elitei decât pentru restul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pe competiția electorală reușesc să fie dotate cu elite politice care nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele apărute în alte regimuri. S-a specificat totuși faptul că rivalitatea dintre categoriile conducătoare comportă riscul permanent al „dezintegrării consensului social”. Competiția elitelor conducătoare poate că oferă garanții cetățeanului, dar nu-i dă nici impresia că poate influența cursul evenimentelor, nici măcar un sentiment de libertate. De aceea, anumiți comentatori apreciază că definiția democrației propusă de Schumpeter este prea minimalistă. Pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
stabilității elitelor în societățile pluraliste moderne, precum și a capacității lor de a se sustrage judecății opiniei publice, cu atât mai mult cu cât ele se slăbesc reciproc. Elitele politice și organizaționale au ca funcție principală integrarea diverselor programe într-un consens acceptabil. Elitele intelectuale, artistice și religioase aduc un element de reflexivitate indispensabil oricărei ordini sociale; ele sunt producătoare de sens. Un anumit echilibru al sistemului social este asigurat atunci când există o convergență a influențelor exercitate de diferite elite. Când nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de elită politică spre cea de elită administrativă, orientată spre servirea eficientă a statului, privit în continuitatea sa. Se consideră că numai elita administrativă poate asigura această continuitate, și nu cea politică, din cauza instabilității politice și instituționale și din lipsa consensului în ceea ce privește forma de guvernământ. Această instabilitate are drept consecință faptul că elita politică nu poate fi definită prin participarea la guvernare. În schimb, administrația, prevalându-se de ideologia serviciului public ce o caracterizează se impune puțin câte puțin ca întruchipare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care să fie în același timp niște aristocrații ale influenței, ale bogăției și ale rangului social. Totuși, o asemenea concepție nu poate fi considerată ca fiind universală. Într-adevăr, anumite țări ea predomină. Puterea antrenează prestigiul, pentru că există un larg consens cu privire la structura politică și economică, precum și o completă unanimitate în ceea ce privește valorile pe care se bazează acțiunea elitelor instituționalizate. În alte țări, dimpotrivă, nu există nici un acord fundamental cu privire la forma de conducere a organizării producției. În acest caz, statutul nu antrenează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de referință al lui G. Lowell Field și al lui John Higley G. Lowell și John Higley au pus în evidență, în 1980, două dimensiuni de bază referitoare la structura și funcționarea elitelor: gradul de integrare structurală și gradul de consens în privința valorilor. Prin integrare structurală, ei înțeleg gradul relativ de integrare a rețelelor de comunicație și a celor de influență formale și informale între persoane, grupuri și facțiuni ale unei elite naționale. Consensul de valori implică un acord relativ cuprinzând
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
gradul de integrare structurală și gradul de consens în privința valorilor. Prin integrare structurală, ei înțeleg gradul relativ de integrare a rețelelor de comunicație și a celor de influență formale și informale între persoane, grupuri și facțiuni ale unei elite naționale. Consensul de valori implică un acord relativ cuprinzând regulile și codurile de conduită politică formale și informale, ca și acordul asupra valorii instituțiilor politice existente. Servindu-se de aceste două dimensiuni bazându-se mai ales pe lucrările lui Sartori, autorii disting
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aceste două dimensiuni bazându-se mai ales pe lucrările lui Sartori, autorii disting trei configurații importante de elite naționale: elitele dezbinate, cele unificate consensual și cele unificate ideologic. Elitele dezbinate funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și a valorilor instituțiilor. Prin urmare, elitele tind să se suspecteze unele pe altele și se angajează fără
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Se poate vorbi despre elite unite spre consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni sunt în competiție pe baza unui spirit partizan moderat și cooperează tacit pentru a rezolva probleme deosebit de explozive și pentru a limita conflictele. Concepția politicii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
p. 224). Elitele unificate ideologic funcționează într-un context destul de diferit. Rețelele de comunicație și de influență cuprind toate facțiunile elitei, dar sunt puternic centralizate și organizate de către o facțiune dominantă și de partidul sau curentul pe care-l dirijează. Consensul valorilor este, de asemenea, maximal, în sensul că facțiunile aflate față în față nu exprimă public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu o ideologie unică, cărei implicații politice sunt elaborate oficial de către pătura
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cel mai adesea, cu bună credință) concepțiile lor și propriile interese. Se pare că guvernele stabile și receptive la diversele influențe și care pot influența programele lor sunt compuse din lideri cu o concepție echilibrată asupra rolului conflictului și a consensului în societatea în care operează ei (Putnam, 1976, pp. 72-81). Configurațiile unor elite și evoluția lor În opinia lui Field și a colaboratorilor săi, diversele configurații ale elitelor despre care a fost vorba în capitolul 4 sunt, în general, durabile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]