2,124 matches
-
cere scuze că nu i-a scris numele în versurile sale (anterioare). La durerea de a fi pierdut un prieten, Gallius a adăugat-o în curând pe aceea de a-și fi pierdut soția. Ovidiu îi urează să se poată consola repede, căsătorindu-se din nou într-un an. Cine era acest Gallius? Era tatăl adoptiv al lui Annaeus Novatus, fratele filosofului Seneca, care a fost proconsul la Achaia pe când Sfântul Paul predica în Corint 181. Fiind născut în anul 13
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de relegarea sa, s-a întristat: Graecinus are o inimă foarte sensibilă, înnobilată încă și mai mult de o vastă cultură. Printre rânduri, poetul îi reproșează că nu l-a zărit printre puținii prieteni care au venit acasă să-l consoleze în momentul nenorocirii ("m-am simțit și mai oropsit din cauză că nu erai tu, care cu prietenia ta, mi-ai fi fost de mare ajutor"). Cel puțin acum, îi poate veni în ajutor de departe. Nu ar fi nici ușor, nici
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
versuri, pentru că nu are nimic de câștigat, tocmai pentru că versurile au fost cauza exilului său, și pentru că, fără un auditoriu, să scrii versuri e ca și cum ai dansa în întuneric!... Dacă totuși încă mai scrie versuri, o face pentru a se consola și pentru a-i trece timpul. Dat fiind că nu are viciul băuturii, nici pe cel al jocurilor de noroc, nici nu se poate relaxa cultivând pământul, nu-i rămân decât Pieridele, slabă consolare, zeițe care nu au vreun bun
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bolnav, îi dictează unui scrib scrisoarea în care îi descrie soției, în tonuri emoționante, starea proastă de sănătate în care se află cu urmările firești asupra stării sufletești, condițiile de climă și de civilizație insuportabile, lipsa prietenilor care să-l consoleze și apăsătoarea depărtare de tot ce îi este drag. Acum, în momentele de tristețe, se gândește la ceea ce îi lipsește și, în primul rând, la soție. Poetul anticipează viziunea propriei morți, când nu va fi nimeni care să-l plângă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se poate răscoli această durere nu poți spune că ești scutit de vina ta. Îți poți ascunde vina sub imaginea erorii, dar furia judecătorului nu a fost mai mare decât ai meritat" (v. 72-76). Cupidon însă a venit să-l consoleze. "Lasă deoparte frica; furia lui Cezar se va domoli și, ca urmare a rugăciunilor tale, va veni o oră mai propice; Nu-ți face griji pentru întârziere; timpul pe care-l dorim este pe cale să sosească; triumful răspândește fericire peste
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ei, Lucia are neplăcuta surpriză de a descoperi, după un an de la căsătorie, că totul fusese aranjat pas cu pas de Giovannina, care dezvăluise pictorului identitatea reală a florăresei (în realitate, o doamnă nobilă și foarte bogată). Frumoasa femeie se consolează, totuși, constatând că fericirea vine și așa, ca o "glumă" pusă la cale de niște amici mai puțin visători. După cum observăm, pe lângă dramaticele manifestări ale pasiunii contrariate, cu simptomatologia specifică, interesul scriitorului vizează și ipostaza cealaltă ("îmblânzită", "burgheză") a sentimentului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
străine". Femeia se dovedește, așadar, locvace și pătimașă, pe când bărbatul placid, tăcut și visător. După ce rememorează întâia noapte de dragoste, Andrei se simte atras din nou în plasa trăirilor vinovate, de om slab, dispus să cedeze oricând și să se consoleze cu nimica toată. Nu fără o anumită îndreptățire s-a afirmat că "intriga" (termenul e, totuși, impropriu, având în vedere construcția muzical-"pointillistă" a romanului) ar porni chiar de la semnificațiile acestei "scene-pivot, plasată la începutul cărții" (în speță, declarația de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în soarta lui Boubouroche Andrei tinde să recunoască "una din înfățișările tragice ale sufletului omenesc: bunătatea și slăbiciunea bărbatului călcate în picioare de viclenia femeii; încrederea revărsată peste hotarele îngăduite; orbirea dragostei izvorâtă din nevoia de a iubi"; chiar dacă se consolează cu gândul că în fiecare bărbat zace un încornorat care se ignoră oricum, imaginea nu-i convine deloc și, jignit în amorul propriu, condamnă râsul inconștient al spectatorilor ce se cred feriți de nenorocire. Și e normal să se simtă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în compania generalului), convorbirea dintre cei doi tineri nu depășește limitele bunei cuviințe și nu conduce, ca altădată, la previzibila apropiere fizică. Episodul reprezintă, în fond, o situație răsturnată în raport cu scena din romanul precedent, unde Andrei era constrâns s-o consoleze pe nefericita Mab atât cu vorba (în calitate de confesor), cât și cu fapta (ca amant). Acum, în postura celui ce trebuie consolat se află bărbatul, iar femeia știe de minune cum să procedeze pentru a-i aduce mângâierea dorită. Fără să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caut pe Dumnezeu!», « Unde a plecat Dumnezeu?» striga el. Am sa va spun eu! Noi l-am ucis. Voi și eu! Noi toți suntem ucigașii lui!... Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămăne mort! Și noi l-am ucis! Cum să ne consolăm noi, ucigașii ucigașilor?»” Cităm cunoscutul aforism: “Dumnezeu a murit! / Dumnezeu rămăne mort! / Și noi l-am ucis!” (23, Nebunul). Nietzsche vrea să spună prin aceasta că, în cadrul societăților noastre moderne, dispariția lui Dumnezeu, ca orizont al găndurilor și practicilor noastre
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
pur și simplu pielea sa brună în restul corpului era roșie ca focul începînd de sub genunchi până la tălpi. - Nici eu nu știu, o să mă duc la un doctor. Tânjea după o iubită, Loti, care îl părăsise și nu se putea consola. Îmi povestea de fiecare dată noi detalii despre această mare iubire a vieții lui și cum n-o s-o mai revadă niciodată, deși și ea îl iubea. Dar nu-mi dezvăluia secretul, fatalitatea care îi despărțise. În schimb îmi povestea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spăimântase, ascuțit și sfâșietor, parcă i-ar fi scormonit un pumnal. Se sculă brusc în picioare și alergă de ici-colo, frîngîndu-și mâinile și șoptind disperat: ― Nu se poate... nu se poate,... nu se poate... Klapka, mereu zăpăcit, încercă să-l consoleze, zicând fără convingere: ― Liniștește-te, Bologa, ce Dumnezeu... La urma urmelor, viața nu merge fără compromisuri, fără jertfe și... Deodată Apostol Bologa se opri în fața lui, cu obrajii albi, cu ochii stinși, încît căpitanul amuți. ― Orice... orice, numai asta nu se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
există vreo fericire pe pămậnt, apoi aceasta e prietenia, dragostea senină, curată, irațională. Și totuși, ce tragic este să rămậi izolată în dragoste! Pe mine, dragostea aceea nebună venită prea tậrziu începuse să mă sperie... Yon încerca nervos să se consoleze cu zapping, schimbậnd canal dupa canal și din cậnd în cậnd tulburandu-mi tsunami-ul din suflet cu vreo idee genială dintr-un SF.Prea mult! Prea mult! Nu mai suport, îmi ziceam în gậnd...Casa lui Yon, atật de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador, să-l iubesc ca o nebună, venisem să-i mai torn ceva otravă în suflet, să-l ignor, să-l provoc... La plecare, simțeam deja că abia acum începe călătoria imensă în timpul pierdut. Lumea exterioară nu mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
țigări. M-a rugat politicos să-i cumpăr un pachet de țigări de la un restaurant din apropiere. Nu știu de ce, dar m-am simțit ofensată; din politețe însă n-am vrut să-l refuz. Am ieșit grăbită, trậntind ușa: - Mă consolez cu gậndul că tu nu ești Călinescu! Atật s-a mai distrat Virgil pe seama replicii mele, atật de mult m-a iubit în ziua aceea, simțindu-se parcă ușor vinovat de cele întậmplate, dar eu îl priveam nepăsătoare, ironică și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
atenua din forța loviturilor nedrepte. Bucuria este adevărată numai când se divide. Riscul dă șarm vieții. Solidaritatea ne oferă puțină căldură, când e prea frig în jurul nostru. Provocările ne condimentează viața. Autodidacții descoperă lumea. Apoi și alfabetul. Îmi alin singurătatea, consolând-o pe a altora. Bibliotecile - aceste silozuri de frumusețe și de înțelepciune. Orice suflet este abordabil, dacă îi găsești la timp struna potrivită. Omul normal aflat în exil este pătruns de dorul, nu de sâcâiala de patrie. Tandrețea - acest înveliș
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deschidă prohabul în fața națiunii. De multe ori, principalul adversar al politicii este logica. De multe ori, în politică urci ca să ai de unde cădea. Neimplicat politic se poate. Moral - nu. În politică, suverană este voluptatea distrugerii reciproce. De multe ori, decorațiile consolează orgolii. Ori chiar mediocrități. Politica ucide mai mult decât toate bolile la un loc. Rolul opoziției este să stea pe gard rezemată în coate ți să înjure puterea. Politica e prea nurlie ca să nu fie curtată de artă. Majoritatea pecinginilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
constă în perfecționarea urii. Sunt zile in care simt cum își scot ghiarele toți urangutanii din mine. Semenii te urăsc dacă învingi. Și te desconsideră când ești învins. Țâșnesc orgoliile din noi precum țepii din arici. De multe ori, decorațiile consolează orgolii. Și chiar mediocrități. În cazul marilor talente, orgoliul poate fi un baraj de protecție. Foarte periculoși sunt cei care știu că nu pot fi decât examinatori. Pentru oamenii celebri orgoliul poate fi și scut. Mai sunt și victorii urzite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dată o gândire generală - filozofia epocii. Filozofia nu e, de fapt, ceva absolut. Omul și-o croiește anume și și-o adaptează la condiționările sale. E glasul sufletului, care în cele mai grele situații ale vieții noastre știe să ne consoleze, fie chiar prin sofisme în care mintea noastră însăși nu crede. Este viața care vrea să ne facă să credem că ea are totuși o valoare, chiar dacă în fond n-ar avea vreuna. Există o filozofie a iubirii, una a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a aruncat în brațe. Eram total nepregătit și parcă nu aveam curajul să o țin și eu în brațe. Ea hohotea de plâns atârnată de mine, iar eu stăteam inert, cu mâinile pe lângă corp, fricos de căcat, nici măcar să o consolez în brațe nu aveam curaj. Mi se părea că nu am nici o obligație din moment ce nu o futusem. De căcat. Eram de căcat. Pe o femeie o protejezi la necaz, chiar dacă părerea ta despre ea nu este dintre cele mai bune
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că nu mai are pe deget inelul pe care-l purta doar în anumite ocazii. Supărată, a încercat să-și dea seama unde și când l-ar fi putut pierde. Nereușind să facă lumină în acest nedorit episod, s-a consolat. Mari i-au fost, însă, surprinderea și bucuria când, după câteva zile săteanul cu care fusese la oraș i-a bătut la ușă și i¬a înmânat bijuteria pierdută. (Făcând ordine în căruță a descoperit, din întâmplare, minusculul obiect și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
un sistem penitenciar), dar, până la urmă, și gașca (de cele mai multe ori o sectă primitivă și îndobitocitoare). Iar când zeci de găști se adună într-o galerie, urmările sânt imprevizibile, pe fondul regresiei și destrămării evidente a lumii românești. Oricum, mă consolez, mai avem ceva drum de parcurs până la hooligan-ii englezi și la băile de sânge de tip Heysel. Și, oricum, mai există încă o modalitate de a vedea comod și liniștit un meci de fotbal, fără ca urlete de fiară să-ți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
făcut doar un gest de omenie, pe care orice om l-ar fi făcut, și atât. Ar fi bine să-mi văd de treburile mele, poate niciodată nu voi mai vorbi ca el, cu aceste gânduri încercă ea să se consoleze. Apoi, un alt gând „ dacă mă va căuta cândva, ce-i voi spune?”, aceasta, din cauza timidității ei și a firii ei emotive. în acea zi era doar prezentă în școală dar cu gândul departe, avea chipul trist și palid, nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ajuns la timp în spital, a fost în comă. Atunci Angela începu să plângă, îmbrățișând-o pe Ramona, care și ea plângea. Astfel se despărțiseră cele două femei. în următoarele zile Ramona părea mai liniștită văzându-și de treburile zilnice, consolându-se cu gândul că Radu și-a revenit și că a putut să facă ceva pentru el. Era aproape convinsă că între el și Angela Ulmeanu există ceva. Gelozia care din când în când o neliniștea îi era inexplicabilă. Pentru
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
deoarece mama ei decedase și tatăl destul de în vârstă. Rămăsese doar cu fratele ei mai mic. Sigur că despărțirea de lăcașul sfânt o duruse foarte mult, dar mila de bătrânul ei tată și fratele ei mai mic învinse. Ea se consolase cu ideea că trebuie să se îngrijească de tatăl și fratele ei mai mic cu 5 ani decât ea. După doi ani de la întoarcerea ei de la mănăstire tatăl ei decedase, rămânând doar cu mângâierea fratelui ei, care încă era un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]