1,488 matches
-
programate la data de 12 noiembrie, iar convocarea membrilor Adunării Constituante pe 28 noiembrie 1917. Imediat după Revoluția din Februarie la 27 octombrie 1917 Consiliul Comisarilor Poporului adopta și publică sub semnătură lui Vladimir Ilici Lenin că alegirile pentru Adunarea Constituanta să se petrecă pînă la termenul stabilit de 12 noiembrie 1917. În conformitate cu regulamentul prezent «toate comisiile electorale, administrația locală, consiliile de lucrători și deputați și soldații de pe front trebuie să exercite toate eforturile pentru a asigura desfășurarea liberă și corectă
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
la termenul stabilit de 12 noiembrie 1917. În conformitate cu regulamentul prezent «toate comisiile electorale, administrația locală, consiliile de lucrători și deputați și soldații de pe front trebuie să exercite toate eforturile pentru a asigura desfășurarea liberă și corectă a alegerilor pentru Adunarea Constituanta la momentu desemnat. Astfel guvernul Sovietic a fost format temporar pana la convocarea Adunării Constituante. La 25 martie a fost luată decizia cu privire la necesitatea de a se forma o conferință Specială pentru pregătirea proiectului privind Regulamentul alegerii Adunării Constituante. Componentă
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
consiliile de lucrători și deputați și soldații de pe front trebuie să exercite toate eforturile pentru a asigura desfășurarea liberă și corectă a alegerilor pentru Adunarea Constituanta la momentu desemnat. Astfel guvernul Sovietic a fost format temporar pana la convocarea Adunării Constituante. La 25 martie a fost luată decizia cu privire la necesitatea de a se forma o conferință Specială pentru pregătirea proiectului privind Regulamentul alegerii Adunării Constituante. Componentă acestui organ s-a format în mai mult de o lună și a intrat în
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
Adunarea Constituanta la momentu desemnat. Astfel guvernul Sovietic a fost format temporar pana la convocarea Adunării Constituante. La 25 martie a fost luată decizia cu privire la necesitatea de a se forma o conferință Specială pentru pregătirea proiectului privind Regulamentul alegerii Adunării Constituante. Componentă acestui organ s-a format în mai mult de o lună și a intrat în funcție pe 25 mai. În componență conferinței Speciale (în iulie se numărau 82 de membri) au fost incluși 12 experți în drept public, în
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
pe 25 mai. În componență conferinței Speciale (în iulie se numărau 82 de membri) au fost incluși 12 experți în drept public, în special profesorul V.M.Ghesen, profesorul S.A.Kotlyarevsky și alții. Lucrările la proiectul de dispoziție privind alegerea Adunării Constituante au fost finalizate în august 1917. Ca urmare s-a adoptat cea mai democratică lege electorală pentru Adunarea Constituanta: alegeri generale,egale,direct prin votul secret. Legislația adoptată a cunoscut o dezvoltare mult mai rapidă decît legislațiile electorale din alte
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
în drept public, în special profesorul V.M.Ghesen, profesorul S.A.Kotlyarevsky și alții. Lucrările la proiectul de dispoziție privind alegerea Adunării Constituante au fost finalizate în august 1917. Ca urmare s-a adoptat cea mai democratică lege electorală pentru Adunarea Constituanta: alegeri generale,egale,direct prin votul secret. Legislația adoptată a cunoscut o dezvoltare mult mai rapidă decît legislațiile electorale din alte țări și a fost revoluționar pentru Rusia: La 12 noiembrie 1917 au început alegerile. În timpul alegerilor din Petrograd s-
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
și le-au interzis participarea la activități. Alegerile s-au încheiat cu victoria Partidul Socialist Revoluționar avînd aproximativ de două ori mai multe voturi(40% conform datelor oficiale) față de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. În acest caz alegerile pentru Adunarea Constituanta, partidul Revoluționarilor Socialiști de Stînga participau cu Partidul Socialist Revoluționar pe aceeași listă că o organizație de dreapta și stînga Partidul Socialist Revoluționar pana la congresul Revoluționarilor Socialiști de Stînga la data de 2—11 decembrie (19—28 noiembrie) 1917
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
au susținut partidul Revoluționarilor Socialiști de Stînga prin vot pe lista generală asigura celor de la Partidul Socialist Revoluționar mandatul. Turul de scrutin care nu reflectă proporția grupurilor politice de dupa Revoluția din Octombrie nu ar fi putut afecta compoziția membrilor Adunării Constituante. Există puncte de vedere diferite cu privire la repartizarea voturilor, dar se crede că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice cîștiga majoritatea voturilor în orașe,în timp ce în zonele rurale populația a sprijinit Partidul Socialist Revoluționar. Așa cum în Petrograd la alegeri au participat aproximativ
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
la vot în proporții mai mici de 50% din alegători (44,5 milioane din 90), cît și dezinteresul explică faptul că al doilea Congres al muncitorilor și soldaților deputați au luat toate decretele cele mai importante, astfel că formarea Adunării Constituante nu a fost clară pentru multi. Revoluționarii Socialiști de Stînga au fost susținuți de bolșevici pentru a da puterea Sovieticilor. Astfel bolșevicii și Revoluționarii Socialiști de Stînga au acumulat mai mult de 30% din voturi. Rezultatele alegerilor au arătat că
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
majoritatea voturilor (aproximativ 80%) le-au primit partidele socialiste. Diferite surse oferă diferite informații despre alegeri; de-a lungul mai multor ani au fost strînse informații de către diferiți cercetători și publicate în anul 1930 că o colecție de documente «Adunarea Constituanta Rusă». În 1917 toate documentele și materialele legate de procesul verbal al reuniunii Stenografilor de la 5 ianuarie se menționa: Discrepanta la datele digitale pentru unele regiuni de alegători, în cazuri speciale foarte semnificative. Nu se exclud și sursele moderne; de
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
a drepturilor individuale. Bi-zonalitatea puternică necesită un efort minim pentru coexistența teritorială a comunităților cipriote , o caracteristică deosebit de importantă pentru comunitatea cipriotă turcă pentru a forma o majoritate clară în statul constitutiv. Astfel, limitarea numărului de ciprioți greci în zona constituanta turco-cipriotă și împiedicarea lor de a-si folosi drepturile politice în nord, pare a fi un mecanism teritorial necesar care să asigure bi-zonalitatea.” În mai 2004 Cipru a intrat divizat în UE deși aderarea se aplică numai pentru partea sudică
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
Alegerile legislative au avut loc în Franța la 21 octombrie 1945 pentru a alege o adunare constituanta pentru a elabora o constituție pentru a Patra Republică Franceză. Au participat 79.83% din alegători. Femeilor și soldaților li s-a permis să voteze. 586 de locuri au fost alese prin reprezentare proporțională. Simbol al rezistenței franceze față de ocupația
Alegeri legislative în Franța, 1945 () [Corola-website/Science/319661_a_320990]
-
în deceniile anterioare. Au avut drept de vot toți italienii, barbații iar pentru prima dată, femeile de cel puțin 21 ani.Persoanele care au avut drept de vot au reprezentat 61,4 % din populație.Au votat pentru proclamarea unei Adunări Constituante care a dat naștere noului curs instituțional al tării. Alegătorii au fost trimiși împreună cu cartela de referendum pentru a alege între Monarhie și Republică (referendum instituțional) și pentru alegerea a 556 de deputați ai Adunării Constituente, cărora le era însărcinat
Alegeri legislative în Italia, 1946 () [Corola-website/Science/319670_a_320999]
-
Alegerile pentru Adunarea Constituantă au avut loc în noul stat independent Israel, pe 25 ianuarie 1949. Prezența la vot a fost de 85,8%. La două zile după prima sa reuniune de pe 14 februarie 1949, legislatorii au votat schimbarea numelui organismului în Knesset (Ebraică
Alegeri legislative în Israel, 1949 () [Corola-website/Science/319672_a_321001]
-
Alegerile italiene din 1948 au fost primele alegeri democratice cu vot universal care au avut loc vreodată în Italia după alegerile din 1946 pentru Adunarea Constituanta responsabilă pentru elaborarea și adoptarea Constituției italiene. Alegerile au avut loc la 18 aprilie 1948. Alegerile au fost puternic influențate de Războiul Rece dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite. După februarie 1948 sovieticii au inspirat o lovitură de stat comunistă în
Alegeri legislative în Italia, 1948 () [Corola-website/Science/319690_a_321019]
-
Ucrainei autonome. Secretariatul General a fost format din opt membri. Enciclopedia Sovietică subliniază clar faptul autonomia a fost declarată în ciuda politicii promovate de Guvernul Provizoriul Rus, după care membrii Radei Centrale au tărăgănat luarea unei decizii clare până la convenția Adunării Constituante. Sovieticii nu au luat niciodată în discuție factorii particulari existenți în acele vremuri și au acuzat Rada de înșelătorie. De fapt, Guvernul Provizoriu Rus și Alexandr Kerenski au recunoscut pe 16 iulie 1917 autonomia regională a Secretariatului General al Ucrainei
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
fost considerată de insurgenți ca un exemplu al lașității adversarilor lor. Vitraliul, realizat de Jean Clamens în anul 1900, este singurul care prezintă imaginea unui general republican, și îl prezintă într-o situație rușinoasă. La 12 iulie 1790, Adunarea Națională Constituantă votase “Legea despre Constituția Civilă a Clerului” care avea scopul de a reorganiza biserica catolică din Franța transformând preoții din parohii în „funcționari publici ecleziastici”. La 29 noiembrie 1790 un alt decret obliga toți preoții să presteze jurământ că recunosc
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
și întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „"drepturi ale societății"” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16. În 1789, "Adunarea Stărilor Generale" din Franța, reunită la Versailles și constituită în "Adunare Națională" cu drepturi constituante, a hotărât să elaboreze o declarație de principii fundamentale care să stea la baza unei noi constituții. Decretele emise de adunare la 4 și 11 august 1789 privind eliminarea drepturilor feudale, se regăsesc dealtfel în primul articol al Declarației drepturilor
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
plasat în fruntea partidului norvegian de independență; după Tratatul de la Kiel, regele a fost forțat să cedeze Norvegia regelui Suediei. Christian a fost ales regent al Norvegiei de Ansambul notabilităților la 16 februarie 1814. Alegerea a fost confirmată de Adunarea Constituantă a Norvegiei convocată la Eidsvoll la 10 aprilie; la 17 mai s-a semnat constituția iar Christian a fost ales unanim rege al Norvegiei, sub numele de Christian Frederick. Christian a încercat să atragă interesul marilor puteri asupra cauzeei Norvegiei
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
semnat Declarația de Independență a Lituaniei, prin care au proclamat Lituania stat independent pe principii democratice. Consiliul a reușit să declare independența în pofida prezenței armatei germane în țară până în toamna lui 1918. Consiliul și-a continuat eforturile până la întrunirea Adunării Constituante a Lituaniei (în ) la 15 mai 1920. După ultima divizare a Uniunii Polono-Lituaniene în 1795, Lituania a fost anexată de Imperiul Rus. De-a lungul secolului al XIX-lea, atât polonezii cât și lituanienii au încercat să-și redobândească independența
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
publicarea rezoluției, dar au permis funcționarea consiliului. Autoritățile au cenzurat ziarul Consiliului, "Lietuvos aidas" ("Ecoul Lituaniei"), împiedicând Consiliul să comunice cu publicul larg. Conferința de la Vilnius a decis și că în cel mai scurt timp va fi aleasă o adunare constituantă prin vot popular. Cei douăzeci de membri ai Consiliului erau de toate vârstele (cel mai tânăr avea 25 de ani; cel mai în vârstă, 66), statuturile sociale, profesiile și orientările politice. Erau opt avocați, patru clerici, trei agronomi, doi finanțatori
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
stabilirii de relații diplomatice cu Regatul Unit, Franța și Statele Unite, inamicii Germaniei. La 8 ianuarie, în aceeași zi în care Woodrow Wilson își anunța cele paisprezece puncte, consiliul a propus amendamente la declarația din 11 decembrie, cerând alegerea unei adunări constituante. Amendamentele au fost respinse de germani și s-a arătat că Consiliul va servi doar ca organism consultativ. Consiliul a riscat destrămarea, câțiva membri amenințând cu demisia. La 16 februarie, consiliul, prezidat temporar de Jonas Basanavičius, a hotărât să declare
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
Consiliul a riscat destrămarea, câțiva membri amenințând cu demisia. La 16 februarie, consiliul, prezidat temporar de Jonas Basanavičius, a hotărât să declare din nou independența, de această dată fără a menționa nimic despre vreo relație cu Germania, asupra căreia adunarea constituantă urma să decidă. 16 Februarie este astăzi una dintre cele două zile ale independenței sărbătorite în Lituania. Germanii nu au fost mulțumiți de noua declarație și au cerut consiliului să revină la decizia din 11 decembrie. La 3 martie, Germania
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
constituție provizorie, care a înființat postul de președinte al Lituaniei. Antanas Smetona, președintele consiliului, a devenit primul președinte al țării. Armata germană s-a retras din Lituania abia în iulie 1919. Din cauza războaielor și a altor frământări, alegerile pentru Adunarea Constituantă a Lituaniei s-au ținut abia în primăvara lui 1920. Consiliul s-a autodizolvat la 15 mai 1920.
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
conferință au ales un Consiliu al Lituaniei format din 20 de membri, cu scopul de a formaliza rezoluția. Autoritățile germane nu au permis publicarea rezoluției, dar au lăsat Consiliul să funcționeze. Conferința de la Vilnius a decis și alegerea unei adunări constituante prin vot popular în cel mai scurt timp. Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de independență. Primul draft, cerut de cancelarul Georg von Hertling, a fost pregătit de ministerul german de externe
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]