1,579 matches
-
și lume, între "noi" și lume. Lumea nu este ceva exterior, este viziune a lumii. Lumea noastră este viziunea noastră despre lume. Acesta este postulatul epistemologic care stă la baza teoriei posibilelor-imposibilelor. E un postulat pe care îl calificăm de "constructivist", cu un termen care se cere explicitat. Lumea este posibilele și imposibilele noastre. Teza noastră inversează relația între realitate, posibilele și imposibilele noastre: realitatea este construită, creată de posibilele și imposibilele noastre. Am adus nenumărate exemple care să ilustreze acest
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teza M2. Să reluăm una dintre problemele cheie ale controversei: ce reprezintă echipamentele concepute și puse la punct de fizician pentru a-și realiza experiențele? Potrivit specialiștilor realiști, dispozitivul permite observarea comportamentului real al particulelor elementare de materie. Din perspectivă constructivistă, este vorba pentru a ne exprima în termenii noștri de un ansamblu de posibile și imposibile (create mai mult sau mai puțin conștient de cercetător) care construiesc realitatea particulelor. A observa înseamnă a crea. Observarea realității înseamnă construirea, inventarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune este o constrîngere exterioară. O structură socială nu este o realitate, ceea ce vrea să însemne că ceva exterior stipulează poziția epistemologică constructivistă. Teoria noastră spune: e vorba de un ansamblu de posibile și imposibile, pe care și le-au creat oamenii în cauză (de exemplu, imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura ei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cauză (de exemplu, imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura ei, de constructivismul social. În schimb, rari sunt sociologii (istoricii, economiștii, psihologii) care să adopte, în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea evidenta noțiune de reprezentare. Trebuie să distingem între două expresii ale realismului epistemologic. Realismul naiv este credința potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
inventează; imaginea este realitatea. Acesta este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros constructivistă înseamnă a refuza expresiile "cîmp de posibilități" și "arie de posibilități". A crede că posibilele și imposibilele noastre decurg din nenumăratele constrîngeri exterioare (legate de împrejurare, de context, de structurile sociale existente, de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros constructivistă înseamnă a refuza expresiile "cîmp de posibilități" și "arie de posibilități". A crede că posibilele și imposibilele noastre decurg din nenumăratele constrîngeri exterioare (legate de împrejurare, de context, de structurile sociale existente, de experiență, de Istorie), că realitatea le îngrădește
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca între libertate și "marjă de libertate". A respinge expresiile "cîmp de posibilități", "arie de posibilități", "marjă de libertate" înseamnă, oare, a crede că totul este posibil? Și da și nu. Vom reveni asupra acestui aspect către sfîrșitul cărții. Poziția constructivistă este cel mai greu de acceptat mai ales pentru că respinge ideea de exterioritate și refuză noțiunile de ambient, context, mediu. A refuza evidența unei lumi exterioare însemna a fi nebun? Neurofiziologia ne învață că nu trăim într-un mediu exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
înconjurător, îl inventăm, de fapt, noi înșine", explică Heinz von Foester 164, gîndindu-se la cîteva experiențe neurofiziologice: realismul postulează heteronomia celor existente, constructivismul, autonomia lor. Am putea să ne sprijinim pe mai multe lucrări de neurofiziologie care să justifice poziția constructivistă, dar ar însemna să nu ne asumăm pe deplin teza filosofică a constructivismului. Ca atitudine, constructivismul a fost prezent dintotdeauna în operele filosofice, în poezie, în teatru. Iată doar cîteva exemple care au constituit un stimulent pentru calea noastră de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
devină un om de bine165." Punerea între paranteze a ideii de realitate, refuzul ideii de adevăr nu duc neapărat la imoralitate și cinism, în sensul actual: viața lui Piron e un exemplu în acest sens. A accepta cu seriozitate argumentul constructivist înseamnă a-l lua în serios pe Pedro Calderon de la Barca (1600-1681) cu ideile sale din celebra Viața este vis. Realitatea e construită de visele noastre. Fiind poveștile pe care le inventăm, fiind posibilele și imposibilele noastre, visele noastre sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lua în serios pe Pedro Calderon de la Barca (1600-1681) cu ideile sale din celebra Viața este vis. Realitatea e construită de visele noastre. Fiind poveștile pe care le inventăm, fiind posibilele și imposibilele noastre, visele noastre sunt realitatea. A fi constructivist, cu rigoare și sinceritate, înseamnă a avea curajul să-ți asumi teza scandaloasă a lui George Berkeley (1685-1753) asupra căreia vom insista. Numai simpla pronunțare a numelui său provoacă o puternică reacție de respingere, iar teza sa e în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un non-imposibil: trebuie să fie posibil să zbori și este imposibil să nu încerci să zbori. A construit baloane cu aer cald, avioane, rachete, stații orbitale. Omul e singular prin calitatea sa de a fi un animal visător, prin relația constructivistă pe care o are cu lumea. Dacă omul ar fi un animal realist, neștiind și nedorind altceva decît să se adapteze la realitate, ar mai exista oare picturile din peștera Chauvet, desenele lui Vincent Van Gogh, miturile, piramidele, poezia, filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adapteze la realitate, ar mai exista oare picturile din peștera Chauvet, desenele lui Vincent Van Gogh, miturile, piramidele, poezia, filosofia, filmul? Ar mai fi existat Imperiul Roman, Revoluția franceză și cea din octombrie 1917, Auschwitz și Gulagul? Tocmai pentru că e constructivist, omul e un animal ieșit din comun, cel mai de admirat și mai de temut din cîte există pe pămînt. O TEORIE "COMPLEMENTARĂ" A LUMII Ce este lumea? Există două răspunsuri, două moduri opuse de a fi în lume. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cea realistă, apărată de Einstein. Ca demonstrația lui să țină, pentru a-și justifica critica radicală la adresa constructivismului epistemologic aplicat umanului, el trebuie să facă uitate dezbaterile care au însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară logicii aristotelice a lui sau: el presupune că suntem realiști sau constructiviști, că trebuie să eliminăm unul din termenii contradicției. Împotriva lui sau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară logicii aristotelice a lui sau: el presupune că suntem realiști sau constructiviști, că trebuie să eliminăm unul din termenii contradicției. Împotriva lui sau noi îl susținem pe și. În același mod în care avem nevoie de două picioare pentru a merge, folosim, fără să ne dăm seama, două moduri de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realități (fapte exterioare, independente de noi). Ființa umană n-are nicio șansă să trăiască fără un raport realist cu lumea, fără să creadă că există "lucruri" care constituie o constrîngere exterioară. Să ne imaginăm acum specia umană în afara unui raport constructivist cu lumea: fără capacitatea de a inventa realitatea, fără facultatea de a-și istorisi povești luate drept realitate, fără mituri, fără visuri și fără aspirații nebunești (aceea de a zbura, spre exemplu) oamenii mai sunt ei oameni? Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de a-și istorisi povești luate drept realitate, fără mituri, fără visuri și fără aspirații nebunești (aceea de a zbura, spre exemplu) oamenii mai sunt ei oameni? Avem nevoie de M1 și de M2, omul este un animal realist și constructivist. Bineînțeles, absența realității (a constrîngerilor exterioare) este la fel de greu de demonstrat ca și existența sa. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
modul de a fi în lume de a schimba situația nu reprezintă, oare, manifestarea libertății umane? Să clarificăm orice ambiguitate. Nu există două clase de situații: cele care ar reclama realismul (M1) și cele care ar apela la o viziune constructivistă (M2). Suntem liberi, deci condamnați la alegere. Bineînțeles, suntem tentați să spunem că trebuie să fii nebun ca să nu fii realist atunci cînd, de exemplu, traversezi o stradă. Nebunia și sinuciderea nu fac însă parte și ele din ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu fii realist atunci cînd, de exemplu, traversezi o stradă. Nebunia și sinuciderea nu fac însă parte și ele din ființa umană? Iată cum, de fiecare dată cînd studiază, scrie, vorbește cercetătorul alege. El optează pentru o abordare realistă sau constructivistă. Nu avem, oare, dreptul să-i cerem să-și afișeze și să-și asume decizia? Alegînd realismul, istorici, sociologi, economiști, psihologi aleg să lucreze împotriva libertății și responsabilității. NICI UN TEREN NU E SIGUR Cum să concepem omul și lumea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să-i cerem să-și afișeze și să-și asume decizia? Alegînd realismul, istorici, sociologi, economiști, psihologi aleg să lucreze împotriva libertății și responsabilității. NICI UN TEREN NU E SIGUR Cum să concepem omul și lumea dacă adoptînd o poziție riguros constructivistă respingem noțiunile de mediu, context, ambient, dacă refuzăm ideea de exterioritate și, în consecință, distincțiile obișnuite între exterior / interior, înafară / înăuntru, obiect / subiect, obiectiv / subiectiv? Făcînd apel la imaginea buclei 10, de exemplu. Imagine care presupune că nu există nici
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru că structurile cognitive superioare, creatoare de posibile, au nevoie de mult timp pentru a se forma (aproape doisprezece ani)? U posibil nu e un lucru observabil, nu e dictat de real, e o "construcție a subiectului", precizează Piaget. Epistemologia sa constructivistă se opune atît empirismului, cît și ineismului 11: posibilele nu decurg din "experien-ța realului", ceea ce nu vrea să însemne că sunt înnăscute. Cercetările pe care le-a întreprins în jurul evoluției cunoașterii umane îl conduc pe Piaget la formularea unei mari
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
repunere în discuție a conceptelor realiste, cele care definesc inteligența ca fiind capacitatea de cunoaștere a realității și de adaptare la aceasta. Inteligența umană este, în mod esențial, capacitatea de a crea posibilul, de a multiplica posibilele răspunde epistemologia genetică constructivistă. Ideea nu este formulată astfel de Piaget, dar lucrările sale autorizează din plin o asemenea viziune: a încerca să vezi realitatea ca pe o constrîngere exterioară a multiplica în consecință pseudo-imposibilitățile și pseudo-necesitățile reducînd astfel posibilele repre-zintă un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ce face cercetătorul studiind posibilele și imposibilele oamenilor? 235 Posibilul: o veche temă filosofică și poetică 237 Care este realitatea lumii? 248 Care este realitatea realității fizice? 254 Ambiguitatea noțiunii de reprezentare 258 Un animal sublim și înfricoșător: altfel spus, constructivist 261 O teorie "complementară" a lumii 265 Nici un teren nu e sigur 272 Ce sunt posibilele și imposibilele noastre? 273 Aparatul neurofiziologic și facultatea de a crea lumi 277 Suntem o inexplicabilă discontinuitate 278 Dorința de cunoaștere și infantilizarea 282
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
304 pag., 245.000 lei • Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus, 104 pag., 140.000 lei • Memoria autobiografică, Ticu Constantin, 388 pag., 350.000 lei • Pedagogie postmodernă, Emil Stan, 162 pag., 136.000 lei • Pedagogie constructivistă, Horst Siebert, 228 pag., 109.000 lei • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 280 pag., 142.000 lei • Politica și presa, Gheorghe Schwartz, 304 pag., 120.000 lei • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica, 186 pag., 162.000 lei • Relații publice și publicitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare la nivelul identității predominante a statelor în sistemul internațional poate afecta procesul de socializare din interiorul sistemului internațional, și poate genera o schimbare a rezultatului la nivel de sistem. De exemplu, dacă se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a se ralia. Ideile lui Walt sunt primele dintr-o lungă serie de lucrări care revigorează perspectiva realistă clasică, o mișcare teoretică la care se face deseori referire, probabil oarecum neelegant, drept "realismul neoclasic" (Brown ș.a., 1995b; Rose, 1998). Totuși, constructiviștii observă ulterior că, dacă influențele din direcția identității sunt într-adevăr determinanți sistematici ai comportamentului statului, atunci acest fapt vine în sprijinul argumentului lui Wendt, potrivit căruia anarhia este "ceea ce statele o fac să fie", fără a fi inevitabil caracterizată
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]