1,534 matches
-
W., Triumph and Tragedy, Boston, 1953. CIACHIR, Nicolae, BERCAN, Gh., Diplomația europeană în epoca modernă, București, 1984. CIACHIR, Nicolae, Istoria popoarelor din Sud-Estul Europei în Epoca modernă (1789-1923), București, 1987. CIACHIR, Nicolae, Istoria relațiilor internaționale de la pacea Westfalică (1648) până în contemporaneitate (1947), București, 1998. CIACHIR, Nicolae, Istoria universală modernă, vol. I (1642-1789), vol. II (1789-1919), Ed. Oscar Print, București, 1998. COLLOTTI, Enzo, Germania nazistă, Ed. Științifică, București, 1969. CONSTANTINIU, Florin, De la războiul fierbinte la războiul rece, Ed. Corint, București, 1998. DAN
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
M. F. Boemeke, G. D. Feldman, Elisabeth Glaser (ed.), op. cit., p. 191. 601 Istorie universală. Epoca contemporană, I, pp. 39-40. 602 P. Milza, S. Berstein, op. cit., p. 101. 603 Apud N. Ciachir, Istoria relațiilor internaționale de la Pacea Westfalică (1648) până în contemporaneitate (1947), Ed. Oscar Print, București, 1998, pp. 264-265. 604 Allemagne. Faits et réalité, p. 108. 605 H. Schulze, op. cit., p. 145. 606 P. Milza, S. Berstein, op. cit., pp. 210-211. 607 Jean-Marie Le Breton, op. cit., pp. 27-29, 32-33. 608 Titulescu și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
templu nu pentru efemerul unei vieți pămîntene, ci pentru timpul fără măsură al eternității divine. După apusul Evului Mediu părea închisă pentru totdeauna o astfel de perspectivă a întemeierii care să transceadă viața cîtorva generații. Și totuși, în relativa noastră contemporaneitate, un astfel de miracol este în plină desfășurare la Barcelona - Spania, unde, la 1882, era pusă piatra de temelie a Catedralei Sagrada Familia, ca în următorul an să fie numit arhitect șef, la 31 de ani, Antonio Gaudi (1852-1926), iar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Urmașii urmașilor noștri vor avea bucuria de a se închina în marele templu, materializat așa cum l-a visat arhitectul. O astfel de catedrală, care lună de lună, ediție după ediție, edifică un monument viu, în continuă mișcare și adecvare la contemporaneitate, se vrea și "Convorbiri literare". Revistă care prin prima ei apariție, pe 1 martie 1867, a semnat actul de naștere al literaturii române moderne. Societatea Junimea și corifeii ei au pus temeliile și au impus literaturii naționale principiile estetice afirmate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
constitui ca argument de referință pentru Martin Luther în apărarea supremației credinței față de fapte și tot prin ea va întemeia doctrina sa despre predestinație. Modelul augustinian, cum subliniază cel care a scris Calmul valorilor, a fost extrem de influent pînă în contemporaneitate, constituindu-se într-un tipar analitic pînă în secolul al XVII-lea. Tema care îl preocupă în întregul său Tratat pe profesor este dacă putem vorbi, la sfîrșitul secolului al XX-lea, mai întîi în cultură și apoi în viața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de neocolit a dimensiunii religioase în viața noastră, fie în spiritul tradiției sau așa distonantă cum o promovează postmodernitatea. Prin procese asemănătoare trece și arta, frumosul în general, în indiferent ce formă de manifestare, o artă fie și degradată în contemporaneitate. Activitatea artistică a fost o constantă a tuturor civilizațiilor încă de la nașterea lor. Întrebarea este dacă nevoia permanentă a omului de activitate estetică a rămas prezentă și puternică sau doar una specifică unei preistorii care printr-o lungă tranziție intră
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
consider umanismul creștin o posibilă soluție la uriașa diversitate a contradicțiilor postmoderne" (V.N.). Frumosul care înglobează literatura și arta, și spiritualul, ce cuprinde religia, cu preponderență creștinismul, sînt cei doi piloni de sprijinire și asigurare a identității și continuității în contemporaneitate. Soluțiile propuse de Virgil Nemoianu în îmblînzirea postmodernității sînt nu numai dezirabile, ci întru totul aplicabile. Dialogul purtat în cadrul dezbaterii din seara zilei de 19 ianuarie 2004, de la Academia Catolică Bavareză din München, între Josef Retzinger - viitorul papă Benedict al
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
secundarului: "Civilizația occidentală de azi este divizată în două mari ramuri. Una este acel Weltanschauung raționalist-științific, cealaltă e tradiția creștină. Ambele au anumite defecte. Prima nu numai că se împiedică în termeni etici generali, dar și generează multe dintre pericolele contemporaneității. Nu e exagerat să vorbim despre "patologiile rațiunii" și despre un "hybris al rațiunii". De aceea, raționalismul secular ar trebui să accepte un control de corecție, o strunire din partea valorilor religioase. Rațiunea trebuie să accepte avertismentele asupra limitelor sale și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celorlalte neoclasicisme. Astfel, o dublă stabilitate se instaurează. Scriitorul clasic din fiecare perioadă caută să atingă însăși esența realității naturale, sau așa susține" (V.N.). Și romantismul la rîndul său este un exemplu de stabilitate în schimbare. Romantismul se manifestă în contemporaneitatea secolului nostru în hainele kitsch- ului. "Clement Greenberg spune: "[k]itsch înseamnă experiență vicariantă și senzații contrafăcute [...]. Kitsch-ul nu cere nimic de la clienții săi în afară de bani - nici măcar timpul lor". În introducerea la o lungă antologie, Gillo Dorfles vorbește la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de vorbă și de port; au apărut astfel și apar încă români-francezi, români-englezi - aceștia toți sînt, neapărat, mai mult ori mai puțin speriați, deși capacitatea noastră de imitație e în adevăr respectabilă". Această fugă după modele străine, perpetuată și în contemporaneitate, afectează și structura socio-culturală internă. "Parvenitismul acesta al culturii noastre față de alte culturi a sporit și complicat pe acel intern, de clasă, foarte energic și fără de asta; parvenitul era silit să copieze și mutrele unei clase naționale și formele unei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai simptomatice, și-a ratat destinul istoric. Este vorba, în sfîrșit, despre Europa: chinurile pe care le suferă primitivul ghemuit în coliba sa lacustră se raportează în cel mai frapant mod la omul secolului douăzeci. Fenomenul Bacovia constă tocmai în contemporaneitatea sa naturală cu Occidentul, fără decalaj, ținînd cont de faptul că Moldova a fost orientată mereu spre Occident. Contemporaneitate naturală căci Bacovia este "o existență" ceea ce vrea să însemne a trăi în fiecare moment cu conștiința istorică a timpului său
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ghemuit în coliba sa lacustră se raportează în cel mai frapant mod la omul secolului douăzeci. Fenomenul Bacovia constă tocmai în contemporaneitatea sa naturală cu Occidentul, fără decalaj, ținînd cont de faptul că Moldova a fost orientată mereu spre Occident. Contemporaneitate naturală căci Bacovia este "o existență" ceea ce vrea să însemne a trăi în fiecare moment cu conștiința istorică a timpului său și de aceea temeiul poeziei sale rezidă în timp și în muzică. Or, la el s-a produs o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și funcționari politici, ultimii oricînd posibili de a-și schimba statutul, după nevoile partidului care i-a promovat, după schimbarea poziției de partid majoritar etc. Pe scara istoriei, funcționarii politici au fost recrutați din diverse pături ale populației, pînă în contemporaneitate cînd de o importanță capitală pentru întreaga structură politică, proprie Occidentului, cu osebire Europei continentale, au fost și sînt juriștii de formație universitară. Și analistul politic motivează această preponderență: Imensa influență a dreptului roman, ajustat de statul birocratic al perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la comentariul politic, felia de real surprinsă în această carte, cu mijloace mai mult mai sau mai puțin literare, cu accente stilistice mai fruste câteodată, dar autentice, netrucate, nu va da seamă de vreo "tragedie americană", ci doar de apăsătoarea contemporaneitate civică și, uneori, culturală românească privită de la Iași între anii 2009 și 2014. Notațiile "scepticului de serviciu" din acest Jurnal ad-hoc nu au cum să epuizeze caleideoscopul iritant al faptului divers sau vârtejul amețitor al succesiunii faptelor istorice din realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dea faliment. Ca să aibă ce vinde afară, doamna Udrea ar trebui să rezolve toate aceste probleme, ar trebui întâi să devină prim- ministru. Poate la Paștele viitor (nu neapărat la cel al cailor, firește!). 7 mai 2009 Destinul cărții în contemporaneitate pare fragil și strâmb. Asediați de imagine, de iureșul amețitor și calp al televiziunii, de magia înșelătoare a calculatorului sau de apăsarea și frugalitatea unei vieți sub tensiune, răgazul necesar citirii unei cărți pare, astăzi mai mult decât oricând, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sunt lăsați să-și iubească țara", nu au ce căuta aici, fiind, în sensul cel mai propriu, nelalocul lor. Cu totul altceva ar trebui să ne amintim din lecția eminesciană și să deslușim, zi de zi, în coordonatele inconfortabile ale contemporaneității. Iată, în opinia mea, câteva astfel de repere: Patriotismul responsabil. Cu excepția celui imperial (rus, american, francez, englez, chinez), dominator, și a celui evreiesc, difuz religios și universal, toate celelalte forme de naționalism sunt considerate astăzi depășite și, pe cale de consecință
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
realizate în grădina proprie pentru a supraviețui. De altfel, un aristocrat pur sânge, precum Alexandru Paleologu, avea cuvinte frumoase despre mahalagii interbelici, mici meseriași, oameni spălați și cu bun-simț, protestând împotriva sensului nedrept și stigmatizant căpătat de acest termen în contemporaneitate. Pe scurt, orice elementar excurs în rădăcinile culturale ale termenului de țăran (în toate articulațiile sale) ne va arăta că e vorba de oameni rudimentari, needucați, primitivi și necivilizați. Realitatea însă este că astfel erau țăranii fără pământ, legați de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
trăiește cultura". Există o generație matură care a moștenit reflexul de a tezauriza produsele și artefactele culturale pe care generațiile mai tinere par a le ignora cu totul și poate e timpul să regândim modul cum înțelegem și valorizăm în contemporaneitate cultura - e teza principală a acestui periplu de conferințe-dezbatere în urma cărora autorul Dilemei Vechi va livra publicului larg un volum de sinteză ce va cuprinde ideile sale, împreună cu o reflecție asupra reacțiilor stârnite de astfel de dialoguri itinerante. Mă regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
etnicitatea românească (cu pandantul său metafizic în tema "purității" ca sursă unică de legitimitate) va fi, după edificarea unirii, și principala sursă de confuzii, derapaje și încetiniri ale dezvoltării instituțiilor și programelor politice din perioada interbelică, cu repercusiuni neașteptate până în contemporaneitate. Deși construcția și edificarea unui "patriotism constituțional" ar fi trebuit să reprezinte o urgență pentru clasa politică diriguitoare a României Mari (având în vedere faptul că procentul minorităților etnice din populația regatului crescuse după 1918, în conformitate cu datele recensământului din 1930
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale intelectualului M. e încrederea în demnitatea pragmatică a teoriei și în fuziunea fertilă dintre idealism și militantism. A fost singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere ideologică, apt să prelungească în contemporaneitate eforturile unor antecesori, printre care se numără Titu Maiorescu sau E. Lovinescu. În același timp, sintezele lui se oferă programatic drept premise pentru efortul constructiv al generațiilor tinere de cercetători. Teoria lui Marino, despre care el însuși spune că ,,c
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
din prima jumătate a secolului XIX, continuă pe înaintașii lor, făcând numeroase studii cu privire la geneza și evoluția ontogenetică a procesului de învățare. Studiu multilateral psihologic sporește fluxul informațional prin mijloacele de comunicare audio-vizuale, fără de care omul ar fi situat în afara contemporaneității, ceea ce i-ar deteriora personalitatea, îngustându-i capacitatea de învățare. Activitatea de achiziție, prelucrare, stocare și restituire de informație, constituie în linii mari un act de stabilizare, de adaptare la condițiile mediului de cultură și la dimensiunile lui specific naționale
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Miller și Kiner, Vîgotski, J. Bruner etc.) care au contribuit la studiul multilateral psihologic al învățării. Fluxul informațiilor prin dezvoltarea spectaculoasă a mijloacelor de comunicare audio vizuale, cât și integrarea în această masă uriașă de informații, ar situa omul în afara contemporaneității, i-ar deteriora personalitatea, dacă nu s-ar dispune de capacități de învățare, de instrumente care să permită antrenarea acestor capacități. Procesul de învățare este un proces de ajustare a dezvoltării prin achiziție, prelucrare, stocare și restituire de informații, constituind
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cele calitative ale conținutului învățământului sub aspect formativ. Având în vedere ritmul crescut al volumului informațional științific și tehnic, e lesne de înțeles că pregătirea tinerei generații presupune o perfecționare, o dezvoltare și modernizare a învățământului corespunzător conținutului și trăsăturilor contemporaneității. În acest sens, decalajul între volumul de informații și capacitatea de asimilare a individului crește mereu. De aici, grija și atenția cuvenită evaluării capacităților individuale. Nu se poate afirma că dezvoltarea intelectuală a generației actuale nu a crescut, în comparație cu cea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
unui învățământ diferențiat și adecvat nevoilor și posibilităților intelectuale și educaționale ale acestor copii; 184 și nu în ultimul rând, cunoașterea metodelor și procedeelor de educare și compensare a deficienței existente. Fără o organizare a învățământului special la nivelul cerințelor contemporaneității, în condițiile dezvoltării rapide a mecanizării și automatizării procesului de muncă, din ce în ce mai complex în privința adaptării omului la muncă, problema încadrării deficientului mintal în producție este practic imposibilă, mai ales în condițiile trecerii la economia de piață, când oameni specializați, cu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
analfabet care oferă o versiune proprie asupra arborelui genealogic; acesta din urmă crede cu mai multă sinceritate în ceea ce spune. Absența unor texte scrise reduce drastic posibilitatea de a dezminți versiuni oficiale asupra trecutului prin confruntarea lor cu dovezi aparținînd contemporaneității. Borofsky (1987:144) comentează că: atunci cînd înregistrăm tradiții în cărți, noi, ca antropologi care privim subiectul din afară, contribuim la adîncirea caracterului incoerent al informației. În același fel, Bohannan (1952), într-o lucrare pe tema manipulării arborelui genealogic într-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]