5,191 matches
-
e raza ce unește centrul, osia cu punctele sale. Osie: E o spiță. Axă: Da, o spiță, o dreaptă din razele unei roate. Osie: (privind roata) Sunt multe raze. Spiță: Câte spițe! Rază: Și atunci cum afirmi că punctul e copleșit de singurătate, de neputință? Axă: Spițele sunt neamurile, prietenii. Spiță: Arborele genealogic. Rază: Ascult! Axă: Ești un punct în jurul căruia s-au învârtit și se rotesc multe neamuri. Unele spițe se rup, altele iau locul celor rupte și într-un
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
mie? Hai să numărăm, acum, adepții. Sunt în avantaj clar. Pentru asta și-a torturat Creatorul fiii? Pe Adam, pe tine? Ca să vă ajute să migrați în tabăra adversă? Avea dreptate personajul meu, Dumnezeu e un glumeț... Mare glumeț". Mă copleșise. Simțeam că intru în criză de idei, de argumente. Dacă ar fi așa, ce-ai propune?". "Ce-aș propune? Pentru început, ceva simplu... rescrierea istoriei. Nu vrei să fii liber? Parcă de aici plecaseși, de la ideea de libertate". Vai, vai
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
nici pantere; Trezim din somn adeseori pietroaie, Cântă la drâmbă cutra gheonoaie, Iar drumul se deșiră în tăcere. Nici ploaie n-a venit, și nici răcoare, Dar duc bagajul voinicește-n spate, Cum un sportiv recordul să doboare, Prin codrul copleșit de nestemate, Cu fantezia dornică să zboare Pe multele poteci întortocheate. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sportivă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate
SPORTIVĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361777_a_363106]
-
format un loc comod pentru relaxare. Așezată în căușul ocrotitor, palma lui Dumnezeu, cum îi zic eu, privesc, minute în șir, întinderea nesfârșită a mării, zborul pescărușilor, jocul delfinilor în larg și mersul norilor pe cer, care iau forme ciudate, copleșindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă... Pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar în cele din urmă este copleșit de drama renunțării, a izolării: A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată./ Din rude mari împărătești,/ O prea frumoasă fată./ Și era una la părinți/ Și mândră-n toate cele,/ Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ARTA CUVÂNTULUI Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 1352 din 13 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului VI Tristețea Lumii trăită în timp, scoate din tine cele mai nebănuite revelații și rămâi copleșit într-un continuu animism, tentat să îți faci cruce cu limba în căutarea altor puncte cardinale. Căci Estul e Asfințit și Vestul e când zori de ziuă, când Amurg și niciodată un răsărit de soare, un continuu Miază Noapte. Prăbușit
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
cerni neîncetat peste gânduri Amarnice clipe în câteva rânduri În sufletu-mi dornic să-ți cânte iubirea... Luceafăr ce strălucești în amurguri Îmi pare ca doar un ceas ne desparte Să ne împlinim dorințe deșarte Și trupul să ni-l copleșim cu săruturi... Îmi ești nu doar drag, ci chiar esența De viață ce nu are nici o pasență Îmi ești idealul din zborul de fluturi... Te vreau să rămâi în viața-mi amară Te vreau ca o dulce icoană Te simt
DRAGOSTEA MEA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362026_a_363355]
-
tematice, seriale, pluridimensionale, exhaustiv ordonată pe rețele cronologice, din câmpurile succesive de imagini, vivante, trasează cu dezinvoltură noi direcții tehnice în țesătura suverană a autorului, menite să confirme o depășire a formelor epuizate ale narațiunii convenționale. Conținutul lucrării nu este copleșit de excesul voluptoasei depozitări de împrumut psihologico/infantile - ca în atâtea nefericite cazuri -, ci demonstrează cum poate fi stăpânită și folosită cheia puterii relevante de caracterizare pe întinderea relatării obiective. Permanent dinamizată de elanul scriitorului, materia narativă se amplifică, generând
FILIGRAMA DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365784_a_367113]
-
farmecă, umple sufletul de culoare și muzicalitate... dar privind dincolo de „fereastra de ceară” cum „magnolia resemnată sângerează” iar vântul anunță că iarna se apropie... nu poți decât să ai sentimentul risipirii, tristeții, să vezi pur și simplu cum „singurătatea ne copleșește” - așa cum afirmă și simte poeta. „brazii visează în libertate... // E toamnă, Doamne, în cetate!” ( Cu gust de toamnă). Și, iată cum în „crăpăturile zilei” se strecoară amurgul și singurătatea, iar armonia clipelor de altădată nu mai are aceeași sonoritate... Spiritul
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
o evidentă înrudire cu epigramele bahice ale lui Păstorel Teodoreanu. Din păcate, depășește cerința stilistică obligatorie a demnității, coborându-se în trivial și vulgaritate. Spre exemplu, în poemul „Hoinărind prin Drăgășani”, frumusețea lirică este umbrită de vulgarități. Ideea onorabilă este copleșită de limbaj neadecvat. In alt poem, meritoriu, de altfel, intitulat „Pică frunza”, autorul se oprește la o descriere peisagistică a schimbării anotimpurilor, care influențează și umoarea, starea de spirit a eroilor lirici: „pică frunza / toți grăbiți, / parc fără îndrăgostiți”/ În
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
2015 Toate Articolele Autorului Plouă peste lume cu adânci suspine, Iar speranța nouă tinde spre ocult, Așteptăm o rază care să ne-aline, Retrezind zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă, Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc, Ofilita soartă-și plimbă pe potecă, Avansând rănită, zâmbetul grotesc. În oglinda vie ne privim cu teamă
OGLINDA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365924_a_367253]
-
Petru: Hai să dăm de veste celorlalți frați! Și cei doi ucenici plecară înmărmuriți de cele ce văzuseră. Maria rămâne lângă mormânt și plânge cu lacrimi amare. Ea nu are vreme să se gândească la putința învierii. Inima ei e copleșită de lipsa celui care o mântuise. Deodată, în fața ei, apare un om, stând în picioare și vorbindu‑i: „Femeie, pentru ce plângi?” Ochii ei obosiți de plâns și întunecați în lacrimi, nu‑L recunosc pe Cel Înviat. Ea crede că
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și mă sting cu atingerea ta, Chiar dacă o simt doar în inimă. Cad
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte dintr-un popor care, în loc sa lupte și să se sacrifice pentru a ... Citește mai mult Stau deseori și mă uit îndelung
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte dintr-un popor care, în loc sa lupte și să se sacrifice pentru a ... Abonare la articolele scrise de ion iancu vale
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
fel, cu el. Sentimentul neputinței i-au stimulat aducerile aminte îmbibate cu un gust dulce-amar. Ar fi plâns. Evenimentele din ultima vreme o convinseseră că această stare este o risipă de energie și timp; cu cât te lași mai mult copleșită de tristețe cu atât mai mult uiți că trăiești cu adevărat. A desfăcut micul geamantan în care păstra toate scrisorile primite de la Albert și le-a recitit. Acum a realizat că trăirile fiecăruia pot deveni motiv de suferință pentru alții
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
și nu profesorii pe care i-a avut. Nu mai are în față un superior ci un inamic ce trebuia combătut. Totul trebuie spus dintr-o suflare, cât mai concis, orice moment de respiro i-ar permite acestuia să-l copleșească : - Ba sunt adevărați profesori ! Datorită lor credem în dreptate, cinste, corectitudine și adevăr ! Adevărul este că doar cei cu pile se bucură de învoiri și permisii. Unii dintre ei nici nu intră bine pe poarta unității militare că și pleacă
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
dacă este otrăvită ! - Cum ? - S-o gustăm ! - Și să murim noi ?! - Niciun sacrificiu nu este prea mare.... - S-o gustăm ! Le-au lucit ochii în cap atunci când și-au trecut sticla din mână în mână, la fiecare sorbitură fiecare fiind copleșit de gândul că la scurtă vreme poate simți fiorul morții. Simțind tăria și gustul licorii, sclipirile din ochi au fost scăpate de sub control. Fiecare stătea cu ochii pe expresia feței celorlalți, așteptăndu-se la semne de crispare, la contorsiuni, la încercări
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
Chestia cu „ soldat... drepți ! ” nu va avea niciun efect ! Nu au mai avut timp de prăjituri. Dintr-o dată, serviciul de curierat s-a pornit să debarce în încăperea lor : pahare, tacămuri și vase ; ca într-o încercare de a-i copleși. S-au mobilzat în mod exemplar reușind, ba chiar cu bună dispoziție, să facă față situației. Imaginea plutonierului-major Boască, apărută în cadrul încăperii i-a readus cu picioarele pe pământ. După cum arăta plutonierul, toți nutreau speranța ca acesta să vadă dublu
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
fel : - Hai liberareee !!!!!.... Cu fiecare sorbitură fiecare se simțea mai îmbățoșat, stârnindu-și fiecare starea de dârzenie și răutate, alungând pentru totdeauna orice urmă de teamă cu care armata, încă din primele zile de instrucție, s-a străduit să-i copleșească. Într-una din zilele de duminică, seara, s-a iscat răzvrătirea. Nu le mai era teamă de pedepse. Acceptau disciplina, rigurosă sau nu, doar dacă primeau ceva în schimb. Nu au primit. Pentru a cuminți un copil, din când în
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
să asimileze ceea ce ignorase în primii patru ani de liceu. Păruse să fie un vis nebunesc, irealizabil. Avusese însă sprijinul colegilor de clasă, avusese propria sa voință care, acum, avea o nouă motivație. Știa că nu trebuie să se lase copleșit de tristețe, își dorea să învețe, să recupereze timpul pierdut. Acumulase îndeajuns cât să-i permită să se descurce singur; cu o muncă asiduă. Devenit încrezător în propriilei forțe, nu-i mai rămăsese decât să-și aleagă drumul de urmat
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
-i acea suferință greu de suportat, era acolo pentru ea. Până de curând avusese sufletul încolțit de presupunerile, însămânțate de Toloșica, privind viitorul, privindu-l pe Albert. Captivată de conversația cu Alin, având în minte chipul și personalitatea lui Albert, copleșită fiind de prezența celui pe care îl iubise nespus de mult, Erica avea o stare de efervescență aproape imposibil de imaginat. A fost îndeajuns pentru Jen să o observe, îndeajuns pentru a nu se mai simți atras de Dora. * De când
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
de joacă” al lui Dumnezeu. Există un spațiu al ființei, anii copilăriei, există un loc al sacrului, al credinței, există un topos al copilului din noi. Un “acolo” al bucuriei inocente de copil, al sentimentului profund care cuprinde toate simțurile, copleșește sufletul și face timpul să se oprească. Este un sentiment în care intră sublimarea, teama și atracția. Există un “acolo” în lumina blândă a apusului, în lumina veselă a răsăritului, în constelația cerului senin, în albul miraculos al fulgilor de
COPILUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365375_a_366704]
-
când descrie momente de manifestare irațională a vieții pe care le domină nu prin comentarii, ci prin însăși eternizarea lor într-un text literar. Trilogia ar trebui antologată pentru a-și evidenția lupta cu „era ticăloșilor”, „dar și frumusețea literară, copleșită de o eseistică nerelevantă și inutilă” (Alex Ștefănescu). Ion Ionescu-Bucovu Referință Bibliografică: CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (la 34 de ani de la apariție) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie 2014. Drepturi de
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
adevărurilor trecutului și progresiste. Revista se numește întocmai ca cercul de istorie: „Calistrații”. Prima reacție pe care o induce profesoara Daniela Mătăsaru este una întrebătoare: cum poate privi peste timp și peste fapte memoriale, valorificând veacurile necalculabile, fără să fie copleșită, la o vârstă a unei necrezute tinereți a sa (având în vedere că aproape se integrează veacurilor îndepărtate, predând, și este tânără, ca elevele liceene). Metodica ei proiectează stări sentimentale copiilor. Vorbește atât de atractiv despre Familia Regală a României
REGINA ANA, ANIVERSATĂ LA COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ , DIN PIATRA NEAMŢ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365091_a_366420]