2,759 matches
-
a fi a doua. Cea pentru care se pregăteau Yves și Francisco. În primul val de atac aveau să reziste lăncierii, sprijiniți de tirul de arbalete. Cea de-a doua rămânea o necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușoare și extrem de iuți, majoritatea atât de iuți Încât nu puteau fi deslușite. Erau lovituri doar cu un deget sau cu două, la baza gâtului, sub nas, după ureche, erau lovituri cu pumnul Închis executate din Întoarceri, cu o forță copleșitoare, care spărgea armurile, rupea cotierele de oțel, străbătea platoșele din piele de bivol și ajungeau până În măruntaie (Midhat văzu chiar o lovitură de pumn care străbătuse platoșa unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai era trecută pe malul celălalt al fluviului și nici numărului copleșitor de trupe. Garnizoana fusese trimisă la Cetatea Albă, care fusese Întărită și pregătită pentru o lungă perioadă de asediu. - Nu putem da bătălia aici, măria ta... spuse Oană. Căpitanul se antrenase zi după zi ca să poată rezista În șa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până atunci, Oană Înțelese că Ștefan se retrage spre păduri. Acolo, În Țara de Jos, fiecare pas era un infern. Fără cavalerie și fără posibilitatea de a amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era suficientă doar prezența aceea masivă, copleșitoare, implacabilă. Turcii nu mai atacau, ci Împânzeau. Își lărgeau avansarea de la un hotar la altul al Moldovei, cuprinzând Cetatea Albă și câmpiile de dincoace de Nistru, văile Prutului, Siretului, Bârladului, și, mai nou, Bistriței, și se sprijineau de zidul Carpaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise corpului de elită al spahiilor, În număr de zece mii de oameni, să descalece și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a se limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de ambiții Apare(ca ntr-o mare pictură parfumată) Un mândru curcubeu în împrejurări neclare. Ce se sprijină sonor de-un colț bătrân din Geea. în creerele noastre, copleșitoare surse Țipă memoria, milioane de curse Memoria noastră ce astăzi programase Albă hiperconștiință universală. Simțire de Om Mi-e dor de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat. Femeile își ridică spre cer brațele subțiri ca niște bețe. Mâini în formă de gheare fac mișcări ce par să zgârie aerul. Mă cuprinde un copleșitor sentiment de milă pentru aceste femei și mă aud spunând: — Eu sunt Orhideea. Îmi pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
necesară, ca o protecție împotriva a tot ce o poate lua înaintea experienței, adică a inteligenței precoce. Și apoi, libertatea, acel sentiment divin de triumf care ne stăpânește când privim cerul și pădurile, numai în anonimat țâșnește parcă atât de copleșitor din ființa noastră. Asta nu înseamnă, firește, că neanonimii sânt înlănțuiți, ci doar că ei au, vorbind în jargon științific, o genă de adaptare în plus la o anumită activitate publică. Dacă fiul dumneavoastră n-o are, de ce să-l
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și modul disciplinat în care o face. Care-i momentul istoric în care s-a născut pedagogia? De cînd începe arhitectura? Dar matematica, rațiunea, sentimentele? Nimic din ce fac oameni nu pare fără precedent. Ce calcul obscur sau ce sentiment copleșitor determină pe lotrul fioros care e lupoaica să adopte, în loc să le sfîșie, odrasle omenești? De ce nu se îngrijește de asta căprioara? De ce face lupul ce nu poate săvîrși ursul, vulpea, vita? Recunoaște lupoaica superioritatea omului? Îl apreciază ca animal care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Deodată, tăcere. Copilul se Îndepărtase binișor printre gunoaiele care miroseau dulceag. Ani buni după aceea, pe când aproape nimeni nu-și amintea de el, pe când el Însuși trecuse În uitare Întâmplări care cândva fuseseră Însemnate, Încă purta În auz tăcerea aceea copleșitoare. * * * Mihai Enin, cel căruia nimeni nu se ostenise să-i născocească poreclă, se pregătea să meargă pentru Întâia oară la Război. Se credea norocos, căci mulți dintre flăcăi se Însurau Înainte să apuce să se bată cu ăi din satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplare, degetele li se Împreunaseră și băiatul știuse dintr-odată că urma s-o iubească nebunește și cu sfâșieri până la moarte. Habar n-avea ce cuvinte Îi ieșeau din gură și singurul lucru pe care Îl simțea era o fericire copleșitoare și luminoasă. Noaptea mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai degrabă, cu un spirit arzător, feroce, care nu voia să se dea bătut și să moară. Idealul pe care-l păstra în inimă ca marea operă a vieții lui nu se realizase nici măcar pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie învins în mijlocul călătoriei. Dacă murea în dimineața aceea, pur și simplu ar fi fost prea multe regrete. Așa că mai scotea încă o săgeată și o potrivea în coarda arcului. Asculta zbârnâitul corzii iar și iar, părând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călcați în picioare de o trupă dușmană care năvălea, de sus, pe panta abruptă. Partea companiei Hori, care urmărise, mai întâi, inamicul în jos, era prinsă printr-o manevră în clește, întocmai așa cum se temuse Kyutaro, declanșându-se o încăierare copleșitoare. În acel moment, forțele combinate ale lui Horio, Nakagawa, Takayama și Ikeda ajunseră pe piscul muntelui. — Am învins! — Tennozan e al nostru! Se înălțară primele urale de victorie ale bătăliei. Hideyoshi așteptase sosirea lui Nobutaka la Râul Yodo, așa că, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toți comandanții armatelor clanului Shibata, cel mai probabil e să fie Sakuma Genba. Sebei înțelesese rapid situația și un fior îl străbătu tot trupul. „Nu pot nega că omul ăsta e un inamic puternic,“ reflectă el. Contrar, însă, acestui sentiment copleșitor, dinlăuntru-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pernă, spunând: — Am auzit că Seniorul Nobuo a încheiat pacea cu Hideyoshi. Cei doi soli răspunseră afirmativ, prosternându-se, incapabili măcar să-și ridice capetele. Nobuteru spuse: — Tratativele de pace cu Seniorul Hideyoshi a fost pe cât de neașteptată, pe-atât de copleșitoare pentru clanul nostru, și nu putem decât să apreciem cu respect gândurile pe care pesemne le aveți, dar, de fapt, Domnia Sa s-a gândit cu multă temeinicie la situația care se prezenta în fața lui și... — Înțeleg, îl întrerupse Ieyasu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
verighetă și un jurământ. Îi lega o IUBIRE adevărată, o pasiune unic. Aveau o influență covârșitoare unul asupra celuilalt. Erau mândri de familia lor. Anii s-au scurs în liniște, departe de freamătul marilor orașe. Lotti mai avea o senzație copleșitoare de teamă și confuzie. Uneori se trezea noaptea din somn cu bătăi de inimă și șuvoaie de lacrimi pe obraz, fiindcă o visase pe Lizzi purtându-și cu nonșalanță pe chip un surâs zeflemitor. Imagini fugare se înșirau ca mărgelele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
mi-a Înmânat-o rapid cerându-și scuze că dăduse peste mine și eu i-am spus că nu era nicio problemă. El părea destul de timid, așa că conversația nu a mai continuat. În schimb, mi-a zâmbit Într-un mod copleșitor. Ești bine? Abia când Maria s-a Întrerupt mi-am dat seama că uitasem să respir. Am tușit ușor ca să-mi revin, În timp ce ea râdea de mine. ― Spune până la capăt, am certat-o eu. ― Toată chestia a durat maxim două
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
rău. Dacă sora ta mai mare ar fi plecat de-acasă la șaisprezece ani și te-ar fi abandonat lui taică-tu, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău! Fața lui Misty era contorsionată din cauza emoțiilor copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc, s-a înșurubat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era foarte prietenoasă, dar, sinceră să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată. Dar nu era în întregime neplăcut. Doar că sentimentele pe care mi le trezise revenirea în New York erau copleșitoare. Au fost momente când nostalgia aproape că m-a ucis. Ca și groaza. Mi-am amintit cum mă întorceam acasă cu niște bărbați complet străini și m-a cuprins o teamă îngrozitoare pentru propria persoană. De atâtea ori aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
preferat, un compliment despre care știu că, venind de la ea, înseamnă cea mai înaltă formă de laudă. Lucille a idolatrizat-o întotdeauna pe mama, încă de pe vremea când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor de gratitudine față de ea. Ca și cum ar fi simțit plutind în atmosferă o încărcătură de tandre emoții, Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bine la el în oglinda din baie. Tocmai urcase pe jumătate scările și își dăduse seama că parfumul acela avea o notă pestilențială clară, când se opri brusc. Eva Wilt stătea în ușa dormitorului, îmbrăcată cu o pereche de pijamale copleșitor de galbene și cu pantalonii îngrozitor de evazați. Arăta extrem de grotesc și, ca să înrăutățească și mai tare lucrurile, fuma o țigaretă lungă și subțire, plasată într-un portțigaret lung și subțire, iar gura femeii era de un roșu sclipitor. — Dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dr. Mayfield bâzâia în continuare și cum urma să vină perioada de întrebări, cu polemicile ideologice inerente, Wilt studie puțurile pilonilor de pe șantierul de construcții. Ar fi fost un loc de depozitare ideal pentru un cadavru și ar fi ceva copleșitor de satisfăcător să știe că Eva, care fusese atât de insuportabilă pe timpul vieții, susținea - moartă - greutatea unei clădiri de ciment cu mai multe etaje. Pe lângă asta, descoperirea femeii ar deveni astfel o posibilitate extrem de îndepărtată, iar identificarea trupului se excludea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păpușă în puțul de la Tehnic și de ce rămăsese așa de încrezător de-a lungul zilelor și nopților de interogatoriu. După doisprezece ani de căsnicie cu Eva Wilt, nevoia de a comite crima, fie și asupra unui substitut, trebuia să fie copleșitoare. Iar în ceea ce privea capacitatea lui Wilt de a rezista la interogatorii încrucișate... era foarte clar de unde venea. Dar acum inspectorul mai știa și că n-o să fie niciodată în stare să explice toate lucrurile astea și altcuiva. Existau mistere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]