8,430 matches
-
ridicat, de-a lungul deceniilor, un cimitir al germanilor, al ungurilor... Dar românii zac neștiuți de nimeni... Cum putea Vasile Șoimaru să aibă liniște + cunoscând toate aceste lucruri??? „Am pus o cruce pe cel mai înalt punct de-acolo, de la Cotul Donului. 156.000 de ostați români zac acolo, în pământ; deasupra, sunt peste 500.000 de ruși vii...” „Eu cred că-i mai bine să murim acasă, decât să murim în altă parte...” Se lasă tăcere în sală... Parcă toate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
vie; glasul i se umple de viață... Daaaaaa - mai are proiecte și pentru viitor - călătoria de la Baikal până la Sahalin... ce vis frumos !!! Apoi, revine la evocările sale... „Știți cine m-o chemat acolo?” - ne întreabă dânsul retoric. „În pământul de la Cotul Donului zace un sfânt român... Și el ne cheamă! 800 de suflete încăpeau acolo, într-o simplă groapă - și cu preot... și cu slujbă... dar, cei mai mulți - fără!!!”. Aplauzele nu mai contenesc. Lecția de patriotism s-a terminat. Intervine Alecu Reniță
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
cel mult opt minute cu care se începe și se încheie ziua - caracteristica principală a nebuniei generale rămâne sărbătoarea neîntreruptă, plăcerea de a petrece dezlănțuit pe străzi, timp de opt zile și nopți, fără întrerupere, cântând, dansând, bând și mâncând cot la cot cu oameni veseli, ca-ntr-o transă generalizată, o magică fiesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din dimineața zilei de 7. iulie, când figurina în mărime naturală care-l reprezintă pe Sfântul San
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
opt minute cu care se începe și se încheie ziua - caracteristica principală a nebuniei generale rămâne sărbătoarea neîntreruptă, plăcerea de a petrece dezlănțuit pe străzi, timp de opt zile și nopți, fără întrerupere, cântând, dansând, bând și mâncând cot la cot cu oameni veseli, ca-ntr-o transă generalizată, o magică fiesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din dimineața zilei de 7. iulie, când figurina în mărime naturală care-l reprezintă pe Sfântul San Fermin, este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
fiind considerata furt intelectual și va fi urmărită și pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie sa indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală. Au dormit în papucii instituțiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporții, vînzările de soft și echipamente de la Ministerul Educației și Cercetării fiind semnate de niște miniștri catastrofali, plasați în mod
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
multe competiții, mai ales la cele cu prezente romanesti.Sunt convins că mulți dintre jurnaliștii sportivi din țară și-ar fi dorit să ajungă la un eveniment de o asemenea importantă, unde efectiv simți că-ți faci ,cu adevarat, meseria, cot la cot cu ziariști din toată lumea, dar, din păcate(!!!) vremurile trăite de toți în țară sunt cele binecunoscute...De aici până la atacuri sub centură, însă, e cale lungă... În această dimineață m-am trezit devreme, colegii Răzvan Tomescu și Bogdan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
mai ales la cele cu prezente romanesti.Sunt convins că mulți dintre jurnaliștii sportivi din țară și-ar fi dorit să ajungă la un eveniment de o asemenea importantă, unde efectiv simți că-ți faci ,cu adevarat, meseria, cot la cot cu ziariști din toată lumea, dar, din păcate(!!!) vremurile trăite de toți în țară sunt cele binecunoscute...De aici până la atacuri sub centură, însă, e cale lungă... În această dimineață m-am trezit devreme, colegii Răzvan Tomescu și Bogdan Predescu fiind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
-o, sub zăpadă și ghețari, și pe buna lor măicuță, sleită de puteri din cauza muncilor grele și foametei. Doar peste 35 de ani și-a revăzut soția și copiii, fratele lui Florea, Toader Maslovschi, care, fiind rănit în 1940, la Cotul Donului, s-a retras cu armata română în Țară, unde s-a tratat, apoi, aflând de persecuțiile românilor bucovineni, i-a fost frică să se întoarcă la baștină. Dar, totuși, a plecat la cele veșnice cu dorul împlinit. Candela memoriei
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
s-a gândit să ne trezească simțul patriotic (doar eram în vreme de război, cu soldații români pe coclaurile rusești). Voia să scoată din ungherele ascunse ale sufletelor noastre mult doriții eroi de care țărișoara noastră avea atâta nevoie la Cotul Donului. Simțise “domnul” Dode că pe noi nu prea ne durea în “cotul” Donului, unde mulți părinți sufereau, iar unii mai și mureau. - Flăcăi!... Vă închipuiți cum au fost zgâlțâiți “eroii” din noi când ne-a spus vor-ba asta? Băiețașii
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
război, cu soldații români pe coclaurile rusești). Voia să scoată din ungherele ascunse ale sufletelor noastre mult doriții eroi de care țărișoara noastră avea atâta nevoie la Cotul Donului. Simțise “domnul” Dode că pe noi nu prea ne durea în “cotul” Donului, unde mulți părinți sufereau, iar unii mai și mureau. - Flăcăi!... Vă închipuiți cum au fost zgâlțâiți “eroii” din noi când ne-a spus vor-ba asta? Băiețașii de 7-8 ani, promovați la rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
să le binecuvânteze masa, ceea ce acesta nu întârziase să facă. Mâncau pe tăcute, mestecând multă pâine în iahnie, iar pentru tăierea cărnii scoseseră, de pe unde le țineau, niște bricege uriașe, cu plăsele de lemn și lamele de-o jumătate de cot, pe care, înainte de a le reintroduce la locul lor, în traiste, le șterseseră grijulii cu coji de pâine și, în cele din urmă, de cioareci. Valentin ținea minte și un amănunt amuzant, când nici nu începuseră încă bine să mănânce
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să stăm împreună, de vrem și încercăm tot ce se poate. Afecțiunea vine mai greu, ea apare într-un cot ce poate încurca cursul firesc al voinței,. Pecetluiește înt-un fel ce doreați să se întâple spre a prinde un pic de curaj și a ajunge mai repede la afluentul încrederii. Când apele încep să se agite și învolburate o iau
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
cafenea, aveau muchiile rotunjite, semn al nisipului ce le șlefuise de veacuri. Dacă vor da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
muchiile rotunjite, semn al nisipului ce le șlefuise de veacuri. Dacă vor da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un dușman inventat de doi gemeni din banda noastră. Niște tâmpiți; unii i-au căutat pe dicarzi în Larousse! Alți tâmpiți! Îi amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da telefon! Îi durea în cot; ne atacau cu pumnii, cu pietre, cu șipci smulse din gard; noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din lemn. Țipau. Poc, poc, prrrrr, niciodată nu a fost liniște în cartier. De nevoie, am făcut tot felul de alianțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă a porții, la câteva zeci de coți depărtare, unul din posturile de observație se cutremurase, ca și când s-ar fi găsit pe punctul de a se prăbuși la rândul său. — Au folosit din nou drăcia aia, frate! zise unul din cei doi bărbați aflați Înăuntru, ridicându-se anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o căruță solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se semene cu chipul acoperit de plăgi al unui bolnav. Dar mâinile și gâtul păreau neatinse, lipsite de ulcerații. Făcându-și curaj, ridică mâneca tunicii până la cot. Nici acolo nu exista nici o urmă de molipsire. Probabil că varul fusese turnat pe fața omului cât timp acesta era Încă În viață, arzându-l, și se Întărise Însoțindu-l În spasmele agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care mi-l Încredințase natura. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda tulburării pe care o iscase, Antilia era perfect În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să apuce să se dea la o parte, Îl văzu apărând pe Veniero, care ieșea În compania schimbătorului de valute. Între cei doi părea să existe o frumoasă armonie. Messer Domenico Îl Însoțea afară cu o grație neobișnuită, atingându-i cotul, pe când celălalt Își lua rămas bun la fel de ceremonios. Dante se opri dintr-o dată, uluit. Văzându-l, messer Domenico arboră o atitudine grăbită și deranjată, ca și când s-ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
este expert În aceste locuri. Dintr-o dată poetul se reînsuflețise, ca și când ar fi conceput o nouă idee. O rupse la fugă, lăsându-și stupefiat Însoțitorul, care după o clipă se zori să Îl ajungă din urmă. Îl apucă ușor de cot, abătându-i mersul către o străduță laterală. — De ce Încolo? Întrebă Dante, care continua să se simtă dezorientat. Pentru Paradis trebuie să mergem În partea opusă. — Cercul zidurilor vechi: acesta este ceea ce leagă casele... Un cerc. Iar un cerc poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se află În corpul unei mari corăbii, o magazie largă, locuită de un popor de spectre care se agitau slab, În suflul unui curent ușor. De-a lungul axei longitudinale a construcției, pe o lungime de cel puțin optzeci de coți, dintr-o parte În cealaltă se Întindea o serie deasă de frânghii, de care erau atârnate sute de țesături multicolore. O atmosferă densă și umedă, Îmbibată de miasmele coloranților, satura spațiul, făcând aerul imposibil de respirat. Era un uscător, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jos de o poartă din lemn Întărit prin piroane de fier, iar pe zidul din piatră nu părea să existe nici un punct de sprijin spre a ajunge până la mica fereastră cu două arcade care se deschidea la cel puțin cinci coți Înălțime. Pentru o clipă, Dante se simți pierdut, iar apoi se rezemă de lemn pentru a verifica cât era de solid. În ciuda faptului că părea solidă, poarta se legănă sub greutatea trupului său. Poate că, În interior, era Închisă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]