1,606 matches
-
boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la soare, când la cald, când la răcoare, după cum o ruga el. Așa a ajuns cerdacul crâșmei locul lui de odihnă la orizontală, ca să aibă aer și lumină și să poată să mai audă câte un om trecând pe drumul satului. Și după câțiva ani de suferință și-a luat inima în dinți și a rugat-o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am stors pe toți de bani. Care nu plătea îl mai și băteam, c-am fost tare, părinte, am fost ... La alții le luam pământul și plăteam eu în locul lor dările și așa am ajuns chiabur, mi-am făcut și crâșmă ca să-i jupoi și mai tare și le luam bruma lor de agoniseală pe lioarca de vin. Așa am ajuns cel mai temut. Alte păcate, fiule, ai mai făcut? Făcut, părinte, făcut ... am îmbătat-o pe mama, părinte, apoi am
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cel mai temut. Alte păcate, fiule, ai mai făcut? Făcut, părinte, făcut ... am îmbătat-o pe mama, părinte, apoi am forțat-o să facă dragoste cu mine. Am regulat pe toate surorile mele ... după ce le-am îmbătat, că doar aveam crâșmă și ele nu spuneau, ca nu cumva să le lase bărbații lor. Mi-am regulat fetele, toate nurorile și pe unele nepoate, nu pe toate, că acum nu mai pot, că de altfel nu le-aș ierta. Tot ce mi-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cercetași, vai de biata armată! Eu asistam de la distanță să văd cum decurg lucrurile. Și decurgeau bine. Asta mi-o confirma icnetele sergentului la fiecare îndemn al lui Toaibă. Acum s-o luăm din loc, că ne apucă dimineața la crâșmă, domn’ sărjănt! După ce și-a vărsat cât de cât amarul adunat până atunci, Toaibă s-a întors și mi-a raportat cu voce joasă îndeplinirea misiunii. N-am intervenit pentru ca sergentul să fie dezlegat, ci am lăsat ca lucrurile să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în urma plugului în cârjă? Cu mare năduf a pregătit toate cele trebuitoare pentru arat. Marandă, du-te la tata și roagă-l să vină mâine dimineață cu calul pregătit pentru arat. Arăm întâi în grădină și pe urmă mergi la Crâșma din drum. Poate că doar primăvara asta mai ari tu... De la toamnă... Să dea Dumnezeu să fie așa. După o vreme, a început să dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu vorba și rachiul cela nu mai vine. Fără altă vorbă, Maranda a luat trăistuța cu sticla și bănuții și a plecat să aducă rachiu. După o vreme, s-a întors, dar cu mâna goală. Am ajuns prea târziu, Toadere. Crâșma era închisă. De unde să-l iau eu pe crâșmar noaptea? Ei, dacă așa s-o întâmplat, n-am ce face alta decât să aștept ziua de mâine, când... am să beau și pentru ziua de azi. Și zilele treceau, pănușița
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o bună bucată de drum, fără să scoată o vorbă... Făcutu a tușit doar, ca să-i atragă atenția lui Toaibă că amândoi merg pe același drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
destule altele... Ieși!!! Toaibă a făcut stânga mprejur cât a putut de repede și a ieșit, dând un bună ziua scrâșnit. Cu mintea răvășită, a pornit spre casă, dar pe drum și-a tras de seamă și a cotit-o spre crâșma lui Prispă. Se însera. Simțea că din urmă vine 122 cineva grăbit. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea când a dat cu ochii de goarză. Ce-i cu tine, Cotârlă? Unde te silești așa? Veneam după
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poporului” măi Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că ai scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la adresa orânduirii noastre... Mai ales când se îmbată” - zice. „Apoi la mine nu se îmbată nimeni. Vine omul, bea un țoidouă și pe aici ți-i drumul”. „Cum văd eu, nu vrei să spui. Poate dacă... o să tragem obloanele la crâșmă o să-ți vină mintea la cap. Ei? Ce zici?” Și uite-așa m-o fiert un ceas. Dacă o văzut că nu scoate nimic de la mine, o plecat, nu înainte de a-mi spune apăsat: „Dacă nu-ți bagi mințile în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-ți vină mintea la cap. Ei? Ce zici?” Și uite-așa m-o fiert un ceas. Dacă o văzut că nu scoate nimic de la mine, o plecat, nu înainte de a-mi spune apăsat: „Dacă nu-ți bagi mințile în cap, crâșma ta nu are zile multe”... Măi Toadere! Nu mai grăi și tu în gura mare față de toți cei ce reazemă pereții crâșmei cât îi ziulica de lungă. De băut nu beau, dar cască gura la tot ce se vorbește aici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimic de la mine, o plecat, nu înainte de a-mi spune apăsat: „Dacă nu-ți bagi mințile în cap, crâșma ta nu are zile multe”... Măi Toadere! Nu mai grăi și tu în gura mare față de toți cei ce reazemă pereții crâșmei cât îi ziulica de lungă. De băut nu beau, dar cască gura la tot ce se vorbește aici și... Bine, bade. Dacă mă rogi matale, n oi mai vorbi... Zâua mamei lor! Domolește-te, Toadere! Altfel îți vei plânge de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să știu, fiindcă nu prea ies prin sat, iar când vin la matale știi că mă așez colo în fundul crâșmei și tac mă cheamă. Apoi aici la mine mai aruncă unul o vorbă, altul alta și așa mai aflu și eu noutăți. Și cam ce vorbe se spun? Cică aiștia care vin de sus au început să vorbească despre un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
față, a făcut o însemnare în el, apoi a scrâșnit către Toaibă: Ți-ai pecetluit soarta! Ieși!!! Toaibă n-a așteptat să-i spună a doua oară. A ieșit fără să spună bună ziua și nu s-a oprit decât la crâșma lui Prispă... * „Să nu te superi, Toadere, că nu te las în pace, dar vreau să spun că în noaptea ceea când o mașină a oprit la poarta ta tu tocmai erai picat de la crâșmă... Că de când cu ultima anchetă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-a oprit decât la crâșma lui Prispă... * „Să nu te superi, Toadere, că nu te las în pace, dar vreau să spun că în noaptea ceea când o mașină a oprit la poarta ta tu tocmai erai picat de la crâșmă... Că de când cu ultima anchetă nu-ți mai găseai liniștea. Biata Maranda te tot ruga să nu mai bei... Dar tu... Poate că nici nu ți-ai dat seama deplin de faptul că te-au ridicat și te-au dus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pot mișca și acolo la ocnă n-am apucat să mă boieresc... După o bucată de vreme, într-o seară, a ieșit din curte și a pornit așa, fără țintă, dar picioarele l-au dus parcă fără să vrea spre crâșma lui Prispă... Bine te-am găsit, bade Prispă! Bine ai venit, Toadere! Am venit eu, da’ mi-i rușine de matale. Îți sunt dator și nu am de unde scoate paralele așa repede. Le-i scoate tu cândva, că doar n-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbit și tu împotriva aistora care ni s-o urcat în cap și... Auzind aceste vorbe, Toaibă a făcut ochii mari, întrebându-se: „Oare ce gândește cu adevărat Prispă aista? Nu spunea el că o fost amenințat că îi închide crâșma dacă nu spune ce se vorbește aici? Poate mă trage doar de limbă 139 și mâine-poimâine...” Prispă îl urmărea vorbindu-i din nou din priviri: „Toadere, băiete. Știu ce gândești, dar să nu te temi de bătrânul Prispă. Multe am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar de limbă 139 și mâine-poimâine...” Prispă îl urmărea vorbindu-i din nou din priviri: „Toadere, băiete. Știu ce gândești, dar să nu te temi de bătrânul Prispă. Multe am văzut și multe am auzit la viața mea aici în crâșma asta, dar gura mi-a fost ferecată! Așa că să nu te ferești de mine.” „Oare să fie adevărat ce îmi spune sau...?” - gândea Toaibă, prefăcându-se că nu pricepe semnificația privirii lui Prispă. Acesta l-a ghicit însă și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prefăcându-se că nu pricepe semnificația privirii lui Prispă. Acesta l-a ghicit însă și a dat drumul la vorbă: Îi adevărat că mi s-o spus în față: „Ori spui ce se vorbește împotriva noii orânduiri ori îți închidem crâșma!” Dar cu bătrânul Prispă nu se pot juca ei! Că eu le spun doar ce vreau eu, nu ce ar vrea ei să știe. Să-și mai pună pofta-n cui, că eu nu sunt din cei ce umblă cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ține seamă de cele ce ți-am spus eu, îi fi ferit de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit de fapt săăă-ți plătesc dato... ria. Ei! Da’ vorbaaa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi ferit de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit de fapt săăă-ți plătesc dato... ria. Ei! Da’ vorbaaa ma... matale dulceee... că așa-i vorbaaa mata... le m-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
biiine așa? 140 Este, Toadere, dar mai bine era dacă ai fi băut mai puțin. Așa o superi pe Maranda și nu i prea bună treabă. Ea îi femeie cuminte și răbdătoare. Alta venea după tine să te scoată din crâșmă cu măturoiul. Aaai dreptate... De când a venit de la ocnă, Toaibă se ferea să mai vorbească față de mușterii. Își mai deschidea sufletul doar față de crâșmar. Pentru duminică își lua câte o sticlă de rachiu acasă. Avea grijă să ia și una
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să nu dai un câine afară, cum se spune. Toaibă însă, învățat cu tot felul de întoarceri ale vremii, a pornit spre crâșmă... Bine te-am găsit, bade Prispă. Bună să-ți fie inima, Toadere. Cât despre căutătură, nici nu poate fi vorba. Uite-te la tine ce privire abrașă ai. Parcă ai vrea să te iei de piept și cu Dumnezeu! Nici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mine... Măcar sâmbăta și duminica să uit de tot răul pe care l-am avut de tras! Și aista să fie păcatul meu că beau în cele două zile... Ca de obicei, sâmbătă pe la prânz Toaibă a intrat în crâșmă. Ia te uită cine îmi calcă pragul! Bine ai venit, Toadere! Păi se putea să nu trec pe la matale? Iată-mă-s! Și de bine ce te-am găsit, nu mă lăsa să mor de sete. Când ai stat tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]