1,600 matches
-
biografia lui e legat un debut în poezie, undeva prin unul din ultimele decenii ale mileniului trecut. Regretatul Radu Săplăcan mă îmbogățise, cândva, cu o anecdotă despre Al. Cistelecan. Cică erau mai mulți scriitori, tot în mileniul trecut, într-o crâșmă din Cluj. La masa lor, zgomotoasă, a venit un puști și a cântat diverse cânticele, a recitat poezii... Cică unul dintre ei l-a întrebat, ca din întâmplare: "Dar o poezie de Al. Cistelecan poți să ne spui?". "Cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cu varianta disforică, proprie și microbistului și nemulțumitului politic: Dar n-o fute cum vreau eu!". Nu-s de rău augur trecerile la discuții politiciene. Ferească-ne zeii s-ajungem ca în Hexagonerie, unde toate categoriile socio-profesionale nu gavaresc la crâșmă, la masă, la slujbă decât în jurul potolului brânzial. Vorbim politichie, punem țara la cale, sem bun iaște: suntem vii, pulsionali, dârdâitori cât Grecii, Talienii, Spaniolii, Portughezii; arheii încă nu ne-au părăsit, nici femeile, ce încă nu și-o trag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de unele obligații în bani („banii ajutorniței”). Se arăta că s-au oprit numai 2 lei la 10, ceea ce nu se poate socoti asuprire, și nici spor, urmând ca ei să „cumpănească rînduirea după starea fiiștecăruia, rînduind și pe toate crîșmele”. La 22 februarie 1820, locuitorii din cartierul Răești au adus la cunoștința Isprăvniciei Fălciu nemulțumirea lor pentru unirea, impusă de autorități, cu birnicii din târgul Huși. Vistieria poruncea Isprăvniciei Fălciu a se face cercetări și „a se pune la cale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Pe-aici putem să ne fim de-ajutor unu’ la altu’. Dacă dăm peste vreun gabor În tură, Îi zicem c-am fost cu niște fete și-acuma căutăm metrou’. Ploaia asta e la fix. Gaborii stau toți În vreo crîșmă non stop, la cafea. Doamne, măiculiță! a zis apoi, nervos. Nu te-ntoarce așa ! Întorsesem capul și aruncasem o privire peste umăr. - E ceva firesc să te-ntorci, am zis. - Firesc pentru hoți ! Am ajuns În cele din urmă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
urmau bă trânii, bătrânele, tinerii, fetele și, în urmă, copiii. Multe sate reprezentau pe carele lor specialitatea regiunii. Au fost carele industriei lemnului de la moți, de la tăierea copacului până la vân zarea hârdaielor și donițelor; carele viilor, de la cultura viței până la crâșmă; stânele întregi cu fabricarea brânzei și turma de oi dusă de baci și de câini, la care nu lipsea nici măgarul frumos împodobit pentru ocazie. Deși realist, niciodată teatral sau vulgar. Cum de acești oameni simpli și trăiți izolați prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de viu, încât moartea a venit la el într-un mod complicat, parcă de a nu fi învinsă. Și atât de mult iubea Spitalul "Socola", încât i se potrivește numai versul lui Esenin: "am iubit pe... spune Esenin, cum iubește crâșma un bețiv". Uneori, mi se pare că acest om își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome: uite ce repede am ajuns la crâșmă, bețivi... Am ajuns pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice cardiacă. Era, desigur, un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu-mi vine în minte cineva mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
delcou. Nu mă pricep deloc la mașini, așa că nu înțeleg nimic din ce spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și io sunt prietenul lui, scriitorul. Mi-a cumpărat vreo șapte cărți. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce înseamnă să-ți apară o carte. Îți luai o mașină cu banii ăia. Ahoe, Nichita, asta a fost nenorocirea lor. Ca să-și plătească măcar o parte din datorii, trebuiau să scrie la plesneală. Am fost cu el prin toate crâșmele, apoi am ajuns la el acasă. Dimineața, când să mâncăm ceva, n-avea cafea, zahăr, mâncare nu avea nimic. Nici mobilă nu cred că am văzut în casa aia. Era pescar și avea doar câteva bărci pneumatice și niște undițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
1200 și obosiți acum de vechea lor cultură și civilizație, de aspra lor austeritate mo rală și de preaexce lenta lor rânduială economică. Așa, prin urmare, am descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
făcând asta, însă controlul continuu al apropierii, dacă îți dă siguranța relației, nu-ți garantează și stabilitatea afectivă. Tot omul are o definiție a prieteniei, pornind de la un „Hai noroc și să trăim!“ rostit când ciocnește halba de bere la crâșmă cu „pretenii“ și încheind cu frăția de cruce practicată cu briceagul în pușcărie. Ideea ar fi că totul e nesigur pe lume, cu excepția cuvântului prietenului X, care, când îți zice: „Nici o problemă, se face!“, înseamnă că poți dormi liniștit. De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au trezit mai devreme...“ După ce se ținea un timp supărat și nu vorbea cu nimeni, Gherasim venea cu altă cugetare, la fel de radicală: „Evreii ne cumpără tot pământul din Teleorman“. „Păi, cineva trebuie să-l lucreze, dacă tăbârcanii tăi sunt în crâșmă“, răspundea Vasile B. având aprobarea tacită a celorlalți colegi. Scandalul a izbucnit nu în ziua când Gherasim din Tăbârcani a zis că evreii au toți banii din lume în mâna lor, iar Vasile B. l-a corectat, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fel de fel de mișmașuri cu oamenii adulți din sat, pentru că satul e al lor. Totul, de la praful din ulițe și până sus, în vârful copacilor, le aparține lor, așa ziceam în sinea mea. Casele și vitele, fântâna, micuța gară, crâșma și bătătura unde se încingea dansul, biserica și cimitirul. și mai ales copiii le aparțineau. A ști că aveam părinți însemna că le aparțineam (poate că la fel cum, mai târziu, la maturitate, frica pe care o aveam „mă avea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scafă din lemn, din acele care se cumpără din Obor pentru pisat usturoiul. Scafa era albă și contrasta cu buzunarul negru de unsoare. După asemenea bucurii vizuale îmi spun că merită să trăiești în România. (Pasaj adăugat ulterior: ca toate crâșmele veritabile și "Rogojina" a avut o viață scurtă. Ea a fost stricată, "spartă" prin plecarea unei "tanti" cu braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care asculta manele la maximum și căuta gâlceavă celorlați clienți. "Rogojina", cu spiritul său de veritabilă "crâșmă de cartier" (despre care a scris tare frumos odată și Vintilă Mihăilescu), a murit. Odată cu ea a murit și ultimul martor al unui anumit fel de a fi, balcanic și bucureștean deopotrivă.) 02 iulie 2000 O voce blândă, dar foarte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
le-au aruncat fără să-mi spună. Eu nu neg că în acea perioadă beam, nu puteam să mănânc, doar să beau, căutam să plec cât mai mult de acasă să stau departe de ,,raze” și atunci mă duceam la crâșmă la o bere. Cumpăram și pentru acasă o sticlă de tărie, dar aceasta o țineam numai în bucătărie, acolo unde mai veneam și-mi turnam un păhărel. Era o măsură de siguranță clară pe care mi-o impusesem, să nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
oprit și ne oprește și acum trecerea în sus și în jos a oamenilor noștri dela oi, din care cauză suntem siliți să ne părăsim munții» Teleki le-a mai cuprins pământuri arătoare și pășunatul, i-a oprit să țină crâșma, le-a arat frumoasele semănături și le-a semănat pentru el cu alte bucate, le-a cosit bucatele crescute până la brâu, aproape de secerat, a luat dela ei boi și vaci, oi, ori bucate gata. - «A voit să ne facă iobagi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și al vitelor. Munți și păduri, cele două sate n-au, totuși lemne de foc ca și lemnele necesare pentru clădiri au libertate să aducă. Satul nu are nici-un venit, fiindcă venitul dela cele două mori cu trei roți, precum și crâșma și pescuitul și alte venituri sunt ale marelui grof Teleki. În acest moment (la data încheierii conscripției) cele două sate erau datoare contelui Teleki suma de 244 florini și 80 de creițari. Sătenii plătesc dijma în natură după numărul capetelor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Trântor Damaschin, cu Piuă pentru Haine, Șari Trandafir, cu prăvălie de Măcelărie, StoicaVictor, cu prăvălie de Măcelărie, Folea Diogen, cu Cazan de Țuică și Joagăr, Șari Matei, cu Cazan de Țuică, Covăcia de la Seaca și Cooperativa de Consum, prăvălie și Crâșmă, după cum la Oprea Cârțișoara, la fila 44 din Dosarul VI/1940 figurau ca plătitori de impozit pentru practicarea de comerț sătesc, următorii: Popa Victor, cu prăvălie de Măcelărie, Budac Emilian, cu Băcănie și Măcelărie, Iacob Nicolae, cu prăvălie de Băcănie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că i mută, bieții oameni se supuneau la toate greutățile și la toate poruncile, pentru că știau că-i mută prin ungurime, și aci aducea unguri ca să-i mestice și să-i maghiarizeze. Iobagii nu aveau dreptul să facă mori ori crâșme, ori prăvălii sau târguri. Astea toate le avea grofu,unde au fost sate de iobagi cum a fost satu nostru. (...) dar boierii nu se amestecau cu iobagii, adecă nu lua un fecior de boier o fată de iobag, ori o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o bătrânică, aveau bote de lemn pentru apă și se duceau cu câte două bote în mână după apă la fântâna din sat, dar ei nu plecau de la grof cu botele goale, le umpleau cu secară și la Bușu era crâșma, da secara și crâșmarul le da rachiu. Așa se duceau zilnic cu zeci de bote de secară că, vezi Doamne, era cald și oamenii obosiți cerea apă des. La fel se întâmpla și cu fânul, că primăvara groful niciodată nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
2. Grovu M. Matei, brigadier silvic a avut teren agricol, servitori în curte și era proprietarul unui cazan de țuică. 3. Folea Andrei, coproprietar cu 4. Folea Matei la o mașină de treier. 5. Popa Elena, pentru că a avut prăvălie, crâșmă, cazan de țuică și a fost coproprietară la o mașină de treier. 6. Turcu Constantin, deasemenea coproprietar la mașina de treier. 7. Halmaghe Nicolae a fost proprietar al unei mașini de treier. 8. Iuga Ioan pentru că a fost comerciant. 9
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Dorohoi. Tutunul îl aducea Miluță Pavel, un coleg cu un an mai mare, de la prăvălia din satul Ghilia, contra unui comision exprimat într-un număr de țigări. Când era învoire generală, cei mai teribiliști dintre noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai bătrân decât tine, nu-mi aduc aminte să fi existat vreodată o crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de întâlnire a intelectualilor la Iași. În sfârșit, vrând nevrând, vei rămânea celebru alăturea de Caragiale. Ești de altfel în bună companie. Cu toată dragostea de vechi prieten N. Gane Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]